Despre Cipru în general, despre Pafos în special (I)

TIPĂREȘTE

Dacă anul trecut cam în aceiași perioadă o căutam pe Europa prin Thassoss și mi-a plăcut, am zis să încercăm cu zeițele în continuare și să o căutăm și pe Afrodita, Zeița Dragostei și a Frumuseții, prin Cipru că cine știe, poate avem mai mult noroc.

N-a fost alegerea mea Cipru de anul acesta după cum spuneam în review-ul de cazare, dar i-am făcut loc în minivacanța de Rusalii pentru că am vrut să profit de un ghid bun și bine am făcut. Cum spuneam acolo, un prieten care a lucrat în Cipru niște ani buni, a vrut să ajungă în locurile care i-au marcat tinerețea și viața și să-l însoțim și noi. Am fost de acord, am convenit să mergem in Pafos pentru că acolo a stat el aproape 10 ani, să alegem un hotel de 3* pentru că aveam de alergat mult și n-avea sens să plătim un preț dacă nu merita și ne-am lăsat pe mâna lui cu deciziile legate de rezervări. Ne-a prezentat o listă scurtă cu câteva hoteluri și l-am ales pe Daphne de care am fost foarte mulțumiți până la urmă.

O să folosesc denumirile localităților așa cum le-am văzut pe indicatoarele lor și nu denumirea englezească, ca să vă devină familiar pentru când ajungeți în Cipru. Pe toate indicatoarele de pe drumurile lor veți vedea Pafos și nu Paphos și Lemesos, nu Limassol, așa cum ne este mai cunoscut.

Știam că Pafos are aeroport dar nu am găsit zboruri decât cu escală la Atena (și scumpe și 23 de ore ca timp) sau chartere. Sau nu am căutat noi bine. Cert este că până la urmă am ales să zburăm la Larnaca și trebuia să ajungem în Pafos, care se află la aprox 150 de km cu o cunoștință a amicului care urma să ne ia cu o mașină pe toți (am fost 4 familii). Ulterior, în Pafos, aveam un centru de închiriat auto chiar lângă hotel și ne propusesem să rezolvam la fața locului, la nevoie, problema plimbatului pe insulă. Pachetul cu avion+cazare cu mic dejun 5 nopți ne-a costat, cum am spus, 255 EUR/persoană și l-am achiziționat printr-o agenție.

Chiar dacă l-am delegat pe amicul nostru să se ocupe și de transferul de la aeroport, n-am stat nici eu cu mâinile în sân pentru că nu sunt obișnuită să aleagă altcineva pentru mine și m-am uitat un pic pe saiturile de inchirieri auto, am citit păreri pe forum, astfel încât mi-am format o idee. Cu nici 3 zile înainte de plecare îl întreb pe amic dacă este în regulă cu mașina, mi-a spus că totul este sub control, dar când mi-a spus și prețul n-a fost cea mai bună veste. Cine venea să ne ia, voia 170 de EUR pentru un drum de la Larnaca la Pafos iar dacă îl voiam și la întoarcere, mai trebuia încă o dată pe-atât.

Dar cum văzusem mașini pentru 4-5 zile chiar și sub 100 de EUR, n-am fost de acord cu prețul ăsta și a contramandat urmând să ne căutăm fiecare mașină. N-am mai găsit atât de multe mașini câte văzusem cât am răsfoit eu saitul economycarrentals, care mi s-a părut cel mai potrivit, pentru că era deja foarte târziu. Ne-am oprit până la urmă la un Ford Focus care costa 100 EUR pentru 5 zile pline. Am citit condițiile cu atenție să nu ne scape ceva scris cu litere mici, am văzut că dacă ajungi peste ora 20, în afara orelor de program, se plătește o taxă suplimentară de 15 EUR cu care am fost de acord, că toate taxele și asigurările erau incluse și am plătit online.

Am primit voucherul instantaneu și am fost sunați în 5 minute de un reprezentant al firmei care ne-a spus că ne va aștepta cu mașina în afara aeroportului, în partea dreaptă, după stația de taxiuri, cu o plăcuță pe care va fi scris numele nostru. Și pentru că avea numărul zborului, ne-a asigurat că se va coordona cu avionul și indiferent dacă avea întârziere, el va fi acolo. Parcă a cobit, pentru că avionul a avut întârziere dar în rest toate s-au derulat ca la carte. Ne-a așteptat cu mașina, dar a trebuit să mergem câțiva km până la birourile lor, care erau în afara aeroportului, ca să facem formalitățile și să inspectăm mașina care arăta foarte bine și totul a a durat puțin. Hârtiile au fost făcute imediat, s-a stabilit șoferul și ne-am rezumat la unul pentru că se mai plătea o taxă pentru al doilea și nu vedeam rostul. Am consemnat rezervorul un sfert și ne-a spus că la fel trebuie să-l aducem înapoi.

Pentru că eu am făcut rezervarea și plata online, tot mie mi-a blocat 250 de EUR ca și garanție, care urmau să se deblocheze la 2 zile după ce am predat mașina, lucru care s-a întâmplat întocmai. Trebuie să aveți grijă că persoana care rezervă și plătește va fi titular de hârtii. Nu neapărat și șofer. Trebuie să aveți musai cardul cu care s-a făcut rezervarea pentru că depozitul de garanție nu se primește în numerar. Cel puțin la firma asta.

Ca să recapitulăm, am închiriat un Ford Focus roșu, cu acționare manuală (chiar dacă am vrut cu cutie automată dar am rezervat foarte târziu și n-am mai găsit ceva convenabil), care ne-a costat 115 EUR (inclusiv taxa suplimentară de ajuns în afara orelor de program) și un depozit pentru garanție de 250 de EUR care au fost deblocați ulterior. Banca românească mi-a luat și ea un comision de aproape 15 EUR pentru folosire POS străin, pe care i-am adăugat la costul mașinii. Am făcut aprox 1000 de km și am băgat benzină de 80 de EUR, adică vreo 70 de litri. Prețul benzinei a fost cam ca pe la noi, 1,17 EUR/litru (motorina mult mai ieftină, 0,85 EUR/litru), iar consumul a fost bun având în vedere că eram 4 în mașină, foarte cald afară, iar aerul condiționat a mers permanent. În final mașina ne- a dus cam la 100 de EUR de familie cu totul, inclusiv benzina pentru5 zile pline, 6 calendaristice, de fapt. Mai era o asigurare de 3 EUR/zi, adică 15 EUR pentru sejurul nostru, pentru daune de genul: a sărit o piatră în parbriz și l-a spart, dar până și tipul de acolo a zis că nu merită. Apropo de depozit, cu toate că pe net găsiți că trebuie să aveți card de credit pentru rezervare și toate celelalte eu am doar un card de debit cu care fac plăți online și nu a fost absolut nici o problemă.

Și ca să termin cu mașina, am avut ceva emoții pentru că n-am mai condus niciodată pe stânga, cu volanul pe dreapta, dar rămânem consecvenți cu filozofiile noastre și credem că dacă cineva din lumea asta, poate să facă un lucru, atunci putem și noi. În plus, în avion, am stat de vorbă cu o fată foarte drăguță, stabilită cu toți frații ei în Larnaca de niște ani, care mi-a povestit tot drumul despre mâncarea din Cipru, despre climă, obiceiuri, viața lor acolo... iar la temerea mea că nu știu cum o să ne descurcăm cu mașina, mai ales că ne apuca miezul nopții pe drum mi-a spus să nu-mi fac nici o grijă că nu este nimic complicat și că dacă conduci bine în țară așa va fi și aici, lucru care s-a adeverit. Cu câteva stângăcii în primii km când am mers doar cu 30-50 km/oră, dar în ultima zi zburam cu 110 înapoi.

De la birourile firmei de la care am închiriat trebuia să ieșim în singura autostradă spre Lemesos și Pafos și am putut face asta ușor pentru că am primit de la ei o dată cu hărți pentru Cipru, Larnaca și Pafos și 2 schițe foarte bune pentru dus spre Pafos dar și pentru întors (la ce exit să ieșim, pe lângă ce clădiri treceam, sensuri giratorii..., etc.). Biroul firmei se află la câțiva km de aeroport cum v-am spus, dar merită deranjul. Amicul nostru a închiriat un Nissan de la o firmă din aeroport care a costat 860 de lei plătiți cu cardul la momentul rezervării și 113 EUR asigurare plătită la fața locului, deci 300 de EUR, nu 100 cât ne-a costat pe noi. Am luat și eu un pliant cu prețurile pentru închirieri de la birourile din aeroport și vă spun că nu merită, este cel puțin dublu față de ce am închiriat online.

Dacă vreți să închiriați mașină, studiați bine saiturile de profil, citiți cu atenție ce este scris cu litere de-o șchioapă și nu vă speriați dacă birourile sunt un pic mai departe de aeroport, oricum ei vă așteaptă acolo. Au fost foarte, foarte corecți și nu ne-au căutat nod în papură. Nu am spălat mașina chiar dacă în contract scria că trebuie să o aducem în aceeași stare, ci ne-am oprit puțin înainte de a ajunge și am scuturat covorașele. Oricum era în regulă, am fost și noi atenți tot timpul.

Trebuie să menționez că și transportul public funcționează foarte bine în zona Pafos cel puțin, dar el te ajută să ajungi dintr-o localitate în alta, ori noi am vrut să explorăm insula, să mergem prin sate, să ajungem în golfuri, să mergem în munții lor, în Trodos, să ne oprim unde și de câte ori vrem noi, ori autobuzul nu ne ajuta deloc.

Amicul nostru ne spusese că pe insulă poliția nu are nici o treabă cu șoferii, nu te oprește nimeni în trafic. Și că se bea la volan, informație care ne-a cam zburlit pielea pe noi. Spunea că trebuie să bei destul de mult ca să ți se întâmple ceva, altfel îți ia cheile de la mașină, te pune să dormi într-o încăpere în sediul poliției și dimineața îți dă cheile și te trimite acasă. Eu nu știu cât este adevărat și cât folclor, cert este că atunci când ne-am întâlnit cu români de pe acolo și i-a întrebat cum mai este d. a. p. d. v. ei au confirmat că nu s-a schimbat nimic. Tot ei spun că nu sunt accidente prin Cipru, ceea ce mă face să cred că chiar dacă li se permite, oamenii sunt responsabili și nu întrec măsura.

Și totuși la 12 noaptea la 40 de km de Pafos, ne-a oprit poliția. Nu numai pe noi, ci toate mașinile închiriate. Notau nr. mașinii, probabil pentru verificarea firmelor care închiriază, dar a cerut și buletinul șoferului ca să verifice dacă este cel declarat. Masinile închiriate au numerele de înmatriculare scrise cu negru pe tăblița roșie și se deosebesc foarte ușor în trafic. Ciprioții sunt foarte atenți la cei cu numere roșii și nu fac manevre bruște, nu claxonează dacă te văd încurcat, opresc întotdeauna la pietoni, chiar dacă nu sunt la trecere și în general mi s-a părut că se conduce foarte bine și oricum circulația este lejeră și sunt destul de puține mașini față de alte locuri. Trebuie să respecți viteza de 50 km/oră în localități și 90-100 în afara localităților, ceea ce am făcut și noi, iar centura de siguranță este obligatorie.

Demn de reținut este și că nu există taxe de autostradă și nu am plătit nici o taxă de parcare, pe nicăieri. Cheltuiala cu mașina a însemnat doar costul închirierii și benzina.

Îmi pare rău dacă m-am lungit cu mașina, dar ce bine mi-ar fi prins și mie atâtea amănunte...

Despre Cipru n-aș vrea să spun prea multe pentru că se găsesc informații destule pentru cine ar alege să meargă acolo. Mi se pare important să spun și eu doar că este divizat din 1974 în două zone, partea de sud, grecească și partea de nord, a Turciei unde se află capitala, Lefkosia (Nicosia), ultimul oraș divizat al Europei. Prin Cipru s-au perindat și au dominat mai multe civilizații, vechii greci, egipteni, perși sau romani, englezi, francezi, italieni, turci, dar amprenta asupra lor au lăsat-o în special englezii, poate unde au fost și ultimii.

Cipru a fost colonie britanică începând cu 1925 până în 1960 când ciprioții sătui de atâta dominație au luptat pentru independență, pe care au și căpătat-o. În perioada de dominație englezească mulți ciprioți de origine turcă s-au întors în Turcia astfel că și astăzi proporția dintre ciprioții greci și turci este foarte mare, grecii fiind majoritari.

De la englezi li se trage ciprioților condusul pe partea stângă a drumului cu volanul pe dreapta, o anumită eleganță și civilizație care se vede și astăzi și binențeles limba engleză. Nu am întâlnit pe nimeni care să nu vorbească engleza. Tot din folclorul de la fața locului am aflat că englezii ar fi dat și numele de astăzi al Ciprului. Cât au fost acolo s-au minunat de o specie de chiparoși care ar trăi numai pe insulă, Cypress, ulterior numele insulei devenind Cyprus.

Scindarea insulei s-a întâmplat într-o noapte, înainte de declararea anexării Ciprului la Grecia, pe care grecii intenționau să o facă fără să se consulte și cu turcii. Ei au aflat asta și în noaptea aceea, de august 1974, au invadat și ocupat partea de nord a Ciprului gonindu-i pe etnicii greci din casele lor. Până dimineață grecii și-au părăsit casele, bunurile și satele iar apoi a urmat un schimb de persoane între cele două părți, pentru că era imposibil să mai trăiască unii cu alții. Familiile mixte s-au cam destrămat până au ajuns toți în zona care trebuia. Se spune că dușmănia continuă și astăzi și că este imposibil ca un cipriot turc să se unească cu un cipriot grec și cu toții au în lăzile de acasă mitralieră și muniție. Un semn că într-adevă dușmănia ar continua a fost să aflăm că stagiul militar obligatoriu, pe care îl fac băieții ciprioți este de 3 ani.

Demn de reținut ar mai fi că Republica Cipru din Sud este în Uniunea Europeană din 2004 și ca turist mergi acolo cu EUR, iar autoproclamata Republica Turcă a Ciprului de Nord pe care n-o recunoaște altcineva în afară de Turcia, nu este parte a UE și trebuie să mergi acolo cu lire turcești.

Pe ciprioți noi i-am perceput ca educați, amabili, cu maniere englezești. Vă spuneam că sunt foarte atenți în trafic și îi protejează pe turiștii care circulă cu mașini închiriate, cu plăcuțe roșii, se opresc dacă văd un pieton că vrea să traverseze, nu contează dacă este pe trecere de pietoni sau nu. Eram în munții Trodos, am văzut un indicator de zonă sălbatică și am spus șoferului să oprească ca să aruncăm și noi un ochi. Noi, fetele ne-am dat jos acolo, iar băieții au mers până la o alveolă ca să parcheze și urma să ne aștepte. Mașini, foarte puține prin Trodos. Când ne îndreptam spre ei după vreo 15 minute, ne-a depășit o mașină care s-a oprit în dreptul lor și i-a întrebat dacă este totul în regulă și dacă au nevoie de ceva.

Dar lucrurile se bat cap în cap după ce am vorbit cu românii întâlniți acolo, care nu prea au avut cuvinte de laudă la adresa lor. Și nu unul, ci destui.

Am întâlnit absolut peste tot pe unde am umblat români. Mai mulți ca oriunde. Aproape că nu a fost nevoie să vorbim cu cineva în cipriotă sau engleză pentru că peste tot dădeam de concetățenii noștri. A fost prima dată în viața mea când am avut alte sentimente pentru românii întâlniți în afara țării. Toți dornici de vorbă și dornici să ne ajute cu ceva și aproape toți necăjiți pentru statutul lor acolo. Muncesc mult și sunt tratați diferit față de un localnic. Sunt deștepți, au idei dar nu le sunt recunoscute meritele. Ciprioții sunt relaxați, țin la siesta lor, pot să stea ore întregi la taverne cu o cafea și o apă, iar românii se simt exploatați.

Românca de la recepția hotelului nostru ne spunea că acum 10 ani când a venit în Cipru avea o mie și ceva de dolari salariu și asigurată casă, masă și transport. Acum are aprox 800 de EUR dar nici o facilitate. Dacă atunci când a venit avea doar un serviciu, acum seara merge la al doilea, la un restaurant pentru a pune ceva bănuți deoparte. Și așa fac cam toți.

Dacă se întorc acasă? Unii da, alții nu, alții ar vrea dar nu cred că mai este posibil după ce au trăit 12-14 ani acolo... Am întâlnit o româncă într-un sat care ne-a spus că primește un liber la 2 luni. Și o întrebam dacă nu ar câștiga și în România la fel de bine la așa un program. Ne-a spus că probabil, dar unde să găsească locul ăla?

Altă româncă din Trodos, ne-a făcut reducere la nota de plată pentru că “sunteți de-ai mei”, românii de la hotelul unde am stat erau disponibili permanent pentru noi. Ce să zic? Viață amărâtă pe bieții români plecați. Unul singur am găsit care avea un patron mai omenos, dar oricum muncea la fel de mult. Cu toții recunoșteau însă că în România nu ar fi reușit nicicum să câștige acești bani și asta îi ținea acolo, indiferent de condiții.

La întrebările noastre despre ce au văzut ei pe acolo și ce ne-ar recomanda și nouă, cei mai mulți erau oripilați. Ce au ăștia frumos? Niște pietre și niște peisaje marine. Ce căutați măi oameni buni aici când noi avem așa o țărișoară frumoasă? Nici la degetul mic nu ajung ei României. Stați în țara noastră că nimic nu este mai frumos... și tot așa am auzit. Când le spuneam că am venit și noi pentru că sunt o grămadă de urme ale trecutului…. luau foc. Care istorie? Ăștia n-au istorie. Aici s-au perindat o mie de civilizații care au lăsat câte o urmă dar nu e istoria lor, ei au istorie doar de la 1960. În fine, n-am fost de acord cu ei, dar unii erau destul de înverșunați.

Amicul nostru ne-a fost de un real folos. În primul rând pentru că știa cipriota și ne-a ajutat să comunicăm altfel peste tot. Apoi, pentru că s-a întâlnit cu români cu care mai lucrase și care mai erau acolo, de la care am aflat lucruri. Dar și pentru că într-o seară s-a întâlnit cu șefii lui și familiile lor care ne-au invitat pe toți la o terasă și a fost o experiență. Și nu în ultimul rând pentru că prin comparația pe care el o făcea despre cum a trăit în Cipru 10 ani și cum a găsit lucrurile peste 15-16 ani ne-am făcut și noi o idee.

El spune că Pafos-ul a fost un paradis până când Cipru a intrat în Uniunea Europeană. Lira cipriotă era valoroasă și nu puteai să o schimbi decât acolo. Veneau milioane de englezi cu lirele lor mai slabe decât lira cipriotă. Se lăsau bani grei la cabaretele (localuri în care petreceau bărbații începând cu miezul nopții), care astăzi nici nu mai există. Străzile și terasele erau pline, nu conta ce zi a săptămânii era. Iarna nu se deosebea cu nimic de sezonul turistic, erau turiști poate mai puțini dar Kato Pafos-ul strălucea și atunci. Astăzi nimic nu mai este la fel. Kato Pafos-ul se închide iarna. Lira cipriotă a dispărut, iar banii nu mai au valoare și sunt din ce în ce mai puțini pe piață. Criza internațională începută în 2008 continuă și astăzi la ei.

Dacă până în 2008 făceau o casă cu 12,000 de lire cipriote care însemna 15-16,000 de EUR, astăzi fac aceeași casă cu 8,000 de EUR. Asta ne spuneau șefii amicului care lucrează în continuare tâmplărie de aluminiu dar din ce în ce mai greu și mai ieftin. Asta am auzit și de la românii care lucrează acolo de ani de zile. În ultima zi la Lemesos, stând de vorbă cu un român la terasa la care am mâncat, ne-a confirmat aceleași lucruri. A stat 6 ani în Pafos de unde a plecat pentru că iarna nu mai aveau de lucru și de 6 ani era în Lemesos care din cauza Marinei mergea mai bine. Nici aici nu mai este cum era dar câștigă mai bine decât în România. S-ar întoarce dar nu mai crede. Are o viață acolo, o familie, este greu când te rupi de un loc să te mai întorci și să o iei de la capăt așa că va mai rămâne câțiva ani acolo și pe urmă va vedea...

Punctul culminant a fost a treia zi când amicul nostru a zis că se duce cu soția să vadă locurile unde a lucrat, casa în care au locuit 10 ani, strada, magazinele... Ne-am întâlnit peste câteva ore și erau total debusolați și tare dezamăgiți. Nu au găsit strada pe care au stat, atelierul în care a lucrat, vreun magazin, nu au recunoscut nimic, nu s-au putut orienta deloc, nu știau unde sunt... nimic nu mai era la fel. Până la urmă au aflat că începând cu anii 2000 toate atelierele au fost scoase în afara orașului și au început reconstrucția orașului, astfel încât lor le-a fost imposibil să recunoaască ceva.

Pentru că nu am avut tot timpul program comun, am convenit că orice vom face peste zi, să ne reunim seara ca să mâncăm împreună mâncare tradițională cipriotă. Așa că după micul dejun sărăcăcios, am completat cu fructe și brânza specifică insulei halloumi, foarte bună, cu roșii și o pită la fel de bună, luate de la supermarket-ul de lângă noi. Peste zi mîncam fiecare prin drumurile noastre, sheftalia sau souvlaki în pită, înghețată, ne opream des la câte un frappe și o bere și comandam nimicuri.

- sheftalia este o carne tocată cu multă ceapă, ca o chiftea mai mare și mai ovală, învelită în prapur de miel, foarte, foarte bună, am mâncat zilnic în pită sau la meze

- stuffati este carnea de porc cu scorțișoară, extrem de gustoasă, am mâncat când am comandat meze de carne

- souvla și souvlaki sunt frigărui de porc sau de miel la grătar, de dimensiuni diferite. Souvla sunt făcute din bucăți mari de carne iar souvlaki sunt mici, le-am avut la meze

- halloymi este o brânză de oaie, sau capră, sau mixtă, aromată cu ierburi, specifică Ciprului, nesărată, care scârțâie ușor iar nouă ne-a plăcut mult, ne-am luat și acasă. Se mănâncă și ca atare dar la restaurante este servită la grătar (nu se înmoaie la grătar, rămâne așa cum este), pe pat de carne. Halloumi am mâncat aproape în fiecare zi

- kleftiko este o carne de miel preparată în suc propriu în cuptoare de lut. Se gătește în stanoil, așa o aduc și la masă. Se topește în gură, este nemaipomenită, am avut-o la meze

- dolmades sunt sarmalele noastre mai mici și mai lunguiețe, îmbrăcate în foi de viță și umplute mai mult cu orez, le-am avut la mezele de carne

- meze este mâncarea tradițională cipriotă. El poate fi de carne sau de pește. Dacă comanzi un meze, vei primi preparate din toate felurile de carne sau de pește existente în acel moment în restaurant, nu mai puțin de 20 de feluri. Ei spun așa, dar ai aprox 20 de feluri cu tot ce-ți aduc la masă, nu doar carne sau pește. Ca să mănânci meze trebuie să-ți rezervi vreo 3 ore pentru masă, dacă nu mai mult. Mâncărurile se aduc pe rând, ca să se facă loc la stomăcel. Se începe cu tot felul de aperitive, tzatziki, humus, brânză, vinete, fasole, măsline, icre roșii tarama, puse în castronele din care se servește toată lumea. Cu ele vine și salata tip grecească în boluri mari. Apoi urmează felurile de carne sau pește preparate în fel și chip, însoțite de garnituri, cartofi prăjiți, orez în diferite feluri. Toate specialitățile înșirate mai sus le găsiți și separat dar și în meze. Fiecare masă de meze se termină cu ceva din partea casei, cafea, digestive, fructe, prăjituri, înghețată... iar un meze costă între 15 și 25 EUR/persoană, depinde de unde îl mănânci.

Toate mâncărurile lor sunt cu ingrediente locale, multe legume, condimentate cu tot soiul de mirodenii, unele de care nici nu am auzit și stropite din belșug cu ulei de măsline pentru că au de unde.

Nu poți să mănânci toate acestea grele de mai sus fără să asezonezi cu Zivania, țuica locală, care se obține prin distilarea rămășțtelor de la producerea vinului, tare (are 45 de grade) și bună, am băut și eu. Se spune despre Zivania că reduce inflamațiile și ajută la tratarea durerilor de dinți. Iar la sfârșit trebuie să stropești cu vinurile specifice de Commandaria, denumire păstrată de sute de ani pentru cel mai vechi soi de vin care se produce și astăzi. De asemenea băieților le-a plăcut berea locală, Keo, 3 EUR aproape peste tot la terase/restaurante, sticlă de 0,5 l. Și tot timpul ne-am răcorit cu câte un frappe, care la fel avea prețul invariabil de 3-3,5 EUR, oriunde l-am băut.

Acestea fiind spuse, noi am mâncat/băut așa:

În prima seară, la două noaptea am mâncat o bere locală, Keo, la terasa de vis-a-vis și nu ne-a mai trebuit nimic.

A doua seară am mâncat meze de carne la terasa tradițională Georgia Meze House din Pafos, aproape de casa noastră, la recomandarea Elenei de la hotelul nostru.

Citisem pe net că o persoană nu poate mânca un meze dar unora din grupul nostru le-a fost rușine să cerem un meze pentru 2 persoane. Nici nu știam noi cum este, cât îți aduce, ne era și o foame de lup, astfel că am comandat fiecare câte un meze. Am început cu zivania și patronul care ne-a servit și care bea zivania din paharul cu care noi am băut vin, ne-a adus pe rând pe parcursul a peste 3 ore tot ce v-am spus mai sus că face parte dintr-un meze, adică aperitivele, salatele și apoi cărnurile, tot ce am înșirat cu liniuță. Tot ce pot să vă spun este că de ultimile 3 feluri nu s-a mai atins nimeni, dar am mâncat pepenele roșu și galben pe care ni l-a adus din partea casei, iar seara scotoceam în bagaje să vedem cine are ceva de digestie.

Când am plecat spre casă pe la miezul nopții, foarte aproape de Georgia este Friends Bar, foarte animat, în care se face karaoke, iar în seara aceea tema era Elvis Presley. Ne-a plăcut mult și speram să revenim, dar n-a mai fost posibil. Este un loc pe care vi-l recomand pentru petrecerea unei seri în Kato Pafos, ca și Georgia, de altfel. La Georgia ne-a costat 44 EUR/familie, meze+zivania+vin.

A treia seară am mâncat pe faleză la restaurantul Grek Italian Oasis, unde se mănâncă cel mai bun meze din Cipru, zic ei, binențeles. Acolo am găsit 2 români, cel care ne-a servit pe noi, din Buzău, foarte vorbăreț, singurul care ne-a spus că este mulțumit de patronul lui. Am mâncat meze de pește de data asta și pentru că ne înmulțisem și eram 10, el ne-a spus că 5 meze pentru 10 persoane este arhisuficient. A început la fel cu humus, vinete, sfeclă, tzatziki, icre roșii, salate, pită bună, și am continuat, aduse pe rând, cu scoici, calamari cu cartofi prăjiți, chiftele de ceva, alte fructe de mare la care nu le știu numele și la sfârșit 3 pești mari. Am uitat să spun că toate rămân pe masă tot timpul doar că ei aduc, și tot aduc... Cu vin, bere, zivania și ce-o mai fi fost pe acolo ne-a costat 34 de EUR de familie. Din partea casei am avut, fetele lichior de cafea (bun), iar băieții coniac.

A patra zi am mâncat la Sun Valey, la 1856 de m altitudine, în muntii Trodos. Acolo tot o româncă, binențeles. Am mâncat o sheftalia pita (un fel de gyros cu multe legume), de 7 EUR și am băut un milk shake de 3,5 EUR la recomandarea ei. Soțul meu a mâncat o souvlaki pita și a băut o limonadă la aceleași prețuri. La sfârșit am văzut nota de plată mai mică, iar draga noastră româncuță ne-a spus că ne-a făcut o reducere pentru că „sunteți de-ai mei”, bani pe care și noi i-am lăsat ei. Seara trebuia să mâncăm la o tavernă sătească la vreo 10 km de Pafos dar noi nu am mai ajuns pentru că la 10 noaptea abia ne-am întors din Trodos. Amicii noștri ne-au spus însă că a fost cea mai grozavă experiență culinară din toate zilele. Au mâncat la o tavernă tipic sătească, duși acolo de un român care încă lucrează în Cipru.

Ultima seară am mâncat într-un cartier/sat al Pafosului, Yeroskipou (gen Pantelimon), la invitația foștilor șefi ai amicului nostru care veniseră împreună cu familia, astfel încât am fost la masă 16 persoane. Am mâncat la o terasă chiar în piața centrală, tot sheftalii, kleftiko, souvlaki dar la porție, nu meze. S-a băut zivania, vin și bere, din partea casei am avut niște prune gigant și aici nu știm cât a costat pentru că au făcut cinste ciprioții. Foarte drăguți!

Iar ultima zi am mâncat în Lemesos (Limassol), la o terasă lângă Castel, pe diagonala din stânga cum intri, foarte aproape de port, unde ne-a întâmpinat un român din Cluj și asta a fost cea mai bună masă. Terasa se numește Caffe Gallery, este elegantă, cu balansoare și canapele și un serviciu exemplar. La așa terasă și farfuriile și tacâmurile erau altfel, nu mai spun de prezentare și gust. Aici am mâncat iarăși un meze de pește (unu la două persoane), cu tot ce presupune asta... aperitive și multe feluri de pește și fructe de mare, aduse pe rând, numai că preparatele erau pregătite altfel, mai gustoase, stropite cu niște sosuri bune, scoicile erau umplute cu ceva... a fost alt meze. Am băut un frappe și 3 beri, din partea casei am avut înghețată (câte 3 cupe) și masa a costat 45 de EUR/familie. Ex-ce-len-tă.

În Cipru, la data la care am fost noi (15-20 iunie), se însera mai devreme decât în România cu aprox 1 oră și brusc. La 20,30 de ex era întuneric în condițiile în care la 21,30 în România se însera.

Ne-am oprit la terase umbroase cu boltă de vie și am rămas mirați de soiurile de struguri care atârnau. La data asta, încă verzi erau de dimensiuni foarte mari, nu am văzut la noi nici un soi de genul ăsta și sunt de pământ de la Valea Călugărească. Amicul nostru ne spunea că atunci când se coc, ciorchinii devin imenși.

Drumul spre Polis, spre Băile Afroditei, este plin de plantatii de banani, la ei soiul acela mic care cresc ciorchine. Toate plantațiile erau albastre pentru că fiecare pom avea câte un sac albastru legat de ciorchine. Ne-am oprit și noi la o plantație și amicul nostru, care a lucrat după orele de program sau în week-end la cules de banane ne-a luminat. Bananele se formează pe rând dintr-o floare cu petale de culoare maro/grena închis, gen nufăr, foarte grea. Am pus mâna pe una și cred că avea spre 2 kg. Din petalele acelea se formează banane în rânduri concentrice și când ajung pe la jumătatea ciorchinelui, celor deja formate li se pune sacul acela albastru în cap și se leagă astfel încât să nu mai aibă lumină și să nu se coacă. După ce ies și celelalte și se umple ciorchinele se ia sacul și se mai lasă câteva zile, timp în care se coc împreună și pot fi culese. Foarte interesant! Am găsit un ciorchine de banane pe jos (căzut probabil din cauza greutății) și am vrut să-l ridicăm ca să facem și noi poze cu el dar ne-am opintit ceva, avea câteva kg bune. Mai sus, la Băile Afroditei am găsit un localnic care vindea fructe dintr-o camionetă de unde am cumpărat bananele acestea mici cu gust diferit de ce știm, caise și portocale. Nu avea cântar nenea, dar orice voiai, îți punea în pungă și aprecia el la 2 EUR. La sfârșit ne-a dat la fiecare fără bani câte ceva, o portocală, o banană, o prună... Toate gustoase.

Vă spuneam că am mers dimineața între 6-6,30 și 8,30 la plajă. Găseam acolo sau veneau o dată cu mine o grămadă de localnici. Înotau maxim o jumătate de oră și plecau. Amicul nostru ne spunea că asta fac aproape toți localnicii, indiferent de vreme, chiar și iarna. Cei mai mulți zilnic.

Prin Trodos, într-unul din sate am aflat că guvernul cipriot le oferă localnicilor care vor să-și facă sau să-și refacă casele, 75% din valoarea investiției, dacă o fac în stil tradițional cipriot, din piatră, în principal.

Toate bisericile (ortodoxe) în care am intrat au două intrări, una principală și una prin lateral care este total diferit față de bisericile noastre.

Mă mir și eu de cât am scris. Am sperat să termin într-un singur articol despre Cipru pentru că statul pe scaun mă deranjează și cred (nu cred, sunt sigură), că-mi fură din statul în natură, care este preocuparea mea de bază pentru timpul liber. Dar cuvintele au curs pe nesimțite, am vrut să spun tot ce am spus și nu mă mai întorc să tai, să reformulez, că pierd timp. Așa că o să scriu o parte, a doua, unde o să vă spun și ce am vizitat și sper să vă fie de folos dacă aveți Cipru pe listă.

Câteva sfaturi, pe scurt

- închiriați mașină online și nu la fața locului pentru că este mai scump. Și nu închiriați nicidecum de la birourile din aeroport. Amicul nostru așa a făcut și l-a costat de 3 ori mai scump. Dacă rezervați din timp ați putea găsi mașină pentru 4-5 zile sub 100 de EUR.

- nu plătiți taxa pentru al 2-lea șofer pentru că nu merită

- aveți grijă să aveți la voi cardul cu care s-a făcut rezervarea pentru că depozitul de garanție nu se primește în numerar

- nu există taxe de autostradă iar noi nu am plătit nici parcare pe undeva

- nu plecați din Cipru fără să mâncați un meze dar nu comandați niciodată unul de persoană. Trebuie să fiți însă la o terasă aglomerată, unde și alții mănâncă meze pentru că nu se pregătește doar pentru o persoană. Meze se comandă de la doi în sus

- nu plecați fără să încercați brânza lor Halloumi, țuica lor Zivania și vinurile Commandaria

- intrarea la obiective costă puțin. Cele mai multe biserici și mănăstiri se vizitează gratis, inclusiv Kykkos iar la celelalte am avut taxe destul de mici în comparație cu alte locuri. Ne-am învârtit în jurul a 2-2,5 EUR, doar la Muzeul de Arheologie din Pafos și la Templul Afroditei am plătit 4,5 EUR, cel mai scump

- și ei țin la siestă și la amiază o parte din magazine se închid, dar rămân destule ca să vă faceți treaba

- cred că am mai spus că noi nu circulăm cu gps. În Cipru am avut avantajul ghidului, dar cu el nu am fost decât la Băile Afroditei și apoi ne-am separat pentru că el văzuse chiar toate, de mai multe ori și a vrut să facă alte lucruri acolo. Dar te descurci doar cu o hartă fără probleme. Trebuie să știi doar ce vrei să faci și să fii atent la indicatoare pentru că sunt multe și clare.

- dacă alegi Kato Pafos pentru cazare, poți ajunge pe jos la toate punctele de interes din oraș. Apoi cu mașina poți merge în munții Trodos și ajungi până la aproape 1900 de m pe un drum care aduce cu Transfăgărășanul nostru și în afară de sate frumoase sunt de vizitat mănăstiri dintre care cea mai importantă este Kykkos. Tot cu mașina se ajunge la Polis, la Băile Afroditei, pe E701, drum de apox 40 de km pe care sunt și alte obiective, pe care o să le menționez în partea a II-a cu excursiile noastre. Pe cealaltă variantă către Polis, B7, sunt alte atracții de neratat, iar pe drumul vechi către Lemesos, dar și din autostradă se poate ieși spre Sanctuarul Afroditei și Petra Tou Romio. Acestea sunt cele trei direcții pe care veți găsi tot ce voi înșira eu că am făcut.

- în Pafos este și un Parc Acvatic Aphrodite, am trecut pe lângă el, dar atunci când avem marea aproape o preferăm pe ea. De asemenea este un Acvariu, pentru cei cu copii și dacă vă nimeriți în perioadele potrivite a-ți putea nimeri la Festivaluri, al Vinului, al Florilor sau al Afroditei, pentru care Pafos-ul a fost ales Capitală Europeană în 2017, motiv întemeiat pentru a-i face o vizită.

---

VIZUALIZĂRI: 8247 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI