Un colt de rai al apelor asezat pe pamant romanesc...

TIPĂREȘTE

Ieri am citit aici cateva randuri despre Delta Dunarii si mi s-au inflamat rau neuronii si aceia destul de putini la nr. Si am scris totodata si un ecou “acidulat” datorat in buna parte nepasarii si inconstientei din ziua de azi cu privire la acest loc…Dar totodata a inceput si procesul de inversare al emisferelor mele “pamantesti”, adica cele cerebrale, unde axonii neuronilor mei “vestejiti” de negura timpului au facut “sinapse” intre ei si uite-asa m-a cuprins deodata un dor si o melancolie cum mi se intampla de fiecare data cand mi-amintesc de ceva minunat si special petrecut in viata mea. Si da, mi s-a intamplat de doua ori acel ceva minunat, cand am fost si eu o “cautatoare” de frumos si spectaculos prin tara acelor taramuri pline de ape intrerupte de fasii timide de pamant romanesc…

M-am dus la “lada de zestre” (in debara), am luat aparatul de proiectie care are o venerabila varsta si l-am pregatit de lucru; l-am bagat in priza, si s-a aprins beculetul cu lumina alba (nu cea violet care acu-i in trend) ; deci inca functioneaza, mi-am zis. Apoi am luat cele doua role, din care una burdusita ochi cu pelicula alb-negru de 8 mm si le-am asezat fiecare pe axul sau. Am pornit aparatul si gata: proiectia pe un ecran improvizat cu un cearsaf alb spanzurat de rama unui tablou e gata de pornire; asadar, a inceput alene depanarea unora dintre cele mai frumoase amintiri ale vietii mele. I-am chemat si pe copii sa se delecteze si ei cu un film mut, de “epoca” (doar are peste 23 de ani…).

Si am vazut scumpa si nepretuita mea delta, doar in alb-negru, dar imaginile de acolo mi s-au colorat imediat rascolindu-mi memoria si sufletul. Si erau deja clabuci la gura mea cand am inceput cu depanarea amintirilor dintre cele mai frumoase si extrem de incitante dintr-o lume unica de vis…romanesc…

Web, stiu ca aceste impresii sunt foarte vechi. Stiu de asemenea, ca regulamentul e litera de lege si poate ca nu le vei lasa in concurs dar eu le voi scrie totusi, ca pe un remember dedicat acestei perle ce atarna cu atata frumusete si mandrie la gatul Romaniei noastre dragi, Delta Dunarii. Am vizitat-o in vara lui 1986 pentru prima oara si apoi iarasi doar pentru o zi, in toamna lui 2005, in septembrie, cand ne-am intors tot de la mare si o cunostinta care era din Tulcea si cu care ne intalnisem atunci, ne-a invitat la o scurta promenada acolo…Deci review-ul il scriu in amintirea acelor zile ale tineretii mele, cu o delta vesnic tanara si sper din tot sufletul, nemuritoare. Intre timp, viata s-a scurs cu repeziciunea nisipului din clepsidra, eu am imbatranit dar vazand acele imagini, coroborate cu pozele de pe hartie din 2005, delta este pentru mine taramul nemuritor vesnic tanar si verde…ca si amintirile mele de atunci…

Deci 5 zile am fost “locatar” al acestui colt de rai romanesc…Am stat la Crisan, la Popasul Pescarilor, la casute de camping, asezate pe un ponton de nisip, inconjurati de o parte de bratul Dunarii, Sulina iar de cealalta parte, de intinderile de ape garnisite cu stufaris din loc in loc…A fost unul din putinele locuri unde m-am simtit cu adevarat ca in Paradis; un Paradis romanesc, de fapt singurul simtit asa de mine pana acum…imi pare rau, dar asta e adevarul meu…

Noi, romanii, suntem mari norocosi si “alesi” ca avem o asemenea minunatie naturala, un univers mirific, dar oare suntem constienti de asta??? Delta Dunarii este una dintre cele mai intinse zone umede si cea mai vasta de stufaris compact din lume. Aceasta delta exotica este cuprinsa intre bratele Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. Aici isi au salasul atatea specii extraordinare de plante si copaci, dar si specii de pasari, pesti si unele specii de animale. Suntem, deci atat de bogati!!... dar oare vedem asta???

In “drumetiile” mele aici, cu o lotca pe care-am inchiriat-o in acea vreme, de la un localnic foarte cumsecade si stiu clar ca nici pretul nu a fost unul mare, (nu mai mi-aduc aminte, dar sigur n-a fost pt. ca noi eram deja oarecum “pe drojdie”, venind de la mare…), am fost martora unor minunatii ale naturii: astfel, am vazut cateva specii de pasari, le-am si tras in film, diferite plante de exceptie…dar si apusuri de soare unice pe pamant…sa vezi ultimele raze ale maretului astru, facandu-si loc si jucandu-se printre ierburile crescute din ape si culoarea apei in mii de reflexe aurii-intunecat sau umbrele din ce in ce mai inchise de verde spre maro…e greu de descris in cuvinte…

Aproape jumatate din suprafata deltei este temporar sub ape, mai ales primavara, tot atat fiind permanent acoperita cu apa si foarte putin, grindurile reprezinta adevaratul “uscat”, pamantul neinundat niciodata. Aceste intinderi de ape si pamant sunt acoperite de o vegetatie luxurianta si salbatica parca de inceput de lume. Este un taram unic, in perpetua miscare si transformare, dar care totusi se pastreaza de atata timp intact si aproape “virgin”. Delta este, de fapt, un labirint enigmatic de culoare sau canale, ca niste ramuri ale unui imens copac, cu mlastini misterioase si periculoase in acelasi timp, dar si cu lacuri de o frumusete ireala, clare precum o oglinda de clestar in care se priveste Natura verde dar si unele lacuri mai maloase; de asemenea grindurile de nisip dau un fel de stabilitate acestui “pamant” aparent nesigur iar nesfarsitele campii de stuf si papuris intregesc acest tablou dumnezeiesc. Dar sa nu uit de salciile ce stau solitare si plangarete pe marginea lacurilor sau padurile de plopi unii inalti, altii mai scunzi, dar care tremura usor in bataia serilor sub acordurile adierilor usoare de vant misterios si frematator. Si fratii lor stejarii, ulmii sau merii padureti incarca acest pictorial al unui tablou de care se agata cu strasnicie si vointa lianele, care se intrepatrund pretutindeni. Iar apele, cat cuprinzi cu ochiul in multe locuri, sunt acoperite de stuf verde mai tot timpul anului sau mai ruginiu si uscat, in toamnele cele tarzii. Dar totul se incununeaza intr-o minune reala cu coroanele de nuferi albi si galbeni, ce fac deliciul unei povesti de iubire traite la marginea realului fata in fata cu irealul…

Daca esti martorul unui rasarit sau apus de soare aici, in delta, poti spune ca ai trait o revelatie a Naturii; surprinzi atatea culori atat pe cer cat si pe intinderea apei si in atatea parfumuri amestecate intr-o aroma ce n-o vei mai simti nicaieri pe acest pamant…

Aici, totul este atat de plin de viata! aerul vibreaza sub povara inaripatelor care apar si tasnesc de pretutindeni si parca de nicaieri; le auzi la inceput falfaitul discret, dupa care vuietul te inspaimanta in acea tacere “muta” ca apoi sa te inconjoare, sa te cucereasca sub asediul lor si apoi sa te faca atat de mic in comparatie cu maretia zborurilor lor. Daca ai noroc cu adevarat, adica “norocul” deltei, vei fi martorul ocular al miracolului aripilor de pelicani, lebede, cormorani, egrete, rate, gaste si alte zburatoare, care-ti vor face un spectacol al lumii pe deplin. Iar noi, noi vom ramane prosternati si uimiti in fata acestor fiinte ale taramului apelor si a micilor pete de pamant…Daca vom opri vaslitul si vom astepta putin, vom vedea si lumea din interiorul apelor: vom zari dansul si unduirile pestilor care fac mandra delta noastra: morunul, nisetrul, crapul de delta cel adevarat, stiuca cea lunguiata, bibanul cel umflat, scrumbia, si multi altii misuna de zor prin apele sau stufarisul si papurisul bogat al deltei romanesti. Si mai adaugam la toate acestea si broastele testoase, serpii, viperele, nutriile sau vulpile, mistretii care traiesc bine mersi prin padurile dese.

In tot acest ansamblu perfect in care Natura s-a intrecut pe sine, omul acestor misterioase locuri isi are si el menirea lui. Traditionalele sate pescaresti, din ce in ce mai sarace si “bolnave” par ramasite dintr-o lume ancestrala. Oamenii de aici sunt doar simplii pescari, indeletnicindu-se si traind doar din munca pescuitului. I-am vazut si eu pornind pe drumul apelor dis-de-dimineata cu lotcile goale, ca la apus, barca sa se incline sub povara rodului de peste cules. Atunci am vazut adevarati pesti, o parte din ei mai miscand inca inghesuiti unii peste altii…Si oamenii acestor locuri stiu prea bine ca noi, turistii suntem mari amatori de produse proaspete din peste si de aceea preparatele din aceasta bogatie a deltei sunt in top, gustoase si bune. Noi cat am stat acele 5 zile plus aceea pe fuga, am mancat regeste numai produse proaspete din peste. Cred ca atunci a fost singura perioada din viata cand ne-am hranit cu adevarat natural, proaspat si sanatos…

Delta Dunarii a fost inclusa in patrimoniul UNESCO din anul 1990, ca cea mai noua forma de relief din tara, fiind totodata cea mai mare rezervatie naturala de tinuturi umede din Europa. Este unica delta din lume declarata rezervatie a biosferei, “un muzeu viu al biodiversificatiei, cu 30 de ecosisteme”.

Ei, dar ce bine-ar fi ca acest colt de rai al apelor pe pamant romanesc sa fie promovat si laudat la adevaratul sau potential si valoare!!! Sa fie iubit si respectat pentru ca face parte din intregul nostru romanesc, din fiinta noastra ce s-a nascut, traieste, se bucura, se si intristeaza, deci respira si simte; si-si trage seva zilnica si din aceste pamanturi si ape, numita Delta Dunarii! Si ma bucur nespus de mult ca mi-am reamintit si am revazut aceste “flash”-uri care mi-au adus atat de aproape acest colt de rai romanesc si pentru ca precum multi, multi altii, chiar daca mai demult, important si minunat este ca si eu AmfostAcolo!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2566 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI