Nemea: o legendă, vestigii antice şi podgorii cât vezi cu ochii

TIPĂREȘTE

Cu toţii ne amintim din copilărie că Nemea este locul unde Hercule a desăvârşit prima sa muncă (din cele douăsprezece primite), aceea de a ucide celebrul leu care nu putuse fi omorât de nimeni până atunci şi care teroriza lumea din jur. E vorba de legenda conform căreia o fată ce părea neajutorată se rănea şi cine-i sărea în ajutor devenea victimă sigură, căci la apropierea acelui samaritean, fata se prefăcea în fiorosul leu ce-l sacrifica imediat. Se cunoaşte că blana sălbăticiunii n-o putea străpunge nici o suliţă, dar Hercule cu mâinile goale a sugrumat animalul până i-a luat răsuflarea.

Cam atât ştiam şi eu despre Nemea până la vacanţa din Peloponez, ocazie cu care m-am documentat ceva înainte despre obiectivele din zona de nord a acestuia. Devenise şi Nemea un must-see pe lista noastră deja destul de lungă, şi încercând să-i facem loc în program, munca ne-a fost uşurată de găsirea excursiei organizate la Canalul Corint care prevedea în cea de-a doua jumătate a sa, vizită la situl arheologic Nemea şi degustare de vinuri la o unitate mică de producţie din zonă.

Excursia, una bine organizată şi foarte reuşită, dealtfel, prin tot ceea ce oferea, a avut un atu în plus, acela de a avea un ghid român cu noi deoarece întruniserăm numărul minim de zece persoane de aceeaşi naţie, ca să avem dreptul la ghid „personal”, altfel am fi fost repartizaţi la ghida din Ungaria ce avea mai mulţi turişti în pază. Ghidul nostru, Adrian, un tânăr agreabil şi dornic să înveţe cât mai multe, a fost un companion perfect pentru acea zi.

În fine, după ce am fost debarcaţi de pe vasul care ne plimbase pe Canalul Corint, ne-am reaşezat în autocar pe locurile prestabilite cu destinaţia Nemea, mai precis Archaia Nemea (vechea Nemea), cam la 30 km sud-vest. Şi această parte a zilei a fost destul de încărcată, de aceea voi încerca să redau în ce a constat deplasarea la Nemea.

1. Stadionul antic din Nemea şi despre Jocurile Nemeene

Primul obiectiv ce ne-a ieşit în cale, situat la distanţă de circa 3 km (pe şosea) de situl arheologic este renumitul stadion din Nemea ce datează din secolul al IV-lea Î. C. Se ştia demult de existenţa sa, o parte din el era vizibilă, însă o parte a constituit o surpriză chiar şi pentru echipa de arheologi deoarece pe acesta se „dezvoltase” un dâmb semnificativ, ca o colină mai scundă. Pe măsură ce a fost excavat cu mare grijă, o altă surpriză de proporţii a apărut: în „burta dâmbului” s-a descoperit singurul tunel de trecere spre stadion complet conservat din întreaga Grecie. Se restaura şi la momentul vizitei noastre, căci la intrarea pe stadion am văzut lucrători la muncă.

Stadionul, aflat în mijlocul unui pâlc de pini, stejari şi măslini, era legat de sanctuarul lui Zeus printr-un drum sacru de vreo 400 m. Este cu adevărat impresionant şi-n zilele noastre. Se pare că acesta putea găzdui odinioară în gradene aproape 40.000 de spectatori, numai bărbaţi, astăzi, deasupra stadionului, pe marginea inferioară a dealului se găsesc bănci pe care se poate sta şi azi confortabil la umbră contemplând arena. La intrarea în stadion se afla vestiarul (apodyteri) unde sportivii se pregăteau pentru concursuri ungându-şi trupul cu ulei de măsline înainte de întreceri. Intrarea în tunel se afla în colţul din stânga al vestiarului, iar arhitectura acestuia indică una dintre cele mai vechi bolţi din bazinul mediteranean: sfârşitul secolului al IV-lea Î. C. Şi astăzi se mai pot observa graffiti-urile antice unde sportivii (numai bărbaţi) care-şi aşteptau rândul să concureze îşi scriau numele, uneori adăugând uneori în dreptul numelor şi cuvântul „kallos”, adică „frumos”.

În antichitate, între primele patru manifestări sportive panhelenice, pe lângă jocurile de la Delphi (Pythiene), cele Olimpice, cele Isthmice, aveau loc odată la doi ani şi Jocurile Nemeene. Acestea au început să existe încă din 573 Î. C. Ele se ţineau în aceiaşi ani în care s-ar fi desfăşurat şi Jocurile Isthmice, adică, în al doilea şi al patrulea an de la fiecare Olimpiadă. Spre deosebire de Jocurile Olimpice unde câştigătorii erau încoronaţi cu o ramură de măslin, la Nemea premiile constau într-o ramură de palmier legată în jurul capului pentru câştigători şi o coroană din frunze de angelică de Argos pentru toţi sportivii. De asemenea, câştigătorul era considerat erou al oraşului său natal şi avea dreptul la o masă gratuită în fiecare zi, pe viaţă.

Un grup de arheologi de la Universitatea Berkeley din California, care a început să lucreze la situl din Nemea încă din 1973, s-a gândit să recreeze aceste întreceri sportive şi în zilele noastre şă iată că începând din 1996 ele au reînviat, ţinându-se o dată la patru ani. Dacă la cele Olimpice participarea implică un statut obligatoriu de sportiv cu palmares şi multe altele, la Jocurile Nemeene poate veni oricine pe bază de înscriere prealabilă. Cursele sunt organizate pe grupe de participanţi în funcţie de sex şi vârstă. Trebuie numai să concureze într-un costum tradiţional din Grecia Antică, denumit chiton sau tunică, cu centură sau zoni, iar la unele dintre probe cu coif metalic în cap, cărându-şi desculţi platoşa aferentă. Deja, nu mai pare uşor chiar dacă distanţele pe care se aleargă în anumite probe sunt destul de mici (178 m cea mai mică, adică o lungime de stadion) !

Cu ocazia biletelor primite la intrarea pe stadion am primit informaţii şi invitaţia tipărită de a participa la următoarea ediţie a Jocurilor Nemeene care va avea loc pe 11 iunie 2016.

În anul 270 Î. C. jocurile au fost transferate la Argos. În ciuda unei încercări în anul 235 Î. C. de a le aduce înapoi la Nemea, (şi, într-adevăr, pentru un timp, au avut loc alternativ în Nemea şi Argos), jocurile au fost transferate, nu după mult timp, definitiv în Argos.

O legendă spune că Jocurile Nemeene au fost create în memoria lui Opheltes, copilul regelui Lycurg al Nemeei şi soţiei sale, Eurydice. Cum? Regele a consultat oracolul de la Delphi cu privire la sănătatea fiului său, oracol ce i-a răspuns că până să ajungă să meargă pe propriile picioare, copilul să nu stea pe pământ. Deşi doica micuţului, pe nume Hypsipyle (fosta regină a insulei Lemnos) a fost avertizată să nu-l lase pe jos, într-o zi, pe când era la plimbare cu copilul, i-a întânit pe cei şapte generali ai Argosului plecaţi către Teba care au rugat-o să le indice un izvor prin apropiere. Ea a uitat de Opheltes, l-a lăsat în iarbă, plecând cu vitejii să le arate sursa de apă. Când s-au întors, l-au găsit pe Opheltes fără viaţă, muşcat de un şarpe. La aflarea veştii, Lycurg a vrut s-o ucidă pe Hypsipyle, dar unul dintre bărbaţi a protejat-o împotriva furiei lui. După acest nefericit incident, generalii au organizat funeralii pentru Opheltes şi au hotărât ca în onoarea pruncului să se ţină jocuri sportive o dată la doi ani.

În scurtul răgaz lăsat de organizatori, ne-am plimbat şi noi pe stadion de la un capăt la altul, încercând să intrăm în pielea campionilor de demult, liniile de start şi de sosire, de pildă, sunt aproape intacte, ca şi gradena oficială, cred. Nu trebuie să fii neapărat sportiv ca să simţi spiritul acela de competiţie ce pluteşte în aer şi care-ţi intră biruitor în suflet!

2. Situl arheologic din Nemea

Urcaţi din nou în autocar, suntem conduşi la situl arheologic care intra în preţul de 4 euro/persoană achitat la intrarea pe stadion. Situl se întinde mai mult decât se poate vizita, el este, încă, obiectul de activitate al arheologilor americani şi greci care lucrează în echipă la scoaterea la lumină a vestigiilor nemeene. Vor mai trece destui ani până să poată fi dezgropat şi restaurat cu totul.

De departe, principala atracţie a sitului arheologic o reprezintă Templul dedicat lui Zeus, construit în secolul al IV-lea Î. C., pe locul unui fost templu arhaic. A fost ridicat în stil doric cu şase coloane pe faţade şi douăsprezece pe laterale, din care mai rămăseseră în picioare doar trei. La lucrările de restaurare au fost refăcute nouă coloane, alte coloane au fost catalogate şi pregătite pentru o altă „punere în picioare”. Era, într-adevăr, un edificiu grandios de la care şi astăzi nu-ţi dezlipeşti ochii. Naosul avea coloane corintice şi o criptă, iar o rampă de acces marca centrul faţadei principale. În secolul al II-lea D. C., atunci când Pausanius, marele istoric şi geograf grec al antichităţii, a vizitat Nemea, a descris sanctuarul pe care l-a găsit fără statuia de cult dedicată zeitpţii supreme. Lângă templu, atrage atenţia altarul lui Zeus, o construcţie ce avea forma unui dreptunghi neobişnuit de lung şi de îngust, formată din blocuri de calcar. În faţa templului se afla „Dumbrava Sacră” a chiparoşilor, iar noii chiparoşi, din vremurile noastre, au fost plantaţi chiar în gropile antice unde se presupune că ar fi existat cei de odinioară. Se spune că mormântul lui Opheltes a fost localizat în cripta subterană arhaică, situată sub un colţ al templului lui Zeus, iar dumbrava sacră ar fi locul în care Opheltes a fost ucis de şarpe. Aceasta era delimitată în cealaltă parte de o pleiadă de “case ale comorilor” dispuse ca un flanc în faţa chiparoşilor, iar de cealaltă parte a caselor fusese ridicată o clădire enormă tip hotel (numit Xenon) ce folosea la găzduirea sportivilor veniţi pentru întreceri. Mai târziu, în perioada creştină timpurie, hotelul a fost transformat în bazilică.

O altă piesă importantă a sitului antic o reprezintă termele ale căror vestigii impresionează prin starea bună de conservare în care au fost descoperite şi prin sistemele inovatoare de aducţiune şi încălzire a apei.

La ieşirea din sit către muzeu, se afla „o cameră” închinată amintirii lui Opheltes.

Fiindcă timpul alocat vizitării ruinelor de la Nemeea fusese limitat, căci eram într-o excursie organizată, şi nu de capul nostru, n-am mai cercetat în amănunt toate cotloanele şi ne-am îndreptat către muzeu împreună cu ghidul şi ceilalţi turişti.

3. Muzeul de Arheologie din Nemea

Situat în apropierea sitului, într-o clădire modernă, nu prea mare, muzeul de arheologie adăposteşte o bogată colecţie de obiecte găsite la faţa locului. Printre altele, expune monede, bijuterii, vase, bronzuri, o placă funerară din secolul al V-lea Î. C. Se remarcă cele câteva mozaicuri, multe datând din perioada romană, din secolul al II-lea care sunt un indiciu important legat de bogăţia oraşului de la acea vreme. Vasele casnice, obiectele ceramice şi bijuteriile conferă expoziţiei şi o dimensiune umană. Cel mai mult m-a încântat vechiul oraş reconstituit la dimensiuni de machetă, dar şi statuile şi stelele descoperite în sit. Chiar şi redarea pe monitoarele mari existente în interior a câtorva curse din cadrul Jocurilor Nemeene renăscute (contemporane), te atrage să admiri alte probe desfăşurate în alt cadru faţă de ceea ce ştim de la Olimpiadele moderne.

Nemea mai este cunoscută şi prin Bătălia de la Nemea din anul 394. ÎC. care face parte din Războiul Corintic purtat între Sparta şi oraşele aliate Atena, Teba, Corint şi Argos, aici Sparta obţinând ultima victorie importantă.

4. Degustarea de vinuri

Odată ce ne-am desprins de relicvele istorei Nemeei păstrate în muzeu, venea cel mai plăcut moment, la propriu, al zilei: degustarea de vinuri într-o unitate locală, proprietate a unei familii cu state vechi în producţia de vinuri: Bairaktaris (Μπαϊρακτάρνς). Pe drum, am remarcat podgorii întinse şi pe-o parte şi pe cealaltă a sa, chiar indicatoare pe care era scris Wine Road. Deci, pe aici era calea care, încă, din antichitate era folosită la ducerea licorii magice a zeilor prin toată Elada. Culorea vinului, spune legenda locului, este dată de sângele leului ucis de Hercule.

Nemea era recunoscută ca zonă viticolă încă din antichitate când Homer, în scrierile sale, o denumeşte Ampeloessa, adică „plină de vin”. Astăzi este cea mai importantă regiune viticolă din sudul Greciei în care se produce vin roşu. Soiul principal de viţă-de-vie care se cultivă aici este unul autohton, denumit Agiorgitiko.

Vizita noastră la domeniile Bairaktaris a început la vinăria proprie unde i-am avut drept ghizi pe cei mai tineri membri ai familiei, un băiat de vreo douăzeci de ani împreună cu sora sa ceva mai mică ce vorbeau fluent engleza. El ne-a condus prin toate colţurile fabricii dotată cu cele mai moderne utilaje de profil ce proveneau din Italia. Apoi am coborând în cramă, printre butoaie şi mii de sticle, printre cutii de carton şi alte ambalaje, printre arome ce te îmbătau fără să fie nevoie să şi bei. Tot el ne-a dat o sumedenie de informaţii despre soiuruile de vin pe care le obţineau, despre dopuri (nici nu ştiam cât poate fi de importantă această mică piesă de închidere) şi mai cu seamă de materialul din care este făcut. După aceea, ne-au condus în magazinul de prezentare şi desfacere a produselor lor, care mai erau şi altele în afara vinurilor: ulei de măsline, măsline, stafide, brânză feta, un fel de suc de struguri nefermentat, foarte dulce. Toate acestea se regăseau în platouri pe mesele frumos aşezate într-un foişor generos în care am încăput toţi. Pe platouri erau puse şi ceva mezeluri, apoi am fost poftiţi să ne deschidem uşor papilele gustative, în aşa fel încât sortimentele de vin să alunece uşor pe gât fără să ne ia minţile. Din fiecare tip de vin (şi au fost vreo cinci), ne puneau cam două degete, ne lăsau să-i sorbim încet savoarea. Nemţii îl dădeau imediat pe gât, chiar şi doamnele, cerând imediat porţie suplimentară pe care chiar o primeau. Chiar şi aşa limbile oamenilor au început să se dezelege şi să rostească vorbele mult mai uşor într-o stare uşoară de euforie din care se ridicau râsete de bună dispoziţie.

De la masă, pe versantul din faţă se zărea o biserică săpată în stâncă. Am aflat că are hramul Sfintei Maria şi că datează din anul 1633.

Pe urmă, cu o altă stare de spirit, mult mai bună, zic eu, ne-am întrecut în cumpărături, nu credeam că şi compatroţii noştri pot să cheltuiască foarte mulţi bani. Fireşte că toată lumea s-a înghesuit la vin şi la ulei de măsline, că doar erau cele mai promovate produse.

Dacă recomand excursia? Bineînţeles, deşi nu e ieftină deloc, e foarte intensă, interesantă şi aduce foarte multă informaţie, pe lângă adrenalină şi multă frumuseţe, e un amalgam reuşit din toate acestea la un loc!

Surse de informare:

Pliantul şi broşura primite de la organizatorii excursiei şi la intrarea în stadion

http://www.turismcultural.ro/peloponez-8-nemea. html

http://www.greecetravel.com/peloponessos/nemea/

---

VIZUALIZĂRI: 3510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI