Zbor deasupra unui cuib de cuci

TIPĂREȘTE

Cam așa a fost pentru mine, atât organizarea excursiei, cu o mie de acte și de formulare, dar și drumul.

Vacanța mea la soare și la mare și plajă în ultima perioadă am preferat să fie iarna! Așa simt că mai păcălesc un pic din iarnă. Iar ca să găsesc soare și vreme frumoasă, vrând nevrând trebuie să mă trambalez în emisfera sudică, într-o destinație exotică, unde este vară. Și cum m-am îndrăgostit la prima vedere de Africa, am ales tot Africa.

Mai am o plăcere vinovată, așa cum bine a remarcat și colega alinaro, îmi place să descopăr locuri mai puțin turistice, unde nu au călcat anterior foarte mulți oameni. Evident este foarte greu să găsești așa ceva în ziua de azi, când a explodat turismul din cauza ieftinirii biletelor de avion. Sper din toată inima, să nu se schimbe trendul din pricina războiului de la granițele noastre, dar asta e cu totul o altă discuție! Exact acum 5 ani pe vremea asta descopeream o destinație turistică absolut fascinantă, despre care nu știam nimic anterior și la care nici măcar n-am visat vreodată să ajung și mi-a plăcut maxim, respectiv Goa, India. Ei bine anul acest se pare că am repetat figura. Câteodată pașii parcă îți sunt călăuziți de o forță ascunsă. Nici eu nu mă prea împotrivesc la așa ceva, la nou si necunoscut și posibil periculos. Îmi place maxim să explorez, îmi plac oamenii simpli și zonele deosebite.

Cum spuneam după ce ai prins gustul Africii, parcă tot te cheamă înapoi. Dacă anul trecut am reușit să vizitez, mai mult sau mai puțin trei țări africane, una mai frumoasă ca alta (Etiopia, Kenya și Tanzania) anul acesta m-am reorientat spre Africa Occidentală și mi-am stabilit reședința pentru zece zile, în cea mai mică țară de pe continentul african și anume Gambia.

Gambia este o țară de aproape două milioane de locuitori și are o formă de râmă, se întinde pe lângă râul cu același nume. La vest este mărginită de Oceanul Atlantic, are o faleză de numai 60 de kilometri, iar în rest este înconjurată de doar o țară și anume Senegal. Este incredibil cum a rezistat să nu fie cucerită de Senegal. Băștinașii mi-au spus că a fost colonie britanică și pe englezi i-a interesat doar controlul râului spre inima Africii, nefiind interesați de teritorii. În schimb Senegalul a fost colonie franțuzească și au vrut să cucerească mai mult teritoriu, adică exact invers.

În Gambia limba oficială este engleza, dar băștinașii vorbesc și în dialectele triburile predominante cel mai mare fiind mandinka. Gambia este una dintre cele mai sigure țări din Africa este situată pe un onorant loc patru din Africa din punct de vedere al siguranței. Se spune că este o țară săracă, dar pe străzi nu mi s-a părut evident acest lucru în comparație cu alte țări africane vizitate de mine. Si aici este o explicație una este PIB-ul pe locuitor și alte este munca ne fiscalizată. Plus că foarte mulți sunt plecați din țară și trimit bani de acolo. Se vede pe stradă din numărul ridicat de mașini de lux. Apropo știți că acolo am văzut cele mai multe Mercedes-uri. E drept majoritatea mai vechi, dar totuși. Până și serviciul de taxi folosește doar Mercedes-uri.

Evident ca peste tot exista și o pătură de oameni bogați și alta de săraci. Clasa medie care dă putere unei societăți nu prea există.

Gambia a fost casa noastră timp de 10 zile și de aici am plecat în explorarea vecinei Senegal atât la nord, cât mai ales la sud. Într-o incursiune solitară am ajuns până în Guineea Bissau o țara foarte săracă, turnată pentru traficul de droguri și cu multe lupte interne sângeroase. Chiar înainte a fost un atentat armat de vreo câteva ore pentru căsăpirea conducerii țarii în frunte cu președintele democratic ales, din fericire dejucat de gărzile personale. Dar despre asta o să fie o altă poveste.

Cum am ajuns în Gambia. Ei bine am venit pe un drum ocolit pentru a avea costuri reduse. Cea mai ieftină variantă găsită a fost un zbor din Bruxelles cu Tap Portugal, cu escală la Lisabona la numai 700 euro pentru trei persoane.

Până la Bruxelles am ales să zburăm cu Wizz air. Am luat 3 bilete cu doar 100 de euro. Atentie la lucrurile ieftine pentru că uneori pot să devină mai scumpe.

Pentru aceste trei zboruri nu aveam bagaj de cală, dar pentru noi asta nu este un mare impediment. Și totuși ca să ne încadrăm în limitele draconice de la Wizz am ales să mergem la siguranța așa că am achiziționat și Priority pentru o alta sută de euro. Asta în afară de prioritatea fictivă ne mai garanta un bagaj de cabină normal plus cheqin automat. Ei bine țeapă. Dacă la ducere mi l-au făcut, la întoarcere au uitat. Dar o să revin la asta mai târziu.

După achiziționarea biletelor de avion am început să caut cazare. Prețuri destul de ridicate pentru o cameră triplă. Mulți nu aveau această opțiune și-ți dădeau două camere. Aveam doar două cerințe speciale, să fie la plajă și să aibă mic dejun. Până la urmă am pus ochii si am rezervat o cameră situată într-o vilă colonială administrată de o englezoaică. Ca o paranteză sunt mulți europeni care fac afaceri acolo, marea majoritate englezi. 450 de euro au costat 10 zile de cazare cu mic dejun pentru trei persoane, un preț mai mult decât decent.

Astea fiind zise hai să facem formalitățile. Am intrat pe site MAE unde am aflat următoarele:

Văzând acestea am stat liniștit, până în momentul în care am văzut o prietenă pe facebook care bântuia prin zonă. I-am dat mesaj și mi-a spus că-mi trebuie musai viză, care se ia de la un Consulat al Gambiei din Târgu Mureș. Aoleu! Am pus-o!

Dă-i Roberte si apucă-te să dai mesaje. Primul la Ministerul Afacerilor Externe al României care în loc să-mi răspundă concret mi-au trimis un mesaj standard:

M-au lămurit, de m-au dat pe spate. Apoi am contactat Ambasada României din Senegal situată în Dakar, care are responsabilitate și în Gambia. Ei bine aceștia nici nu au catadicsit să-mi răspundă. Ce să se obosească atâta. Ăștia sunt plătiți din banii noștri ca să ne ajute. Doamne ferește să avem vreodată nevoie de ajutorul lor!

În ultimă instanță am apelat la consulul Gambiei din România, care mi-a spus clar că ne trebuie viză. Aceasta costa 70 USD de persoană. Am completat un formular apoi am trimis pașapoartele, dar și bănuții cu un curier rapid. Mi s-a părut cam ciudat, dar n-am avut probleme. Consulul era un cetățean român de origine maghiară și a fost foarte amabil. Asta cred eu, pentru că vorbea bine românește și avea nume unguresc. L-am rugat să ne dea viză cu multiple intrări și ne-a dat cu o singură intrare, spunându-ne că nu e nicio problemă. Iar am fost sceptic și de data asta am avut dreptate. O să povestesc la momentul potrivit.

Gata cu viza, dar nu gata cu actele. Suntem pe vremuri de restriște date de pandemia asta. Am fost stresat cu testele covid, până la urmă am scăpat la mustața de ele, noi având certificat de vaccinare cu schema completă. Uniunea Europeană a recomandat de la 1 februarie tuturor țărilor din UE să elimine testele, iar Portugalia a fost ultima care a făcut-o chiar la limită.

S-a făcut ziua plecări. Dă-i și fă cheqin online la Wizz (aici l-au făcut ei automat), apoi la Tap Portugal. Dă și fă PLF-urile pentru Belgia și pentru Portugalia. Dă-i si refă PLF-urile pentru a trece locurile din avion corect. Am pierdut ceva ore cu asta, dar de acasă din fața calculatorului este ușor.

La 6 dimineața ne-am îmbarcat într-o aeronavă a companie Wiz Air și la ora 8 pe ora Belgiei aterizam deja pe aeroportul din Charleroi. Am zburat bine, doar că nu am avut locuri alăturate decât două persoane. Din Charleroi am luat un autobuz Flibco pentru care am plătit 80 de euro dus întors, care ne-a dus rapid în capitala Belgiei. Ne-am flendurit un pic prin oraș, apoi la ora 18 ne-am îmbarcat într-o aeronavă cu destinația Lisabona. Acolo am aterizat cu jumătate de oră mai devreme. Aveam escală de doar o oră și ne-a bucurat acest lucru. Doar ca surpriză, din motive necunoscute ne-au mai ținut în avion preț de aproape o oră. Deja scoteam flăcări pe nas. Până la urmă ne-au eliberat și dă-i să fugi prin terminal să prindem rata de Banjul.

Am ajuns la timp. Bine că n-au mai fost controale. Zborul spre capitala Gambiei a decurs normal și după numai patru ore de zbor am aterizat în Banjul. Aici după ce ne-a fost verificat certificatul verde am avut o altă surpriză, despre care nu știam nimic. Am fost îndrumați către un ghișeu de securitate pentru a le plăti o taxă. M-am enervat știind cum procedează oamenii prin aceste țari și vor să te jupuiască de bani. Ne-a reținut pasapoartele și nu au vrut să ni le mai dea. Atunci am plecat în explorare. M-am uitat în jur și am văzut că toți o plăteau, așa că am achitat-o și noi 20 USD de persoană. Apropo ne ceruseră 20 de euro de persoană. După această experiență am dat de un valutist prin aeroport, la care am schimbat 100 usd la un curs corect

Pentru excursiile din Gambia am contactat o agenție locala de turism găsită pe net. Până la urmă am găsit un contact printr-un prieten și am decis să merg pe recomandarea acestuia. Astfel un angajat ne aștepta să ne facă transferul la hotel. Era două noaptea era Africa și lumini nu prea sunt pe străzi. Din nou în Africa!

În acest articol o să vorbesc doar despre organizarea excursiei și drum. Așa e că v-am amețit deja. Și eu eram amețit. Ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătești când mergi de capul tău. Ieși mult mai ieftin, dar și mai stresat. Ăsta-i adevărul.

Excursiile le-am luat toate cu Lamin și au fost foarte scumpe. Au fost excursii private noi fiind singurii mușterii. Am făcut două incursiuni în Senegal, una în Guineea Bissau și una prin Gambia. Toate au costat 1100 usd. Scump nenicule, scump. Dar a meritat.

La întoarcere iar bătăi de cap. Iar PLF-uri. Făcute de pe telefon e mult mai dificil. Iar cheqin Tap Portugal. Batăi mari de cap cu testul covid. Pe un site ne spune că Belgia ne cere. Dă-i și caută prin Gambia unde am găsit doar teste PCR, deloc teste rapide. Până la urmă după multe citiri ne-am lămurit că n-avem nevoie.

La două dimineața aveam plecarea spre Portugalia. Iar taxă de securitate la ieșire. Bine că mai aveam ceva bani. Iar 60 USD. Zborul spre Lisabona a decurs foarte bine și adurat chiar mai putin doar 3 ore jumate. Apoi după o scurtă escală ne-am îmbarcat în rata de Belgia la care am aterizat în jurul orei 11, ora locală. 8 ore cu tot cu escală este perfect pentru o destinație exotică.

În capitala Belgiei am aterizat pe aeroportul principal. Trebuia să mergem în Charleroi să luă avionul Wizz Air spre casă. Doar că acesta era la ora 8,30. Știam acest lucru așa că ne-am luat o noapte de cazare la un hotel din apropierea aeroportului. Ne –a mai costat 70 euro.

Încet, încet cresc cheltuielile. Pe la ora 16 ne-am întins în pătuțurile de la hotel. Acum a venit mimentul să facem PLF-urile de România și Cheqin-ul la WIZZ. Nu mi l-au mai făcut ei automat, dar nici eu nu am putut deloc să-l fac. Nu puteam selecta locuri si nu puteam trece mai departe. Dacă la venire am mers preț de 20 minute pe jos până la hotel, la întoarcere am chemat un taxi care ne-a luat 10 euro pentru vreo 2-3 km. Am ajuns devreme la ghișeu și doamna de-acolo ne-a trimis să plătim pentru cheqin? Poftim? 40 euro de persoană. Plătim că n-avem ce face și primim bilete fără loc. What!? Sunteți nebuni. Acum am aflat și eu de marea șmecherie a companiilor low cost care vând mai multe bilete decât locurile din avion. Mi-am dat seama că ăsta-i motivul pentru care nu am reușit să fac cheqin-ul online. Și f*utut și cu banii luați. Dă-i stres, telefoane, mesaje. Eu aveam o vorbă, dacă am ajuns în Europa am ajuns acasă. Ei bine cred că nu o mai spun vreodată.

Vreo opt eram rămași pe dinafară, noi aveam pozițiile 3.4. 5. Până la urmă am urcat toți în avion și mai erau si ceva locuri libere, lucru care ma face să cred că au făcut totul premeditat, nu m-au lăsat să fac cheqin-ul pentru a-mi încasa supra taxă.

De acum o să fiu mult mai atent cu lucrurile astea ieftine. Wizz Air-ul ne-a costat de la 100 euro câte era inițial, 320 euro. 80 de euro a fost schimbarea de aeroporturi, 21 euro un alt transfer, 10 euro taxi plus 70 euro hotelul. Deci am cheltuit ceva prin capitala Belgiei, excluzând mâncarea sau alte cumpărături. Ceea ce vreau să spun este că dacă aveam legături bune nu am mai fi stat in capitala și nici nu am mai fi schimbat aeroportul. Atenție la lucrurile ieftine.

Cert este că numai cu 1800 de euro pentru trei persoane am reușit să facem un sejur exotic timp de 12 zile, cazare, viză și transport. Ceea ce am mai cheltuit acolo este o altă poveste.

Concluzii. Este greu în această perioadă să te organizezi singur într-o țară îndepărtată și puțin cunoscută, dar nu imposibil. Satisfacțiile de acolo sunt neprețuite.

mi-a plăcut tare mult această vacanța. O să detailez un pic mai târziu.

soare, plajă, bere rece, valuri mari, relaxare într-un cuvânt. Și ceva explorare că așa e frumos.

---

VIZUALIZĂRI: 824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI