5 zile în Nepal

TIPĂREȘTE

La 28 octombrie 2024, ora 21.50, decolam din Otopeni cu destinația Kathmandu - Nepal. Călătoria avea să fie lungă și grea, pe timp de noapte, cu escală la Istanbul, după prima oră și jumătate de zbor.

Check-inul pentru următorul zbor, cel spre Kathmandu, s-a făcut rapid pentru că timpul ne presa. Am decolat la ora 1.25 și - după un zbor de 6.50 ore - la ora 11.00 ora locală, am aterizat la Kathmandu, pe Aeroportul Internațional Tribhuvan.

Avioanele companiei Turkish Airlines - mari și confortabile - dotările lor și personalul de bord ne-au ajutat să trecem cu bine peste această noapte și ne-au condus în siguranță până la destinație. Am primit păturică, mască pentru ochi, dopuri pentru urechi și ciorapi pentru confortul picioarelor, precum și căști atât de necesare celor interesați de programele video de pe monitoare. Cateringul la bord a fost și el la înălțime, compania Turkish Airlines fiind recunoscută pentru serviciile sale excelente.

Condiții de intrare în Nepal

La intrarea în Nepal, cetățenii români (deținători ai oricărui tip de pașaport) au nevoie de viză. Pentru obținerea vizei se completează formularul VISA PRE-ARRIVAL fie online, venind cu el de acasă (printat sau pe telefon), fie obținut la niște aparate speciale existente în aeroport.

Cu acest formular, cu pașaportul și cu documentul de plată a celor 30 dolari/persoană pentru viză, se merge la biroul de imigrare și se obține mult râvnita ștampilă pe pașaport. Trebuie spus că plata taxei de viză se face numai în dolari cash, dar pe care îi schimbi mai întâi în rupii nepaleze la un ghișeu al băncii din aeroport. Deci, faci o coadă pentru schimb valutar, o alta pentru plata taxei în rupii și în sfârșit coada pentru viză. M-am întrebat cum de nu se poate plăti cu cardul când sunt implicate în tranzacție două instituții de stat cu o asemenea importanță.

Aeroportul Internațional Tribhuvan - Kathmandu nu mi-a lăsat o impresie prea bună. Este foarte aglomerat și prost organizat. Pentru cei peste 400 de pasageri sosiți numai de la Istanbul, sunt doar două puncte de control și doar două benzi pentru bagaje. S-a așteptat mult, urmând o coadă lungă, groasă și șerpuită, într-o mare căldură. Sala nu era aerisită. Nu există instalație de aer condiționat, ci numai niște ventilatoare în tavan, unele nefuncționale. Nici modalitatea de plată a vizei nu mi-a plăcut. Este greoaie, cu multe cozi începând cu cele de la aparatele de unde se obțin formularele  și până la plata taxei și obținerea vizei.

Când toate formalitățile au fost îndeplinite și așteptarea a luat sfârșit, cu bagajele după noi, am ieșit din aeroport. Am remarcat că cei care-i așteaptă pe pasageri nu au acces în clădire. Ei așteaptă afară, aliniați lângă o bară care limitează locul destinat lor. Ghidul nostru local, un nepalez micuț, ager, cu părul pomădat, ne aștepta zâmbitor pentru a ne conduce la autocar. Autocarul are doi șoferi. Unul este cel de la volan și altul este ajutorul lui. Ajuror nu înseamnă că mai și conduce din când în când. El are ca sarcină preluarea bagajelor, aranjarea lor la cală (aceasta este în spatele autocarului și nu în lateral, ca la autocarele noastre), coboară primul din mașină, pune încă o treaptă la scară și ajută la coborârea tuturor, în siguranță. De asemenea, tot el distribuie, în fiecare zi, tuturor, câte un pet de 0,5 l cu apă.

Ce am vizitat în Nepal

De la aeroport, prima destinație a fost Nagarkot, o stațiune montană, situată la 32 km distanță de Kathmandu și la 2200 m altitudine, renumită pentru panorama pe care o oferă asupra Munților Himalaya. Ce am găsit la Nagarkot și cum am petrecut acolo am spus deja atunci când am relatat despre Hotel Himalayan Villa - Nagarkot și nu mai revin.

A doua zi, după admirarea unui splendid răsărit de soare la Nagarkot și după micul dejun, ne-am deplasat pentru vizitarea unui sat autentic din apropriere, de fapt o periferie a localității Nagarkot. Am descoperit stilul de viață al localnicilor, le-am văzut casele, am fotografiat împrejurimile, orezul pus la uscat pe prelate, lângă drumul prăfuit, ardeiul iute fără de care bucătăria nepaleză nici n-ar putea exista, pus și el la uscat, în soare, pe acoperișuri de șandramale...

Am ajuns și la Brahma Kumaris sediul local al unei organizații spirituale internaționale (cu sediul în Rajasthan, India, organizație prezentă în mai bine de 100 de țări printre care și România). Această mișcare spirituală a apărut în Hyderabad, Sindh, în nord-vestul Indiei (Pakistanul de astăzi), în anii 1930, fiind fondată de Lekhraj Kripalani. Aici am avut parte de o îndelungă expunere a ghidului legată de filozofia și de practicile adepților acestei mișcări spirituale. Nu am nici un fel de curiozitate sau atracție pentru aceste subiecte, dar am admirat amenajarea fără cusur a curții interioare a așezământului, ținuta albă, impecabilă, a adepților acestei credințe și am studiat schema de la intrare cu destinațiile celor 8500 de centre din 137 de țări, între care se află și Gyansarovar Academy, Retreat Center, Nagarkot, Nepal, centrul în care ne aflam și noi.

Autocarul ne-a purtat încă 12 km până la Bhaktapur, un oraș - muzeu în aer liber presărat cu temple și altare religioase, denumit simbolic 'Orașul adoratorilor'. A fost cel mai important popas al zilei. Am oprit lângă Tourist Informațion & Service Center unde ghidul local a plecat să procure biletele de intrare (aveam toate intrarile la obiective plătite deja), iar noi ne-am grăbit spre toalete - multe, bine îngrijite, aflate la demisolul clădirii.

Am făcut apoi un tur pietonal vizitând Piața Bhaktapur Durbar inclusă în Patrimoniul mondial UNESCO. Până la intrare am privit cu surprindere mulțimea de movile de orez expus la soare chiar în inima orașului, pe ceea ce ar fi putut fi trotuar și pe sărmanii supraveghetori desculți sau cu papuci, răscolind movila de orez cu sapa.

De o parte și de alta a drumului, în apropiere de intrarea în piață, sunt sumedenie de tarabe cu suveniruri ieftine, lucruri de nimic și mulți vânzători ambulanți care te îndeamnă să le cumperi marfa, în principal bijuterii ieftine.

Piața Bhaktapur Durbar este un complex de clădiri - pagode, temple și palate - cele mai multe construite din lemn, cu o deosebită măiestrie. Palatul regal de aici a găzduit regii Malla ai Nepalului în sec. XIV-XV, apoi pe regii Regatului Bhaktapur din sec. XV până spre sfârșitul sec. XVIII (în 1769) când regatul a fost cucerit. Piața Bhaktapur Durbar este una dintre cele trei piețe regale din Valea Kathmandu - Nepal protejate de UNESCO. Cu cele 99 de curți ale sale (astăzi se mai păstrează doar 15), cu mai mult de 50 de pagode, temple și palate frumoase, această piață a fost considerată cea mai mare și cea mai importantă la timpul său. Multe clădiri și curți au dispărut din cauza cutremurelor (în special cele din 1833 și 1934, dar și al marelui cutremur care a avut loc în Nepal, la 25 aprilie 2015). Doar câteva dintre clădirile deteriorate au fost restaurate. Unele sunt în curs de restaurare.

Poarta de Aur a palatului regal, încărcată de simboluri (reprezentări de zeități și de animale), datând din 1757, executată cu mare migală, este o adevărată bijuterie. Această capodoperă se datorează regelui Malla din Bhaktapur, Ranjit Malla.

Și Fântâna de Aur din curtea interioară a palatului regal, chiar și fără strălucirea de odinioară, este foarte admirată pentru scenele elaborate și marea varietate de creaturi, în mare parte acvatice, reprezentate pe panourile de pe ambele părți ale gurii de curgere a apei.

În fața Muzeului Național de Artă am asistat la o inedită paradă. Tineri sportivi, în echipament specific sportului practicat, însoțiți de bătăi ritmice de tobe, defilau cu steaguri, etalându-și cu mândrie trofeele și diplomele câștigate la competiții.

Aici, în Bhaktapur, am servit și masa de prânz. A fost sarcina ghidului local de a ne găsi un local sigur, igienic și cu preparate bune. New Watshala Garden Restaurant - Durbar Square Bhaktapur a fost alegerea lui și a fost una bună, despre care m-am simțit datoare să scriu câteva rânduri cu atât mai mult cu cât nici nu am găsit pe AFA o rubrică 'Unde mâncăm în Bhaktapur' sau 'Unde mâncăm în Nepal'.

După ceva timp petrecut printre tarabe și 14 km de drum cu autocarul, iată-ne din nou în capitala țării, unde urma să fim cazați trei nopți la Hotel Landmark - Kathnamdu .  

De aici, în următoarea zi, în zori, am plecat iarăși spre aeroport de unde, un avion de mici dimensiuni al companiei Shree Airlines avea să ne poarte peste falnica Himalaya cu cel mai înalt vârf de pe glob - Everestul, în ceea ce oficial se numește 'Experience Everest' .

Patan, numit și 'Orașul Artizanilor', se mândrește de asemenea cu Piața Patan Durbar și ea piață regală inclusă în Patrimoniul mondial UNESCO. E de ajuns un tur pietonal pentru a surprinde tehnici artizanale din cele mai vechi timpuri. Am fost invitați la Galeria de Artă Buddha Thanka unde am văzut nenumărate lucrări cu reprezentări simbolice din religia hindusă. Prezentare lungă, complicată și mai greu de înțeles pentru noi. Am apreciat totuși migala cu care sunt executate aceste lucrări care se înrămează și se pun în casele hinduse la loc de cinste. Dacă dorești, poți cumpăra ceva, dar prețurile lucrărilor, chiar și ale celor mai mici, nu sunt deloc încurajatoare. În fața centrului tronează o statuie de mari dimensiuni a lui Buddha pe care scrie - în engleză și în nepaleză - 'Please don’t climb on the Buddha'. Într-adevăr, din respect, oamenii nu urcă pe statuie, dar maimuțelor nu pare să le pese nici un pic de această rugăminte. Nu doar că urcă pe statuie, dar o și onorează cu ceva materii fecale pe care le slobozesc cu generozitate în jur, parfumând totodată și aerul.

Piața Patan Durbar, piața regală din centrul orașului este punctul de pornire în explorarea celor mai interesante obiective turistice locale, fie ca e vorba de palatul regal, de curți interioare sau de temple ori pagode. Fostul palat regal, cea mai importantă clădire din piață este astăzi un centru cultural și religios, unde este amenajat și un muzeu.

Patan este unul dintre cele mai vechi orașe budiste. Este un centru atât al hinduismului, cât și al budismului, cu 136 de curți și 55 de temple. Cele mai multe dintre acestea se află în Piața Durbar.

Krishna Mandir - unul dintre cele mai importante temple din Piața Patan Durbar, are trei etaje și este decorat cu sculpturi în piatră. Sculpturile de la primul etaj sunt inspirate de Mahabharata, iar cele de la etajul al doilea de Ramayana. Templul a fost construit în 1667 de regele Siddhi Narsingh Malla.

Templul Bhimsen construit de Srinivasa Malla în 1680 are ferestre de aur. Bhimsen este o mare personalitate în Mahabharata venerat ca zeu al afacerilor și al comerțului. Turiștii nu au voie să intre în templu. Și chiar celor care pot intra nu le este permis fotografiatul.

Templul Vishwanath dedicat zeului Shiva, a fost construit în 1627 în timpul domniei lui Siddhi Narsingh Malla. Templul este străjuit la intrarea din față de doi elefanți dăltuiți în piatră, iar în cealaltă parte de un taur, cel pe care se spune că ar fi călărit Shiva.

Templul Taleju Bhawani (zeul regilor Malla) construit de Siddhi Narsingh Malla în 1640 a fost reconstruit de Srinivasa Malla în 1667 după un incendiu. Are cinci etaje, acoperișuri triple și nu este deschis vizitatorilor.

Sunt multe temple în cele trei mari orașe imperiale pe care le-am vizitat și noi - Bhaktapur, Patan și Kathmandu. E greu să le reții pe toate și e și mai greu să reții prezentările ghizilor și numele atâtor zei și regi nepalezi. Fotografiile sunt de un prea mic ajutor.  

Stupa Boudhanath (stupă - o clădire religioasă budistă, în formă de movilă, care păstrează relicve ale lui Buddha sau ale unui călugăr, folosită ca loc de rugăciune sau de meditație) este considerată întruchiparea minții iluminate a tuturor Buddhas. Se află în Boudhanath, în orașul Kathmandu. Veche de 2500 de ani, este cea mai mare stupa din Nepal și una dintre cele mai mari temple budiste din lume. În 1979, Stupa Boudhanath a fost inclusă pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Se spune că este situată pe vechea rută comercială care lega Tibetul de India, astfel încât - timp de multe secole - negustorii tibetani s-au odihnit și și-au făcut rugăciunile aici. Și astăzi Stupa Boudhanath este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru budiști, dar atrage și mulți turiști care ajung în zona Kathmandu.

Cutremurul din Nepal din 25 aprilie 2015 a afectat grav Stupa Boudhanath. Au urmat reparații finanțate în întregime din donații private de la grupări budiste și voluntari, necesitând 2,1 milioane de dolari și mai mult de 30 kg de aur. Stupa a fost redeschisă publicului la 22 noiembrie 2016 fiind primul dintre toate site-urile din patrimoniul mondial deteriorate de cutremur în Valea Kathmandu care a fost reparat. Și astăzi, multe dintre construcțiile de patrimoniu UNESCO din Nepal afectate de cutremur au rămas nerefăcute.

Altfel, pentru turist, Stupa Boudhanath este un loc mai mult comercial. Mici magazine cu tot felul de mărfuri în jurul pieței circulare, călugări budiști rași în cap și cu veșmintele lor roșii, unii făcându-și rugăciunea chiar acolo, pe caldarâm, în mijlocul aglomerației, tineri în haine tradiționale cântând și dansând, cerșetori așteptând să le pice câte ceva, copii curioși, turiști atenți la orice...

Tot în Kathmandu, la marginea de est a orașului, seara, am fost la Templul Pashupatinath, lăcaș de cult situat în Valea Kathmandu, pe malul râului Baghmati. Este cel mai sfânt loc din Nepal, dedicat zeului hindus Shiva în forma sa de Pashupati - protector al animalelor. Clădirile foarte vechi, din lemn, nu se mai păstrează. Ceea ce vedem astăzi, din piatră și metal, datează din sec. XV.

Cea mai importantă construcție este pagoda cu acoperiș aurit, cu două etaje, în care au acces doar hindușii. Mai sunt și alte 500 de temple, altare și locuri de incinerare în imediata apropiere, întregul complex fiind inclus în 1979 în Patrimoniul mondial UNESCO.

Zona Templului Pashupatinath este aglomerată pe tot parcursul anului de turiști și pelerini. Am asistat la un ceremonial de incinerare pe râu, ritual funerar practicat atât în Tibet, cât și în Nepal. Bineînțeles, cei care credeau că nu pot suporta așa ceva nu au fost obligați să participle. La mine curiozitatea a fost atât de mare încât am știut că voi face față. Așa am văzut cum au fost incinerate nu mai puțin de 5 trupuri umane, am stat în fumul lor (cu masca pe figură) și am participat la oficierea a ceea ce se obișnuiește cu aceste ocazii. Impresionant și greu de suportat! Cu toate acestea, unii dintre pelerini (nu chibiți ca noi) doresc ca viața lor pământească să se termine aici, să fie incinerați pe malul râului Baghmati, cenușa lor să fie purtată de apele sacre, iar sufletul lor purificat să fie încredințat divinității.

O vizită în Kathmandu este incompletă dacă nu faci și o plimbare cu ricșa. Nu prea îmi doream acest lucru conștientă fiind că cineva, poate obosit, poate slab și flămând se va chinui să mă poarte pe străzile aglomerate ale orașului. În cele din urmă am acceptat dat fiind că din Piata Durbar până în cartierul Thamel este o distanță de 1,2 km și nu m-aș fi descurcat singură. Ulterior, am mai făcut și alte plimbări cu ricșa. Erau incluse în program, iar ricșele erau de tot felul - vechea bicicletă transformată și împopoțonată cu flori artificiale, acționată cu efort uman (să-i fi văzut cum coborau și împingeau la cea mai mică pantă a drumului), ricșa motorizată, mult mai modernă și mai eficientă... Nu pot spune că m-au impresionat. Mi-au rămas în minte aglomerațiile de pe trasee, înghesuiala și amestecul de oameni, ricșe de tot felul, scutere și mașini circulând haotic, în toate sensurile, ba chiar și câte o vacă, un elefant sau o cămilă trăgând o teleguță. Zgomotul era infernal. Pe acoperișuri, gata de orice furtișag, pândea câte o maimuță.

Experiența noastră nepaleză s-a încheiat la un restaurant din apropiere de Hotel Landmark - Kathnamdu unde am fost cazați, participând la o cină tradițională cu program de divertisment nepalez.

A doua zi, dimineața, ne-am prezentat din nou la Aeroportul Internațional Tribhuvan - Kathmandu pentru îmbarcare spre Delhi. După 5 zile de aventuri nepaleze, părăseam Nepalul și ne îndreptam spre India. Călătoria Kathmandu - Delhi este, însă, o nouă poveste.

În final, concluzionez că Nepal este un stat cu potențial turistic imens. Valea Kathmandu, dominată de crestele munților Himalaya, este înțesată de obiective demne de atenția turiștilor. Nu trebuie să pleci acolo cu idei preconcepute. Vei avea surprize de tot felul. Și plăcute și mai puțin plăcute. Mâncare iute? Da, așa se mănâncă acolo. Mizerie? Da, asta face parte din viața lor. Aglomerație? Cum ar putea fi altfel, mai ales în marile orașe?  

Poate că nu ar trebui să părăsesc subiectul "Nepal" înainte de a adăuga unele informații importante pentru turist.

Ora locală în Nepal: + 2.45 față de ora României

Moneda națională: rupia nepaleză. 1 dolar = 132,5 rupii, iar 1 euro = 142,8 rupii.

Circulația rutieră se face pe partea stângă. Mașinile au volanul pe dreapta.

Regulile de circulație nu sunt respectate. Calitatea drumurilor este bună în orașele mari sau pe autostradă, dar foarte proastă pe drumurile secundare.

Majoritatea hotelurilor au prize cu 3 pini, dar unele sunt adaptate și pentru aparatura electrică europeană, cu 2 pini. Pentru a evita surprizele, e bine să aveți un adaptor.

În timpul zilei, în octombrie-noiembrie temperaturile pot depăși 30 de grade.

---

VIZUALIZĂRI: 170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI