O alta zi cu soare si voie buna... din Egipt la Madrid!

TIPĂREȘTE

Pornesc agale, nu merg mai mult de cinci minute si ma opresc sa beau o cafea. In orice directie m-as uita, e frumos. Prea frumos. Acest oras mai este cunoscut ca orasul toreadorilor si al dansului flamenco. Madridul se poate vizita pe tot parcursul anului, dar cel mai frumos este primavara sau toamna. Este una dintre capitalele mai inalte ale Europei și orasul este strabatut de raul Manzanares. Ma indrept spre Manastirea descaltatelor regale, admir cladirile care au diverse imbinari de stiluri cum ar fi neoclasic si baroc care dateaza inca din secolele XVII, respectiv XVII. Oamenii din Madrid sunt foarte amabili si ospitalieri. Timpul se scurge incet pentru acesti cetateni ai Spaniei. Ei isi petrec vremea in sutele de cafenele si terase unde gandesc planul de maine. In astfel de locuri s-au dezvoltat marii ganditori si artisti ai Madridului cum ar fi Lope Vega - geniul artei dramatice, Ramon de la Cruz un autor talentat si multi altii.

Manastirea De Las Descalzas Reales, manastirea celor 28 de calugarite desculte, de vita nobila care locuiesc aici, izolate. Manastirea De las Descalzas Reales din centru Madridului, a fost infiintata la sfarsitul sec. XVI de catre Dona Juana de Austria, sora regelui Filip al II-lea, care a trait aici pana la moarte, mormantul sau aflandu-se in capela principala. Timp de 200 de ani in manastire intrau numai femei cu sange nobila. Cladirea magnifica ascunde adevarate comori; podele pavate cu faianta originala de Talavera, fresce, tavane casetate cu tablouri, argintarii, crucifixe din cristal de Bohemia, picturi pe oglinzi, o sala a tapiseriilor inspirate dupa desenele lui Rubens, colectii de arta, tablouri si sculpturi ale artistilor, cea mai valoroasa fiind lucrarea lui Titian, Caesar’s Money.

Ma indrept spre Plaza de Espana, admir Edificio Espana, avand 27 de etaje si Torre de Madrid cu 33 etaje, poti admira masivul obelisc central din piatra, inaltat in 1928, iar in fata sa statuia lui Miguel de Cervantes. Piata este situata la sfarsitul superbei Gran Via, una dintre cele mai aglomerate strazi din Madrid. Piata verde este inconjurata de strazi si cu toate acestea este inca un loc foarte relaxant in timpul zilei. O fantana mare si o frumoasa statuie care-l onoreaza pe scriitorul spaniol Cervantes impodobesc piateta. Cel mai important obiectiv din Plaza de Espana este monumentul inchinat memoriei lui Miguel de Cervantes, autor al povestii lui Don Quixote de la Mancha si credinciosului sau insotitor Sancho Panza, poveste cunoscuta in toata lumea. Turistii se ingramadesc sa se fotografieze cu statuile de bronz ale lui Don Quixote si Sancho Panza. In spatele lor este o statuie a lui Cervantes care vegheaza asupra creatiilor sale.

Mi-e foame şi ma pune dracu să mă opresc pe o terasa bot în bot cu parcul. Preţurile de pe meniu imi creează palpitatii, vad ca au şi mancare japoneza, pare o idee mai ieftina, n-am mancat in viaţa mea la japonezi, comand la nimereala o chestie cu creveti, am noroc si e comestibila, in schimb imi ard iremediabil limba cu pasta de wasabi, sting cu bere, sa zicem ca m-am saturat, sa zicem ca n-am dat faliment, gata, plec sa caut Templul Debod!

Am citit intr-o statistica ca obezitatea in Peninsula Iberica tinde sa egaleze cota Statelor Unite — unde chestiunea a devenit o problema naţionala. Asta lasand la o parte precocitatea tinerilor sau mai degraba a tinerelor care-si incep viata sexuala cam pe la varsta de 12 ani.

Templul Debod este originar din vechiul Egipt si are o vechime de 2200 de ani. Acesta a fost donat de Egipt Spaniei pentru ajutorul dat la salvarea templelor din Nubia de Jos. Aici se pot vedea cele mai frumoase priveliști deasupra capitalei și apusuri de soare peste templu. Se afla in Parcul Montana, in locul unei cazarme militare aflata aproape de Plaza de Espana. Templul a fost oficial deschis in 1972 iar in interior se gaseste o expozitie ce prezinta re-asamblarea templului in Madrid.

"Cum şi de ce a ajuns la Madrid acest templu este însă o altă poveste.

Cum lumea se modernizează, în anul 1906 s-a construit primul baraj la Asuan asa că templul din Debod ajunge sub apele lacului de acumulare sub care rămâne nouă luni pe an degradându-se într-un ritm foarte rapid mai ales că suferise de pe urma cutremurului din 1868 care l-a lăsat practic într-o stare de ruină. Dar asta nu era totul. Mai târziu s-a pus problema construirii unui nou baraj care să facă un lac de acumulare gigant de 150 milioane de metri cubi de apă. Acesta este motivul pentru care UNESCO face apel la comunitatea internaţională pentru salvarea monumentelor din Nubia de jos care ar rămâne scufundate sub apele unui lac de peste 500 de km. de lungime şi 30 km. de lăţime. Pentru a nu fi „înecate”, 14 monumente au fost mutate din locul lor iar 4 monumente au fost dăruite ţărilor care au colaborat la salvarea acestei bogăţii arheologice deosebită a zonei. Aşa a ajuns Taffa în Olanda, Dendur în SUA, Ellesiya în Italia şi Templul din Debod în Spania.

În anul 1960 s-a creat Comitetul spaniol pentru salvarea bogăţiilor arheologice din Nubia, sub conducerea tehnică a profesorului Martin Almagro Basch, realizându-se şapte campanii arheologice şi publicarea a unsprezece volume de memorii a lucrărilor executate, susţinute financiar de către Guvernul spaniol. Templul din Debod a fost dezmontat de către Serviciul de Antichităţi al Egiptului cu ajutorul unei echipe de arheologi polonezi, iar partea de copiere a inscripţiilor care s-au mai păstrat a revenit a doi arheologi francezi, François Daumas şi Philippe Derchain. Templul, dezmontat piatră cu piatră, a fost transportat în insula Elefantina, în faţa oraşului Asuan în 1961, unde va rămâne până în anul 1970 când va fi transportat în lăzi până în portul Alexandria de unde va lua drumul Spaniei. În 6 iunie al acestui an va pleca din acest port vaporul „Benisa” cu blocurile de piatră ale templului cu destinaţia Spania, unde va ajunge în portul Valencia în data de 18 a aceleaşi luni şi de unde va fi transportat pe şosea până la Madrid. Ajuns aici şi depozitat pe locul unde urma să fie amplasat a început reconstrucţia lui însă lucrurile nu erau chiar aşa de simple pe cât se credea. Monumentul, aflat practic în câteva tone de blocuri de piatră, a fost însoţit de un desen general al întregii construcţii, o schiţă cu numerotarea blocurilor şi o colecţie de fotografii făcute de Centrul de Documentare al Egiptului Antic fără nici o referire expresă. Faptul că nu s-a urmărit o descriere riguroasă în aceste documente a făcut ca să se piardă numerotarea a o sută de blocuri de piatră şi mai mult de patru sute aveau o numerotare greşită. Acest lucru a pus probleme deosebite pentru reconstruirea templului. Odată puse bazele templului s-a folosit piatră din Salamanca de diferite culori pentru completarea celor care lipseau, iar pe de altă parte s-a încercat de a crea o atmosferă stabilă şi seacă asemănătoare climei din Nubia egipteană instalându-se aer condiţionat cald în interiorul templului. S-au reconstruit două din cele trei porti de acces în templu înconjurate de un mic lac cu scopul de a evoca ambientul fluvial în care s-a aflat la originea sa. Astfel, după doi ani de muncă pentru reconstruirea templului, la 18 iulie 1972 a avut loc inaugurarea Templului din Debod unicul monument egiptean din Madrid.

M-am apropiat încet spre templu, această „Casă a lui Dumnezeu” în viziunea egiptenilor din acea epocă, locul unde locuia divinitatea, un spaţiu pur conceput pentru protecţia acestei divinităţi. Cum însă doar faraonul era unicul care se putea adresa divinităţii prin riturile specifice care, practic, erau realizate de către preoţii templului, „servitorii divinităţii”, pentru o clipă mi-am imaginat că sunt unul dintre aceşti preoţi care intră în templu în momentul când soarele se ridică deasupra orizontului pentru a aduce ofrande, într-un complex ritual, celor doi zei a căror statui erau închise în interior: Amon şi Isis. Apa din lacul ce înconjoară azi templul mă ducea cu gândul la apele Nilului de unde îşi începeau drumul preoţii care pentru a intra în templu trebuia să străbată mai întâi cele trei porţi de piatră aşezate una după alta în linie dreaptă în faţa intrării. Aceste porţi, din care se mai păstrează doar două, au fost construite în timpul dinastiei Ptolemaică din perioada romană, din cărămidă nearsă acoperită de piatră care, la rândul lor, în zilele noastre, sunt acoperite de graffiti şi tot felul de picturi, o dovadă a vandalismului şi a lipsei de respect pentru aceste valori culturale şi istorice ale unei epoci pe care mulţi nu o înţeleg şi nici nu încearcă să o înţeleagă datorită lipsei de cultură. " (Scris de Cornel Drinovan, Sâmbătă, 08 Ianuarie 2011 15:29)

Parcul Montana din apropierea Pietei Spaniei, renumit prin existenta Templului Debod este inconjurat de bazine cu apa, o fantana si gradini. Este o minunatie de parc cu o vegetatie bogata, este plin de farmec, un excelent loc de relaxare, cu multe puncte de belvedere. Am tihnit pe o banca aflata pe o alee mai retrasa, razele soarelui imi incalzea fata, am inchis ochii si m-am bucurat de sunetele unei chitari, manuita cu talent de un viitor muzician, cred...

Am obosit, mă roade foamea după experienţa culinară japoneză. Am avut o zi frumoasa de primavara, sufletul imi este plin de frumos, sunt incantata... iubesc acest oras, Madrid!

Va rog sa-mi postati youtube multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI