Uimitoarea Portugalie

TIPĂREȘTE

Portugalia

O tara incredibil de frumoasa, cu oameni la fel de frumosi. O experienta de neuitat, unica in sirul calatoriilor mele.

Transportul a fost cu avion de la Budapesta, era cea mai convenabila varianta, iar Timisoara – Budapesta cu masina. Zborul dureaza 3:40 min si de regua TAP, compania portugheza, intarzie 20-30 minute.

Despre conditiile de cazare nu pot vorbi, deoarece nu am stat intr-un hotel pe care sa il pot recomanda. Despre mancare, da... urmeaza si asta.

Voi povesti insa despre ce se poate vedea in Lisabona.

Mai intai, transportul: un bilet de tramvai e 2.80 euro, asa ca devine foarte economic un card de transport nelimitat, 12 euro pretul cartelei si 40 alimentarea ei cu puncte pentru o luna. Este valabil la metrou, tramvai etc., pana si la Santa Justa Elevador se poate folosi. Mai exista Lisboa Card pentru intrari la muzee si obiective turistice, foarte avantajos si el, informatii de la orice ghiseu “Info Turist”.

Metroul circula foarte bine, este organizat pe 4 linii principale, intre care schimbul se face foarte usor.

Si in metrou, ca in orice mijloc de transport, puteti auzi si citi mereu avertismente despre hotii de buzunare, care cica fac prapad; eu nu am vazut nici unul. Cardul Lisabona aduce economii si la vizitarea obiectivelor turistice, unde taxa de intrare variaza intre 5-7 si 12-20 euro, si sunt multe.

Voi aloca un sector aparte strazilor din Lisabona, dar nu in descriere – nu ai cum scrie despre atat de mult frumos, ci in imagini. Respira a tihna, a pace, si e imposibil sa nu te indragostesti doar parcurgandu-le la pas, lasand pacea care emana din ele sa intre in tine, sa te umple cu o senzatie de suspendare in timp si sa inlocuiasca tot ce a locuit in tine mai inainte: suparare, tristete, furie, frustrare.

Primul lucru pe care l-am vazut a fost Castelul San Jorge, in centrul istoric, cea mai fascinanta zona din Lisabona: strazi inguste in genul unei Sighisoare la puterea 20. Se coboara la statia de metrou Rossio, de unde un microbuz sau un tuk-tuk (masinutele pe 3 roti) urca pana la castel. Sau pe jos, pierzandu-te pe strazi. Castelul are o suprafata mare, plimbarile pe ziduri de-a lungul crenelurilor necesita o doza de atentie daca e o zi cu vant puternic. Imaginile care insotesc recenzia sunt, cred eu, edificatoare.

De aici, se poate cobori (este foarte important ca nu urci, ci cobori, pentru ca strazile sunt extrem de inclinate si inguste) spre centrul vechi, trecand pe langa Se Cathedral si St John the Baptist Cathedral, in care trebuie sa intrati neaparat. Se pot face fotografii inauntru, mai putin in Se Cathedral, unde un paznic de culoare s-a incruntat urat de tot la mine.

Zona centrala veche, curpinsa intre statiile de metrou Rossio si Baixo Chiado trebuie parcursa la pas, strada cu strada, panta cu panta si scara cu scara, pentru ca la fiecare metru exista cate ceva interesant, este un regal de forma si culoare. Recomandarea este sa faceti acest lucru o data ziua, si alta data noaptea, veti avea surpize cromatice extrem de placute. Strazile Lisabonei sunt in general pustii la 23:00, te plimbi in liniste si savurezi senzatia de incredibila impacare ce respira din acele locuri feerice, inguste, inclinate, colorate.

Piata Baixo Chiado, fosta piata de sclavi a Lisabonei, este vasta, marginita de doua fantani luminate feeric noaptea, avand in centru un monument impresionant pe care va las sa-l descoperiti. Mergand spre teatrul Eden (care are copaci imensi plantati la etajul 1 intr-un urias balcon deschis), treceti pe langa gara, o cladire fascinanta aflata in mijlocul orasului, la fel ca aeroportul.

Primul lucru care m-a socat a fost Santa Justa Elevador. Intre strazi fiind diferenta mare de nivel, au construit ascensoare care urca de la o strada la alta, sau la alta si mai sus. Santa Justa este singurul la care se plateste (3.80 si gratuit cu cardul de transport) urca 6 etaje! , de acolo treci peste o pasarela care ofera o imagine panoramica asupra Lisabonei, apoi iesi la nivelul strazii foarte aproape de Santa Casa de la Misericordia. Desi exteriorul plat si anost nu va invita sa intrati, faceti-o totusi! Unul din cele mai frumoase interioare vazute pana acum.

La iesire dai imediat de Gloria Elevador, un tramvai care circula pe o strada foarte foarte inclinata, la care de obicei sunt foarte multi turisti la coada, dar iti vine randul foarte repede pentru ca totul e bine organizat.

Tot un tramvai reprezinta urmatoarea recomandare, tramvaiul 28 care are capat de linie in Piata Martin Moniz. Acolo se afla si cartierul chinezesc, pentru amatorii de mancare chinezeasca autentica. Circula prin aproape toata Lisabona, traversand strazi atat de inguste incat, la unele curbe, trebuie sa claxoneze astfel incat trectatorii, preveniti, sa aiba timp sa se adaposteasca sub porti, altfel nu exista loc. Este fascinanta parcarea in acele zone, cu loc foarte putin si in panta, am admirat indemanarea soferilor. Tramvaiul 28 nu are geamuri, astfel incat sa poti fotografia dinauntru. Circula destul de bine, cam la 20 de minute, se umplu intai locurile de pe scaune, apoi cele in picioare, cum era odata, pe vremuri, la Poiana Brasov.

Am inceput turul Lisabonei in Commerce Square, o piata imensa, avand iesire la ocean – de fapt la raul Tejo, care se varsa in ocean. O piata imensa, scaldata de vantul puternic care bate dinspre ocean, avand in centru monumentul Louis de Camoes, datand din secolul 16.

Avand “oceanul” in spate, pe partea dreapta a pietei exista un muzeu virtual care ar merita vizitat. Se poate vedea un film panoramic in care, cu destul de mult talent, sunt ilustrate etape ale istoriei portugheze, cu accent pe marele cutremur din 1755 care a distrus mare parte din oras. In casti se poate asculta, intr-una din limbile de circulatie mondiala, explicatia, sunetul de fond fiind asigurat de un sistem de boxe 5+1. Muzeul mai contine machete ale corabiilor de odinoara si multe alte “jucarii”. Nu sunt adeptul muzeelor virtuale, dar merita vazut in orice caz.

Iesirea din Commerce Square se face pe sub Rua Augusta Arc, dand direct in principala artera de-a lungul careia se gasesc magazine pentru toate gusturile si pungile.

Cristo Rei! Monumentul aflat de cealalta parte a podului “25 Aprilie” este impunator, impresionant. Se ajunge pe terasa cu un lift, terasa de pe care se vede Lisabona si raul Tejo pana haaattttt departe, privelistea e incredibila. Se poate ajunge la Cristo Rei cu autobusul.

Parcul Eduardo VII este o imensa oaza de verdeata, gazduind pietoni care isi cauta linistea si aerul curat, dar si oameni insotiti de caini, copii care se joaca, tineri care citesc pe iarba – da, pe iarba.

Nu trebuie ratat Oceanarium-ul. Aflat langa Centrul Vasco da Gama, o cladire impunatoare in mijlocul unui golfulet artificial, gazduieste foarte multe specii de pesti, de vietati marine si nu numai. Structurat pe mai multe etaje, permite sa observi viata subacvatica de la mai multe niveluri, inclusiv de la nivelul “fundului marii”, de unde, privind in sus, vezi razele de lumina cum intra si se risipesc in apa.

La iesirea din Oceanarium se poate lua un cable cab, o cabina teleferic care te plimba vreo 2 Km de-a lungul coastei, pana in vecinatatea podului Vasco da Gama, in lungime de 17.5 Km. Daca ajungeti sa traversati podul, veti observa pe margini pesacuitorii de scoici, care profita de reflux – dar sunt cu ochii pe ceas mereu. Barci care stau pe insulite de uscat, in asteptarea fluxului care le va duce acasa; intre timp, pescarii aduna scoici din jur. Seara le gasiti la restaurantele de peste tot la preturi mai mult decat decente.

Tot pe malul apei se gasesc trei repere care nu trebuie sa va scape: Discoveries Monument, Belem Tower, Jeronimous Monastery.

Monumentul descoperitorilor este construit, evident, in cinstea exploratorilor portughezi, ca orice monument acolo este imens, si se urca cu liftul in interiroul sau, ajungand la tot la o terasa de la care perspectiva este de vis. La baza monumentului se afla un desen din faianta – din ce altceva? Care ilustreaza harta lumii, cu sageti care pleaca din Portugalia spre tarile pe care le-au descoperit. O istorie ilustrata in faianta. De la nivelul superior al monumentului se vede inspre uscat Manastirea Jeronimous, un reper de arhitectura gotica de o frumusete rara, cu interioare care iti taie respiratia, aproape ca cele de la Batalha Monastery.

Batalha Monastery. Un vechi lacas de cult, dominican la inceput, aflat acum in districtul Leiria, manastire construita in stil gotic tarziu si manuelin, un mixaj tipic pentru aceasta tara. Cu o parte inca neterminata, manastirea ofera totusi un impact vizual unic. Ca orice constructie gotica, iti da senzatia ca imensitatea ei te striveste. Detalii en.wikipedia.org/wiki/Batalha_Monastery

Apropos de restaurante, am pus si cateva liste de preturi in galeria de imagini: se poate manca aproape orice fel de peste, gatit in toate fekurile imaginabile, asortat mereu cu vin de buna calitate. Scoici, somn, tipar, morun si nisetru, mai greu e cu denumirile portugheze, pe care uneori le gasesti traduse in engleza. Ahhh, si fructele, al caror gust nu are nimic in comun cu cel din tara, cu care suntem obisnuiti, si al caror pret e micut acolo.

Daca sunteti in Portugalia cu masina, trebuie sa faceti o excursie la Porto, neaparat, si una prin Muntii Arrabida, pana la minunatul orasel Obidos, apoi pe coasta Atlanticului, la Cascais, Boca da Inferno si Cabo da Roca. Dar in nici un caz nu ratati castelul Pena din Sintra.

O vorba doar despe Obidos. Pana de curand un orasel de munte total necunoscut, a devenit celebru odata cu noul tanar primar, care i-a facut publicitate agresiva. In 2 ani s-a umplut de turisti, care se plimba fascinati pe stradutele incredibile, cumpara produse manufacturate din faianta dintr-un atelier in care pot privi cum acestea sunt facute in timp real, in fata lor. Ori se pot caza la hotelul de 5 stele, construit chiar in interiorul castelului din orase: pe dinafara cetate fortificata, pe dinauntru hotel de 5 stele. Obidos, cu ale sale terase mici, pline de culoare si caldura, cu specialitatile de peste si vinul incredibil de bun si ieftin (2-4 euro / sticla).

Daca am scris iarasi de mancare, sa nu uit de Pasteis de Belem, o celebra cofetarie pe care eu nu am apreciat-o atat de mult, intai pentru ca in Portugalia singurul lucru care nu mi-a placut a fost desertul - creme de tot felul, de zahar ars si nu mai stiu ce. Dar in orice caz, cofetaria este un reper al Lisabonei.

Apropos de vin, podgoria Jose Maria La Fonseca va invita la o degustare de vinuri, la o tura prin pivnitele – muzeu, iar la final puteti cumpara vinul care v-a placut. Am ales un Muscat de Setubal, cu un buchet nemaivazut de mult, la 5 euro sticla. Este situata chiar la intrarea in parcul national Arrabida., in oraselul Azeitão.

Sa le luam pe rand...

Prin Muntii Arrabida soseaua ingusta serpuieste destul de mult pe coasta oceanului: iesiti dintr-o ceata data de vegetatia deasa, din nori, direct pe malul stancos al oceanului. Acolo exista doua puncte uluitoare: Boca da Inferno, gura infernului, o formatiune stancoasa neobisnuita care lasa apa sa intre furioasa printr-o pestera in stanca, pentru ca mai apoi sa se adune intr-un laculet natural format de eroziune. Intregul tarm are o imagine apocaliptica: stanci abrupte, pustiu si un ocean furios. Si multa liniste...

Cabo da Roca este cel mai vestic punct de pe continentul european, este marcat de o cladire cu un far celebru si nu aveti cum sa nu o gasiti. Punctul este marcat de cateva magazine, carciumi care iau pestele din oceanul aflat la 50 m in fata lor, si nelipsitele souveniruri vandute la tarabe colorate, de oameni frumosi si prietenosi, castane calde... si toalete care functioneaza cu fise.

De-a lungul coastei Atlanticului exista cateva puncte interesante la care veti vrea sa opriti, unul este de-a dreptul uimitor, se numeste Portinho da Arrabida, urmeaza Forte de Santa, Praia de Figuierina, in Setubal. Pentru Portinho de Arrabida se coboara pe o sosea extrem de ingusta, cu semafor de sens, si ajungi la o splendida carciuma pe malul oceanului, cu o priveliste de vis, in ceea ce priveste Praia de Figuierina exista o deschidere la ocean, cu parcari si tot ce trebuie.

Ei bine, castelul Pena... E o poveste acest castel, de asta am si editat fotografiile de acolo in genul fairy-tale. Un amestec uluitor de stiluri arhitecturale, de culoare, faianta (ca peste tot in Portugalia), unghiuri drepte imbinate cu arcuri rotunjite, stilul gotic imbinat cu maur, manuelin... merita un paragraf aparte acest castel. Alaturi exista un castel maur inteersant, pe care insa nu am apucat sa il vad.

Castelul Pena, Sintra

Istoria Palatului Pena din regiunea Sintra, Portugalia, incepe in evul mediu ca o capela deidcata “Our Lady of Pena”, constructia urmand aparitiei Fecioarei Maria.

In 1493, Regele John al II-lea impreuna cu sotia sa, Regina Leonor, au facut un pelerinaj in zona Sintra, declarandu-se entuziasmati de capela existenta atunci.

Succesorul sau, Regele Emanuel I, a ordonat constructia unei manastiri in jurul capelei, pe un teren donat de calugarii Ordinului Saint Jerome – amanunt care este important pentru identitatea arhitecturala viitoare a palatului. Secole de-a randul, Palatul Pena a fost un discret loc de meditatie, gazduind nu mai mult de 18 calugari.

In secolul 18 manastirea a fost serios avariata de un fulger, apoi marele cutremur din Lisabona (1755) a dat lovitura finala manastirii, reducand-o la ruine. Totusi, capela initiala si interiorul sau din marmura si alabastru au scapat, ca prin miracol, neatinse.

Pentru cateva decade, ruinele au ramas neatinse. Totusi, chiar in acest stadiu, in anul 1838 au reusit sa-l impresioneze pe Regele Ferdinand, astfel incat acesta a decis sa cumpere locul pe care manastirea fusese construita, impreuna cu Castelul Maurilor din vecinatate si a restaurat intregul complex in foarte scurt timp.

Restaurarea aduce inca o tusa de originalitate castelului: sarcina reconstruirii in stil romanic a fost atribuita generalului-locotenent Baron Wilhelm Ludwig von Eschwege, un arhitect amator si inginer de... mine.

Influentat de numeroasele castele vazute pe valea Rhinului, a reconstruit castelul aproape complet pana in 1847. Regele Ferdinand intervie si insista sa fie incluse elemente medievale, islamice, ornamente grele pentru ferestre si fatade, alaturi de arce cu bolta, fiind puternic influentat de Convent of the Order of Christ, din Tomar.

Dupa Revolutia Republicana din 1910, Castelul Pena intra in cicuitul turistic, clasificat ca monument national, iau UNESCO include monumentul in colectia World Heritage Site.

Castelul Pena este caracterizat de o multitudine de stiluri arhitecturale, in acord cu exoticul stilului romantic: mixtura intentionata de stiluri eclectice include: neo-gotic, neo-manuelin, neo-islamic si neo renascentist. Sunt prezente referiri si similitudini partiale cu alte cladiri portugheze, ca si Turnul Belem.

Intregul palat se sprijina pe sol stancos. Structural, poate fi divizat in 4 parti:

fundatia si zidurile inconjuratoare cu cele doua porti, dintre care una este protejata de un pod mobil

structura restaurata a vechii manastiri si turnul cu ceas

curtea interioara din fata capelei, cu ale sale arce maure

zona palatului si bastionul cilindric, cu interioarele decorate in stil cathédrale

Au fost pastrate, pe cat era posibil, elemente ale manastirii hieronimite (The Order of Saint Jerome or Hieronymites): coridoarele exterioare cu coloane si arce, sala de dejun, sacristia si capela renascentist-manuelina, terasa larga si turnul cu ceas.

Terasa gazduieste un tun care, actionat automat de ceasul solar, trage cate un obuz in fiecare zi la amiaza.

Sintra, basmul romantic al Portugaliei. Un alt orasel miraculos din Portugalia, aflat la 25 de km vest de Lisabona, cu aceleasi strazi inguste si inclinate, cu flori peste tot, ghirlande (de “joy of life”), rufe colorate atarnate la uscat alaturi de ghivece de flori la balcoane, si case decorate in exterior cu faianta. La inceput ai senzatia unei bai intoarse pe dos, dar te obisnuiesti si apoi incepe sa iti placa. In orice caz, nu se gasesc in pericol ca sa vina un rechin imobiliar si sa le izoleze blocul cu polistiren.

Am asistat, intr-o zi de 13, la procesiunea religioasa de la Fatima – cel mai important loc de pelerinaj si rugaciune pentru romano-catolicii din Portugalia. La 120 km nord de Lisabona, in districtul Santarem, orasul de 10.000 de locuitori gazduieste celebra Basilica a Maicii Domnului din Fatima a devenit cunoscuta dupa o serie de revelatii si viziuni religioase. Poti vedea credinciosii, pelerini de peste tot, cum parcurg in genunchi drumul pana la statuia Fecioarei. O masa de 20.000 de oameni care canta si agita in semn de ramas bun batiste albe, o imagine emotionanta, care nu are cum sa nu te miste indiferent de religia pe care ai ales-o.

Shopping? Cam peste tot, gasiti cam aceleasi magazine ca acasa, dar unele cu preturi ceva mai mici. Freeport este un urias complex comercial la 30 km in afara orasului, unde se gasesc “end of collection” la preturi mici mici. In oras am descoperit centrul Comercial Colombo, la statia Colegio Militar / Luz. Atat despre cumparaturi!

---

VIZUALIZĂRI: 7109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI