Bârlogul Lupului, loc de tristă amintire

TIPĂREȘTE

În review-ul Plimbare prin Sopot, pe țărmul sudic al Mării Baltice, vezi impresii, părăseam orașul pentru a merge la Bârlogul Lupului, nu pentru a-l vâna, Lupul fiind plecat în lumea cealaltă din aprilie 1945, ci pentru a vedea unde s-a ascuns și a lucrat Lupul din 1941 până în 1944 când s-a mutat din Bârlogul din pădure în Capitala germană. A fost buncărul din care Adolf Hitler și Comandamentul Suprem al Forțelor Armate Germane au comandat în perioada 1941 – 1944 trupele germane ce luptau pe Frontul de Est; pentru luptele din alte zone a mai avut opt Cartiere Generale.

Bârlogul Lupului (Wilczy Szaniec) , una din megastructructurile realizate sub conducerea lui Hitler în cel de al doilea război mondial, se întinde pe o suprafață de 27 de hectare și însumează 80 de construcții fortificate, între ele șapte buncăre din fier-beton cu grosimea pereților de până la 8 metri camuflate cu plase mari cu frunze care se schimbau funcție de anotimp. Bârlogul era deservit de un aerodrom și de o cale ferată situate în apropiere. Ridicat în pădurea deasă, împânzit de cuiburi de mitraliere, se mai văd gropile săpate în pământ pentru ele, înconjurat de un gard de sârmă ghimpată și un câmp minat era împărțit în trei zone de securitate. Zona 1 cuprindea buncărul lui Hitler și ale apropiaților lui, Göring, Bormann, șeful Statului Major, …., Zona 2 cu barăcile militare și locuințele câtorva miniștri importanți și Zona 3, perimetrul înconjurator cu lățimi de 50 – 300 de metri plin de mine terestre atent monitorizată. Era o redută greu de cucerit iar Buncărul lui Hitler aproape imposibil de cucerit.

Numele german, Wolfsschanze, i-a fost dat personal de Hitler care și-a folosit porecla Lupul (Wolf) avută în Primul Război Mondial, și alte cartiere generale au „Lupul” în denumirile lor.

Astăzi este Muzeu vizitabil zilnic între orele 8 dimineața, 8 seara cu o taxă de 25 zloți, bilet redus 20 zloți, are parcare, 10 zloți cost fix pentru cât durează vizita, telefon, +48 89 741 00 31, site, wilczyszaniec.olsztyn.lasy.gov.pl, ghizi și audioghiduri în mai multe limbi dar nu și în franceză. Se află în Pădurea Gierłoski, lângă Satul Gierłoż situat la 8 kilometri de Kętrzyn reședința județului cu același nume și circa 240 kilometri de Varșovia. Noi veneam de la Sopot aflat la circa 225 kilometri, drum lejer, în ușoară coborâre, parcurs în mai puțin de 3 ore. Ne-au fost de ajutor și Indicatoarele Rutiere și Google Maps.

Ajunși la bariera de la intrarea am achitat 50 zloți, 10 zloți parcarea și câte 20 zloți de persoană, am trecut pe lângă un Transportor blindat ai cărui soldați își ocupaseră pozițiile în dispozitivul de pază și pe lângă un Vagonet cu muniție și ne-am oprit să studiem puțin Panourile Informative, unul cu harta Bârlogului, altele cu informații despre Bârlog în poloneză, germană, engleză și rusă. Muzeul poate fi vizitat pe două trasee, Traseul Roșu, lung de 1.800 de metri și Traseul Verde, mai scurt, doar 1.300 metri.

Am pornit în cercetare pe Traseul Roșu pe lângă Hotel Restaurantul Wilczy Szaniec, fosta Clădire a Gărzii Personale a lui Hitler și am ajuns la Postul de Control unde doi SS-iști ciopliți în lemn ne-au salutat, în urmă cu șaizeci de ani ne-ar fi arestat.

Intrasem în Bârlogul Lupului!! dar ne-am oprit la Birourile și Camerele Serviciului de Securitate al Reich-ului, o baracă de peste 400 de metri pătrați cu încălzire centrală și facilități sanitare cu ani în urmă, azi...

Ruine, beton cenușiu acoperit de mușchi și de ierburi, tocuri și uși metalice ruginite, trist, apăsător, iar cerul acoperit de nori făcea totul și mai trist, și mai apăsător. În 1945, în goana lor de a se retrage din fața trupelor aliate, nemții au distrus cea mai mare parte a clădirilor ce trebuiau să-i apere.

Ne-am oprit la Baraca de Conferințe, cu Sala de Conferințe unde, în iulie 1944, a avut loc o tentativă de asasinat asupra lui Hitler care a scăpat cu răni ușoare, alți participanți au suferit răni grave, iar patru persoane au murit. Vă amintiți filmul „Valkyrie” din 2008 cu Tom Cruise în rolul colonelului Claus von Stauffenberg, autorul atentatului?! , nouă ne-a amintit audioghidul pe care îl luasem la intrare, dar și Panourile pe care este prezentat detaliat atentatul.

Printre primele picături de ploaie am mers la Baraca Ofiţerilor Serviciului de Securitate al Reich-ului ce asigura protecția directă, permanentă lui Adolf Hitler și controla tot ce putea fi o potențială amenințare pentru dictator. Ploaia a mers mai repede ca noi și am găsit-o la Casa de Oaspeți, cea mai mare clădire din Bârlog, peste 900 de metri pătrați, buncăr puternic fortificat, pereți groși de peste 7 metri, uși blindate și etanșe la gaze. A fost câteva luni locuința provizorie a lui Hitler, când buncărul destinat lui era în construcție, apoi a fost destinată invitaților importanți ai lui Hitler, aliații naziștilor, printre ei și Ion Antonescu.

Ploaia ajunsese înaintea noastră și devenise mai puternică, ne-am adăpostit într-o casă părăsită, iar ploaia s-a dezlănțuit, ploua torențial!! , dar s-a oprit repede iar noi am ajuns la Baraca Șefului Poliției Criminale și Oficiul Poștal și de acolo la Baraca Serviciului de Stenografiere, un serviciu foarte important mai ales în partea a doua a războiului când Hitler a ordonat înregistrarea permanentă și detaliată a tuturor întâlnirilor pe care le avea.

Am mers apoi la un Buncăr de Uz General, așa numitul Buncăr Greu buncăr pentru protejare la raiduri aeriene puternice, dotat cu bănci, facilități sanitare precum și sisteme de filtrare și ventilație a aerului. Situat în apropierea casei lui Bormann este cunoscut și ca Buncărul lui Bormann.

Mi-a părut interesant modul de construire al Buncărului Greu, îl voi prezenta în câteva cuvinte. Adăpostul propriu-zis cu pereți și podele de până la 2 metri este acoperit cu un strat de beton armat de cel puțin 3,5 metri. Între buncăr și strat este un gol de 50 centimetri umplut cu așchii de bazalt. Totul se sprijină pe o fundație de 3 – 4 metri care protelează burcărul împotriva exploziilor din vecinătate.

Astfel am ajuns la Buncărul lui Hitler construit la dimensiunile de 67 metri lungime, 38 metri lățime și forma actuală în anul 1944 pe locul unde fuseseră alte două variante mai mici și mai puțin fortificate. Are Camerele private, Dormitorul, Baia și Biroul dictatorului, o Zonă casnică în partea estică cu un Birou, Bucătărie și Sufragerie, iar în partea vestică adăpostește Zonă de lucru cu Săli de comunicare și Birouri. Hitler a locuit acolo doar 12 zile în noiembrie 1944 fugind de Armata Roșie. Lângă el un Bazin cu apă pentru protectie impotriva incendiilor, dictatorul trebuia protejat de tot ce se putea întâmpla!! .

De aici am mers la Buncărul lui Goring buncăr greu, rezidențial dar și platformă de apărare antiaeriană, cuiburi de mitralieră și baterii de tunuri. Am intrat în buncăr fiind unul dintre cele vizitabile în interior. Am văzut compartimentările interioare de diferite dimensiuni, zidurile imense, urme ale instalațiilor de ventilație și aerisire, pe ziduri poze cu ofițeri din staful hitlerist, inclusiv cu dictatorul, iar pe coridorul ce străbate buncărul un grup de turiști germani ghidați de o poloneză.

Am trecut pe lângă Casa lui Goring și am ajuns la Baraca Șefului Statului Major în care este amenajat Muzeul „Wolfsschanze 20.07.1944” ce are ca Temă „Tentativa de asasinare a lui Hitler din 20 iulie 1944” prezentând Sala de Conferințe cu principalele personaje ce erau acolo în momentul exploziei și mai multe informații despre tentative dar și despre represaliile ce au urmat.

Trecând pe la Cazino II, am ajuns la Garajele care nu mai adăpostesc Mercedesurile lui Hitler ci, amenajate ca Săli de expoziții, un Post de control, o Cameră de lucru și, poate cel mai valoros exponat, un Vânător de tancuri Jagdpanzer 38 t "Hetzer", blindat inspirat de unul românesc.

În apropierea lui Buncărul Comunicațiilor, una dintre cele mai importante clădiri din „Bârlog” , de unde se păstra legătura cu câmpurile de luptă, cu Berlinul și cu capitalele aliate, inițial adăpost de rezistență medie, mai apoi întărit ca buncăr greu. Aici am văzut în poze cum lucrau operatorii serviciilor de comunicații speciale.

De aici am revenit la Casa de Oaspeți, am trecut pe la o Sală de Întâlnire în care și azi se întâlnesc ofițerii germani: o poză în mărime naturală într-o Sala ce are doar uși metalice și acelea mâncate de rugină, am vrut să facem o pauză la Restaurantul Wilczy Szaniec, dar am renunțat, atmosfera era prea apăsătoare și am mers în Parcare la mașină.

În afara buncărelor și caselor importanților comandanți germani în Bârlog au mai fost construite o Ceainărie, două Cazinouri, oare dictatorul la care cazinou mergea!?!? . Pe alei am întâlnit echipamente militare, câțiva lupi ciopliți în lemn și mai multe diorame.

Pentru a vedea Bârlogul de pe Traseul Roșu ne-au fost necesare circa două ore și jumătate, mult timp pentru atmosfera grea din pădure. A fost o întoarcere în timp într-o perioadă nefastă a omenirii, o incursiune prin vremuri tulburi, nu îmi imaginam cum arată aceste buncăre, nu mai văzusem așa ceva. Pădurea, aerul curat și vizitatorii au atenuat mult șocul celor văzute. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Bârlogul Lupului este amplasat într-o falnică pădure, interesant, atmosferă tristă...

Loc de meditație, unic în Polonia, întoarcere în timpuri de tristă amintire...

---

VIZUALIZĂRI: 622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI