Suk-urile, piete caracteristice tarilor arabe.

TIPĂREȘTE

Adevarata experienta care face toti banii excursiei din Maroc sau daca privesti jumatatea goala a paharului nu face nicio para chioara, a fost vizita in suk (bazar) in Marrakech si in Fez.

Primul suk avea 9000 de buticuri-ateliere de cca. 2-3 mp, in care vindeau sau munceau copii de 8-10 ani cat si adulti, fara apa, fara canalizare, lucrand la cate un bec chior de 40w. Sukul era organizat pe meserii: dughene cu vopsitori, aurari, pielari, covoare, fierari, etc, intre care se vindea sub arsita soarelui si bazaitul mustelor kebab sau carne (ne) proaspata de oaie. Forfota era imensa, majoritatea fiind de gura -casca marocani printre care se pierdea cate un grup speriat de turisti. Am fost dusi la un atelier de covoare in care patronul convingea de minute bune un turist vestic sa ia un covor de rugaciune de matase; la un atelier de olarit in care se faceau amfore marocane de lut; la un magazin de posete si haine de piele cam la acelas pret cu cel practicat la noi, la un magazin de seminte si ierburi cu efecte multiple de la afrodisiace pana la contra sforaitului. Cei care vindeau erau buni psihologi si contand pe oboseala cumparatorului ii impacheta marfa inainte ca acesta s-o accepte. Stradutele erau intunecoase, intortochiate, late de 1. 5-2 m. La un moment dat din sens contrar ne-am intalnit cu cativa magari care carau niste piei urduroase din care curgea zeama de argaseala. Normal ca ne-au "sters" si ajunsi la hotel a trebuit sa aruncam tricourile care au umplut toata camera de miros. Cladirile in care erau aceste dughene aveau etaje la care ajungeau toate duhorile de pe ulite. Circulau in ambele sensuri, frecandu-se unii de altii arabi, berberi, turisti de toate natiile, biciclete si motorete.

Grupul nostru de 30 de oameni era pazit de 2 bodyguarzi locali, de ghid si de ghida, atenti sa nu ne pierdem sau sa nu fim furati. Randoneea a durat vreo patru ore si nu puteai sa renunti sau sa te intorci caci stradutele erau un adevarat labirint plus ca singur intr-o mare de oameni ai fi fost o prada sigura. Ar fi fost zic, suficient pentru cunoasterea atmosferii locale o plimbare de o ora intr-un singur suk dar ghidul trebuia sa ne opresca unde lua comision, la buticuri si ateliere care practicau preturi duble (lucru pe care la inceput n-aveai de unde sa-l stii). Ne-a dus la un atelier de facut mozaic unde lucrau in praf si caldura multi copii, la pielarie, gablonturi, covoare superbe (pana la 15000 euro/buc), tesatorie manuala, bijuterii din aur si argint si altele. Nu erau neaparat de cea mai buna calitate dar orientalii prezinta totul ca unicat si cu un prêt special pentru gazela=femee. Niste belgieni au luat plasa caci nu s-au tocmit; romanii, balcanici, invatati cu excursiile in Turcia s-au tocmit de mama focului si au luat cam la 50-60% din prêtul cerut. Bine am facut ca n-am luat de acolo nimic (nu mi-au placut si cam stiam preturile din Egipt si Istanbul) asa ca am tinut banii si ne-am luat niste bibelouri si amintiri in ultima zi cand am facut fronda si am mers in Casablanca de capul nostru fara ghidul marocan.

Sukul din Casablanca e mai putin aglomerat, mai civilizat si am avut curaj sa intram singuri in el, fiind ghidati de o marocana simpla care vorbea o franceza impecabila. Foarte multe obiecte erau furate, altfel nu-mi explic cum copilasi de 6-7 ani vindeau pe te miri ce, aceleasi obiecte care in buticuri costau de zece ori mai scump. Sa te feresca Dumnezeu sa fi privit spre vreun obiect ca nu mai scapai de rugamintile lor, vaietele, de o haita de copii si adulti care te inconjurau si te atingeau. Lasau pretul din ce in ce mai jos, pentru ca atunci cand ai fi zis ca ai dat de-un chilipir sa-ti dea alt obiect sau sa te traga in piept cu restul...

La distanta de cinci ani, in cadrul sejurului facut asta iarna pe Costa del Sol (program finantat de Spania pentru seniori UE) am traversat in Tanger unde am vizitat sukul. Aceeasi paza, aceeasi bodyguarzi care ne escortau, aceeasi atmosfera, acelasi interes al ghizilor sa ne duca la magazinele si atelierele de la care scoteau comision.

O lume flamanda, agresiva, care din start il priveste pe turistul european ca pe o prada de care trebuie sa profite.

---

VIZUALIZĂRI: 2997 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI