Capat de delta, noiembrie

TIPĂREȘTE

Pentru ca programul incarcat al consoartei din acest an nu ne-a permis o Grecie vara asta (in capul meu, al 3-lea Zakinthos consecutiv), iata-ma la inceput de noiembrie in cautare de liniste, sa-si mai calmeaza si ea creierii aia frecati un an intreg cu plimbari si organizari de evenimente prin toata tara. Si cum la munte fusesem acum 2 saptamani, ce ma gandesc io: vrea liniste?pai ii dai sa ii iasa pe nas. Si ma pun pe cautat, urmand a o surprinde cu locatia imediat ce revenea din ultimul ei periplu de anul asta (Iasiul si dulshele grai al lui). Gasesc io cazarea, si ma apuc de cautat stiluri de pescuit, etc. Intr-o saptamana eram doxa de pescuit la match si tot ce inseamna asta, mi-am cumparat plute speciale, fire, ace, etc, am facut probe in cada, doar sa-l rup pe peste… ce mai, eram doxa.

Asa ca imediat ce-mi revine doamna acasa, dupa ce ma asigur ca inca stie sa vorbeasca intreband-o cat e ceasul si ca “zece fara douazeci” nu a devenit intre timp “zashi fara douazashi”, ii comunic the final destination: Delta Dunarii; si nu oriunde, ci tocmai la capatul ei: Dunavatul de Jos. O las in perplexitatea ei incercand sa ii explic cum ca acel capat de delta este asta dinspre Tulcea si nu ala dinspre mare, ca atat duce soseaua si mai incolo e balta, dar ea o tinea pe a ei:

-Esti nebun? Delta? Tu nu vezi ca afara e zapada?

-Stii ca am bulan de vreme buna, mergi pe mana mea.

-Stii ca nu imi place apa!

-Lasa, pisi, ca ii punem niste vin si o facem sprit!

Si ne pornim noi catre Dunavatul de Jos intr-o zi de vineri, urmand a innopta la niste prieteni din Tulcea (Salut, Bodo!) si urmand a suporta o seara intreaga caterinci de genul: “Bine ca ati venit acum, ca nu-s tantari… dar nici pasari nu mai sunt, nici flora, nici nimic. Ce dreaq cautati in delta in noiembrie? ”. Trecem si peste astea, doar am venit sa ne linistim, nu? Ne pornim din nou a doua zi catre Dunavat si tot mergand cei 45 de kilometri de la Tulcea catre destinatie ne tot intrebam “Unde puii mei e apa?”. Ajungem noi in sat, bananaim pe acolo vreo juma’ de ora, intrebam pe la fiecare gard (gazda avea telefonul inchis) si pana la urma ajungem si la pensiune.

Eeee, pai de aici incepe linistea! Daca pe drum mai ascultaram noi niste muzichie in blana, aci nu auzeai decat stereo, ca erau numai cate 2… doi parinti ai gazdei, doi caini, doua pisici, doua masini in curte si cel mai important: noi doi. Io nici nu ma cobor bine din masina, las consoarta sa descarce bagajele si fuga pe pontonul din spatele vilei, ce dadea la canalul dinspre lacul Barcaz, sa vad cum si unde dau dupa marea captura. In 10 minute aveam berea langa mine, unditele intinse, direct dintr-o barca legata de ponton, pregatit sa il distrug pe peste. Nici nu arunc bine, ca si scot o mare fatza de babusca, de aproape 10 centimetri… ma sperii de “monstru” dar si mai tare ma sperii ca era sa cad din barca: cele 2 matze gazda au sarit peste mine in barca si au inceput sa miaune de mi-a fost frica si le-am cedat pestele. Inutil sa mai spun ca in urmatoarele 2 ore am prins fix acelasi gen de baboi, ca pana si matzele s-au saturat si m-au lasat singur in barca. Daca a fost ceva funny in asta, a fost ca prindeam de parca aveam scafandru platit, sa mi-l puna in ac imediat ce aruncam… faceai febra scotand si aruncand inapoi micropestii.

Satul de atat “pescuit”, nu pot refuza invitatia gazdei de a merge impreuna cu ei (el si inca un musafir/prieten) la un pescuit de stiuca, pe lacul Soschi, aflat cica in apropiere. Asa ca dupa ce ma imbrac ceva mai gros decat daca plecam in Siberia (2 perechi pantaloni, 2 bluze, hanorac cu gluga si geaca) pentru ca altfel nu ma luau cu ei, ne urcam in barca cu motor si da-i bice. Am traversat lacul Barcaz, si de aici… sufletu’, ca eu nu mai stiu pe ce cotloane ascunse prin stuf au mers, niste canale mari sau cat barca, stanga-dreapta, strans din buci ca nici semnal la telefon nu aveam si-mi lasasem jumatatea in civilizatie iar io pluteam pe ape tulburi in cautarea stiucii. Totusi, drumul a fost absolut genial, ceva nou la fiecare cotitura a barcii, peisaje de nedescrisDar pot sa spun ca pe Soschi a fost superb, ei cautau stiucile si eu fumam linistit si beam bere, priveam stivele de lebede si ma bucuram de primul soare aparut dupa 10 zile de absenta (doar am zis ca am bulan de vreme, nu?). Am vazut si (cred ca) ultimul pelican ramas prin zona, la cativa metri de barca noastra, si poate cel mai frumos apus vazut vreodata. Cum stiucile s-au cotit total si nu le-am vazut coada, ne-am intors (da, astia chiar stiura drumul de intoarcere, spre surprinderea mea) la pensiune, unde mi-am recuperat jumatatea, satula deja de atata liniste. Papat, culcat, ca urmeaza o noua zi.

Dupa micul dejun si mers la primul tur de vot (pe liste suplimentare, da!), imi iau pufoshenia si o scot la o partida de pescuit din barca, pe lacul Barcaz. N-ar fi urcat in barca aia niciodata, mai ales cu mine la rame – cred ca a facut-o doar pentru “ieri”, 01.11 a fost o data importanta pentru noi (ziua mea de nastere si 14 ani impreuna) si daca tot e sa mierleasca, macar sa fie la “zi mare”. Asa ca echipata cu j’de haine plus vesta de salvare m-a suportat tragand la rame cei 200 de metri pana la iesirea pe lac si inca vreo 200 pe marginea lui, parcursi in peste 40 de minute, pe un traseu gen salcie stanga-stuf dreapta, ca mijlocul canalului nu il nimeream deloc. Si am tot pescuit noi cateva ore… noroc cu soarele care ne rasfata din plin, ca pesti am vazut doar 3: de fapt, 2 semipesti si unul mai rasarit scapat din lanseta de match fix langa barca (macar l-am vazut, da?). Trecand peste cat de greu e sa “faci din barca”, am mai tras de timp pana sa ii pot oferi si ei un apus pe balta, absolut superb. Aici sincer, era o liniste de te dureau urechile daca esti dintr-un oras mare si pe bune, chiar nu te astepti la asa ceva. Dezamagind pisicile care ne asteptau la ponton, a trebuit sa ne intoarcem fara acel portbagaj de peste pe care il povestesc toti cei care merg prin delta – sau poate daca nu crestea apa 3-4 zile la rand, il luam si noi???

Seara, privind rezultatele… atat ale alegerilor cat si ale noastre pescaresti, nu ne-a ramas decat sa speram in mai bine. Sa luam tot ce a fost frumos din aceasta escapada si sa ne promitem ca vom reveni in Delta Dunarii, chiar si in noiembrie… pentru ca vara e flora, e pasari, e aglomeratie si e tantari multi.

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI