Un loc unde m-aş întoarce oricând cu plăcere

TIPĂREȘTE

Deunăzi, aflu din media (nu mai reţin din care!) că destinaţia turistică preferată a românilor în 2014 a fost Grecia, în 2013 Bulgaria iar în 2012 Turcia – nu ştiu cine a făcut această statistică şi cât este ea de adevărată dar am constatat că noi am respectat întocmai acest trend (fără să ne dăm seama, desigur!) în ceea ce priveşte primul concediu de vară, cel rezervat pt plajă, de regulă!

Totuşi, anul acesta am avut un prim concediu mai atipic, în sensul că nu am mers întins spre prima destinaţie principală (Lefkada) şi să ne tolănim cu burta la soare tot sejurul, ci am preferat mai întâi un circuit care a cuprins la început Riviera Olimpului şi mănăstirile de pe Meteora (vezi impresii), după care am vizitat pitorescul orăşel Metsovo şi parcul naţional Northern Pindos (vezi impresii), cu superbul său canion Vikos Gorge, abia la sfârşitul celei de-a 3-a zi ajungând în Lefkada, iar odată ajunşi aici am avut o vacanţă activă în cea mai mare parte a timpului, pigmentată ici-colo cu câteva ore de stat la soare pe superbele plaje ale insulei, chiar şi pe o insulă învecinată – Meganisi.

Prima seară în Lefkada

Aşadar, ajungem în Nidri, unde aveam cazare la Athina Studios, marţi 24.06 în jurul orei 20.00, dar cum circulaţia prin staţiune este restricţionată începând cu orele 19.00, am fost îndrumaţi de către o româncă (vindea excursii şi croaziere pt o agenţie situată chiar la bariera nordică a străzii principale!) pe centura orăşelului până aproape de limita sudică a acestei zone interzise circulaţiei rutiere pe timp de noapte.

Ne-am cazat foarte repede, ne-am schimbat iar la ora 21.00 ne aflam deja la taverna Ola Kala, primul local mai răsărit pe care l-am întâlnit în cale, situat pe strada principală, pt a servi cina – după ce am comandat, eu am dat o fugă până la românca ce ne-a îndrumat la intrarea în Nidri (aveam o datorie morală deci!), pt a achiziţiona o croazieră pe care mi-o propusesem din ţară – cea a celor 7 insule; abia după ce am servit cina am descoperit faleza staţiunii, cu a ei salbă de restaurante, pizzerii, taverne şi cafenele, portul cu o multitudine de vase de toate mărimile şi utilităţile (vase de croazieră, bărci de închiriat, bărci pescăreşti, iahturi, chiar şi un ferryboat...), toate luminate foarte frumos! Am înţeles atunci de ce prietenii noştri de pe AFA (ştiu ei care!) ne-au îndrumat aici – am fost atât de încântaţi de ceea ce am găsit aici încât am mai servit un desert la o tavernă unde era seară grecească – Simposio – prilej pt nepoţelul nostru să spargă ceva farfurii oferite special de către ospătari!

Cea mai populară/populată plajă din Lefkada - Kathisma

Deoarece veneam după 3 zile obositoare datorită traseului lung (dar foarte frumoase!), în prima zi plină a sejurului nostru din Lefkada am avut un program foarte lejer şi relaxant – eu mi-am făcut plimbarea de dimineţă pe faleza staţiunii, am inspectat plaja din Nidri (nu m-a dat pe spate dar eram avizat în această privinţă!), am servit micul dejun târziu, ne-am făcut siesta la o cafea pe balconul apartamentului, după care am plecat spre plaja Kathisma, despre care mă documentasem în prealabil şi înţelesesem că era plaja cea mai dotată, cea mai mare, cea mai uşor accesibilă etc... din vestul insulei şi foarte frumoasă pe deasupra! Aşa a şi fost, numai că în acea zi bătea vântul puţin cam tare, erau valuri puternice iar apa puţin murdară la mal, din această cauză – totuşi culoarea era superbă!

Ne-au mulţumit condiţiile găsite la Kathisma (parcare la umbră, duşuri, grup sanitar, cabină de schimb, şezlonguri cu umbrele, minimarket, restaurant bun...), astfel că am stat până spre seară la plajă după care ne-am întors în Nidri, relache vreo oră la hotel după care am luat superba staţiune la pas, pe strada principală la dus şi pe faleză la întors – am servit cina la restaurantul El Greko, unde lucrează 2 fraţi români (unul dintre ei ne-a racolat de pe stradă!).

Croaziera celor 7 insule

A 3-a zi am alocat-o ,,Croazierei celor 7 insule’’, cu vasul Makedonia Palace, cea mai bună opţiune din port, după părerea mea şi nu numai, o croazieră foarte frumoasă, ce a cuprins superbele plaje din vestul insulei - Porto Katsiki şi Egremni, portul Fiskardo din Kefalonia, portul Kioni din Ithaka, insula Meganisi cu peştera lui Papanikolis, insula Skorpio a lui Onasis – această croazieră merită cu prisosinţă un review separat, pe care sper să-l pot realiza cândva! Seara am preferat taverna Simposio (aveau program artistic din 2 în 2 seri şi rezervasem o masă la o fătucă din Sibiu, stabilită în Lefkada de câţiva ani!) în detrimentul tavernei El Greko, care aparţinea surorii căpitanului Kostas, proprietarul vasului Makedonia Palace, aşa cum aflasem la sfârşitul croazierei.

Daruri de la greci

A 4-a zi am ajuns, din întâmplare, să facem plajă pe insula Meganisi! De ce din întâmplare? Uite-aşa! Când am achiziţionat croaziera în prima seară de la românca noastră, aceasta mi-a spus că, opţional putem renunţa la mâncarea pe vas, inclusă în preţ, în schimbul unei excursii la vreo 3 peşteri din insulele învecinate, cu un mic vas cu fundul de sticlă (glass bottom Dolphin I), de pe care urma să facem scufundări, să înnotăm în apropiere de Skorpio, să vizităm vreo oră Meganisi etc. Sună bine, nu-i aşa? Da, sună! Aşa am zis şi eu! Şi nici n-am mai spus la nimeni, am vrut ca surpriza să fie totală!

În dimineaţa îmbarcării ne prezentăm cuminţei cu vreo juma’ de oră înainte pe faleză (să prindem cele mai bune locuri!), identificăm micuţul vas cu care urma să plecăm, petrecem cu privirea plecarea marilor vase de croazieră în cursă iar când ne strânsesem vreo 10 persoane pt aceeaşi excursie, un băieţaş mai ciocolatiu ne spune că micul vas are ceva probleme şi că urmează să plecăm cu un altul aflat la vreo 15 metri mai încolo – Smiley Boat – drăguţ nume, veselă navă, colorată frumos, nimic de zis, numai că nu avea fundul de sticlă! Asta să fie paguba, am zis, calul de dar nu se caută la dinţi! Plecăm în scurt timp iar în cca jumătate de oră ajungem în portul Spilia din Meganisi, unde ne debarcă iar un membru al echipajului ne urează o zi excelentă şi ne spune că vine să ne ia la ora 17.00! Stai puţin băiatu’, zic, aici e vorba de o confuzie, noi suntem ăia cu peşterile, snorkeling, baie pe la alde’ Onasis, alea, alea... Se uită mirat la mine şi îmi zice ,,rămâne cum am stabilit’’, după care ridică ancora şi pleacă!

Aşa că, fără să vrem am avut parte de o zi extrem de liniştită, pe o plajă drăguţă, cu pietricele însă dar care nu ne-a deranjat, cu intrare lină în apă, situată într-un mic sat pitoresc din Meganisi, în apropierea unui mic port foarte liniştit, de asemenea; am socializat cu o familie de români care aveau şi 2 fetiţe aşa că ziua a fost în final foarte agreabilă (în special pt nepoţelul nostru!), chiar dacă eu mă aşteptam la altceva! Seara am prezentat situaţia româncei noastre de la agenţie şi căpitanului Kostas, mai mult ca fapt divers, iar căpitanul şi-a cerut scuze şi ne-a invitat a 2-a zi într-o altă croazieră, pe vasul lui! Diplomat, nu-i aşa? Cina am servit-o la El Greko dar am aşteptat cam mult comanda (cred că aflase şi sora căpitanului despre incident!), drept pt care am primit scuzele de rigoare şi un discount consistent.

Vizită în sudul Lefkadei

În iarnă, când am planificat sejurul în Lefkada, la sfatul lui @ionescunic, intenţionam să mergem pt o zi cu maşina în Kefalonia, pt un tur al insulei şi vizita a câteva obiective, iar pt aceasta trebuia să luăm ferryboat-ul din Vasiliky până în Fiskardo – am renunţat la această idee din mai multe motive, urmând să vizităm cea mai mare insulă ionică în cadrul unui sejur viitor, în schimb nu am renunţat în a vizita frumosul orăşel din sudul Lefkadei, iar acest lucru l-am făcut în a 5-a zi a şederii noastre în Lefkada – am vizitat portul şi faleza cu taverne şi magazine aflate în estul staţiunii timp de vreo 30 de minute, după care vroiam să plecăm spre vestul insulei, să facem plajă la Porto Katsiki, pe care o vizitasem doar pe mare, în timpul croazierei.

Am renunţat la ideea de a merge la vestita plajă din 2 motive: 1) soţia mea era îngrozită de faptul că trebuie să coboare şi să urce atâtea trepte, mai ales că trebuia să servim şi prânzul acolo; 2) am descoperit în vestul staţiunii Vasiliki o plajă liniştită, cu nisip fin, cu intrare lină în apă (până pe la vreo 50 de metri), cu şezlonguri şi umbrele la discreţie la un preţ cumsecade, cu taverne şi magazine în apropiere, dar mai presus de toate cu o privelişte absolut încântătoare asupra golfului cu unghiuri drepte pe care pluteau sute de windsurferi – auzisem că aici e raiul lor dar nu mi-am imaginat niciodată asemenea spectacol, parcă erau nişte fluturi pe apă! Unde mai pui că aici, la o tavernă situată chiar pe plajă, am mâncat cele mai bune costiţe de miel din întreg sejurul!

La întoarcere am vizitat micuţul port Sivota (o panoramă f frumoasă!) şi plaja Mikros Gialos, o plajă micuţă, liniştită, cu pietre şi pietricele dar care nu merită parcă osteneala unui drum îngust şi sinuos, când ai atâtea alternative pe insulă. Seara am jucat o partidă de minigolf (pt poftă de mâncare!) şi am descoperit o tavernă, în partea sudică a falezei, cu o mâncare excelentă şi cu o atmosferă senzaţională – Mamma Mia, care are seară grecească de 2 ori pe săptămână, miercuri şi sâmbătă parcă!

Plajele din nordul insulei, mănăstirea Faneromeni, Kathisma – zbor cu parapanta

A 6-a zi am mers în nordul insulei să vedem plajele din apropierea capitalei iar dacă ne făcea vreuna cu ochiul rămâneam acolo, dacă nu, mergeam la Katisma pe care o ştiam deja – cam aceeaşi strategie ca şi în precedenta zi, la Vasiliki! După ce am bâjbâit puţin în apropiere capitalei, am găsit 2 plaje care n-au fost însă pe gustul nostru: Myloi Beach şi Agios Ioannis – prima cam neîngrijită şi fără prea multe facilităţi iar a 2-a cu prea multe pietre; pe undeva e logic însă – după ce faci plajă şi baie pe Katisma, Egremni şi Vasiliki nu are cum să-ţi placă plajele din nordul insulei!

Aşa că, am ,,explorat’’ puţin morile de vânt situate între cele 2 plaje (cam multă mizerie şi la acestea!), după care am plecat spre Katisma pe un drum care oferă o imagine superbă asupra oraşului Lefkas, am oprit la mănăstirea Faneromeni (care are şi o minigrădină zoologică), am admirat de sus plaja Pefkoulia, după care ne-am regăsit liniştea pe cea mai solicitată plajă din Lefkada – Katisma, de data aceasta cu apă curată şi valuri mici! Oricum trebuia să ajungem aici deoarece îi promisesem nepoţelului o ,,şedinţă’’ de zbor cu parapanta, lucru care s-a şi întâmplat.

Seara, după 2 partide de minigolf, am vrut să încercăm şi altceva decât tradiţionalele taverne greceşti, aşa că am ales pizzeria L’approdo, cu specific italian, de care am fost foarte mulţumiţi deoarece, pe lângă mâncarea de calitate, ne-a oferit liniştea vizionării unui meci de fotbal important de la Campionatul Mondial, acest lucru nefiind posibil în tavernele cu muzică, dansuri şi farfurii sparte! Era ultima seară în Lefkada!

Cascada Dimosari – ultimul obiectiv din Lefkada. Plecarea spre Parga.

Nu puteam pleca de pe această frumoasă insulă fără a vizita această cascadă care se află la doar câţiva km de Nidri, staţiunea unde ne-am cazat timp de o săptămână, astfel că, în ziua plecării, după micul dejun şi făcutul bagajelor, ne-am luat rămas bun de la amabilele noastre gazde de la Athina Studios şi am plecat spre cascadă, pe un drum ce se desprinde din şoseaua de centură a staţiunii spre centrul insulei, printre case şi vile de vacanţă înconjurate de măslini, lămâi şi leandri, până la o micuţă parcare a unei taverne umbroase, punctul terminus al accesului auto.

Drumul până la cascadă a fost foarte lejer, peisajele frumoase iar cascada destul de interesantă – o Cascadă a Cailor mai mică, dacă vreţi – astfel că am petrecut mai bine de o oră în zonă plus cca o juma’ de ceas la întoarcere, timp în care am ,,savurat’’ fiecare câte ceva, conform cu pregătirea: un frape, un fresh, o îngheţată...

Am mai oprit pt cca 20 de minute în capitală, deoarece soţiei i s-a părut că nu am luat destule suveniruri, după care am plecat întins la drum, spre următoarea destinaţie – Parga – pe care eram nerăbdători s-o ,,descoperim’’, acest lucru contribuind decisiv la atenuarea regretului de a părăsi această superbă insulă, care ne-a rămas în suflet!

---

VIZUALIZĂRI: 3972 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI