Cipru – o mică… mare introducere

TIPĂREȘTE

Preambul

■ Citatul de mai-sus este din (probably…) cea mai celebră carte despre Cipru, Bitter Lemons of Cyprus, apărută în 1957 (și tradusă în limba română la Editura Univers în 1999) sub semnătura romancierului și eseistului Lawrence Durrell, pe care am avut ocazia de a-l aminti și în reviewurile mele despre Rhodos. Bun cunoscător al Greciei, unde a trăit mai mulți ani, acesta a locuit în Cipru între 1953-1956, perioadă în care a lucrat la capodopera sa Cvartetul din Alexandria și ca ofițer de informații pentru guvernul britanic. A fost martorul începutului campaniei violente purtate de EOKA, organizația de gherilă cipriotă grecească, pentru înlăturarea stăpânirii britanice și alipirea la Grecia.

■ De ce am simțit nevoia acestui review introductiv? Pentru că Cipru a devenit în ultimii ani o destinație preferată de mulți români și intens promovată de agențiile de turism, drept care m-am gândit să ofer celor eventual interesați informații, sugestii și păreri personale. De la început țin să subliniez că nu mă consider o cunoscătoare a insulei (n-am fost decât de două ori, 11 zile în 2023, respectiv 12 în anul următor, și în ambele dăți am stat în zona grecească), dar am călătorit ici-colo și mă simt capabilă să trag niște concluzii. E totuși posibil să nu mă fi documentat suficient în unele privințe, iar în altele să-mi fi creat impresii greșite, așa că îi invit pe aceia mai avizați decât mine să mă completeze, contrazică și de ce nu? să mă critice… dacă e cazul.

Buuun! Să-i dăm drumul, așadar!

Fapte brute… mai mult sau mai puțin știute

■ Cu cei 9.251 kmp ai săi, Cipru este a treia insulă ca mărime din bazinul mediteranean, după Sicilia și Sardinia. Are o populație de cca. 1.345.00 de locuitori, din care 72% ciprioți greci creștini ortodocși și 25% turci musulmani suniți.

■ Este situată în estul Mediteranei, la răscrucea a trei continenete (Europa, Asia și Africa) și la cca. 75 km de țărmul turcesc.

■ Republica Cipru (greacă) ocupă aproape 60% din suprafață și se află în sud, în timp ce Republica Turcă a Ciprului de Nord se întinde pe mai bine de 34%. Între acestea se află Linia Verde, zona tampon instituită de ONU (2,67%), iar cele două baze militare sub suveranitate britanică (Akrotiri și Dhekelia) reprezintă restul de 2,74% din suprafață. Am avut ocazia să văd gardurile de sârmă care marchează zona tampon și să trec prin Dhekelia pentru a ajunge din partea grecească a insulei la Famagusta, în zona turcă, așa că vă pot spune în cunoștință de cauză că și la bazele militare ale UK actele de identitate sunt controlate.

■ Ciprul grecesc este membru al Uniunii Europene din 2004 iar din 2008 moneda națională este euro.

■ Este unul din cele patru state UE nemembre NATO (celelalte sunt Austria, Malta și Irlanda). În 1949, la data înființării acestei organizații, insula făcea parte din Imperiul Britanic, fiind prin urmare membru de facto, dar după câștigarea independenței în 1960, a urmat politica de nealiniere a primului președinte al republicii, episcopul Makarios III. Posibilitatea aderării Ciprului la NATO este mult îngreunată de vetoul pe care cererea sa de admitere l-ar primi din partea Turciei, care este membru NATO.

■ Deocamdată, Cipru nu a fost inclus în spațiul Schengen, însă se pare că va fi până la finele lui 2025, ceea ce înseamnă că, teoretic cel puțin, turiștii români nu vor mai pierde timpul cu controalele din aeroporturi, așa cum mi s-a întâmplat mie.

■ Republica Turcă a Ciprului de Nord, proclamată în 1983, nu este recunoscută oficial decât de statul turc. Moneda este lira turcească.

■ După căderea Zidului Berlinului, Nicosia (Lefkoșa în limba turcă) a rămas singura capitală din lume divizată. În prezent există 9 puncte de trecere a frontierei între cele două țări cipriote. Lista o puteți consulta aici: cyprus-faq.com/en/north/r ... y-kak-peresekat. Peste tot se poate traversa dintr-o țară într-alta foarte simplu, doar prezentând documentele la checkpoint. Cetățenii din statele membre UE nu au nevoie de pașaport pentru aceasta; cartea de identitate e de ajuns, lucru pe care îl pot confirma din experiență personală. Iar dacă vizitați Nicosia sau Famagusta-Varosha în excursii de o zi, așa cum am făcut eu, nu trebuie să cumpărați lire turcești pentru eventualele cumpărături; se poate plăti cu cardul. 

■ Republica Cipru a fost prima națiune din lume care a inclus forma țării (de culoare oranj) în drapelul național, deasupra unei ramuri de măslin verde sau neagră, totul pe fond alb. Drapelul Republicii Turce a Ciprului de Nord este identic cu cel al Turciei, dar culorile sunt inversate – semiluna și steaua sunt roșii pe fond alb.

■ În Ciprul grecesc se circulă pe partea stângă a drumului, o reminiscență a guvernării britanice, și – recunosc ‒ mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc să mă uit în dreapta la traversare sau să caut stațiile de autobuz în direcția „greșită”. Totuși ciprioții nu au preluat unitățile de măsură englezești, deci distanțele sunt semnalizate în kilometri, nu în mile, iar produsele se vând la kilogram ori litru, nu la livră sau pintă. În schimb, au păstrat sistemul britanic cu prize cu trei pini și alimentare cu energie electrică la 230 volți, ceea ce înseamnă că veți avea nevoie de adaptoare, care sunt puse la dispoziție de majoritatea hotelurilor sau pot fi cumpărate din minimarketuri cu 2,5-3 euro/buc.

■ Tot de pe vremea stăpânirii britanice ciprioții greci s-au ales cu obligativitatea cunoașterii limbii engleze, predată la toate nivele de învățământ, de la grădiniță până la facultate. În principiu așadar, n-ar trebui să aveți probleme în a vă înțelege cu localnicii, deși mi s-a întâmplat să dau și peste nevorbitori de engleză. Poate că standardele lor educaționale au mai scăzut în ultima vreme…

Legende și curiozități

■ Potrivit uneia dintre legendele din mitologia greacă, zeița iubirii, Afrodita, s-a născut din spuma mării în apropierea țărmului cipriot. Din acest motiv, Cipru este cunoscut drept „insula Afroditei” sau „insula iubirii”. Stânca Afroditei, cea de care s-ar fi izbit valurile, se află la mică distanță est de Paphos și a fost – evident – transformată în obiectiv turistic. Detalii într-un alt review. 

■ În anul 36 î.Hr., Marc Antoniu a dăruit Ciprul reginei Cleopatra a Egiptului ca simbol al iubirii lor și pentru a-i răsplăti loialitatea față de Roma.

■ Și tot o legendă zice că sus-numita Cleopatra ar fi adus în Cipru pisici care să vâneze șerpii otrăvitori. Alte surse o indică însă pe Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare, ajunsă în Cipru în anul 326 d.Hr., ca fiind cea care ar fi recurs la această soluție drastică de extirpare. Oricare ar fi „vinovata”, se estimează că populația de feline de pe insulă o întrece pe cea umană… 

■ Arheologii italieni au descoperit în zona Pyrgos din sudul insulei ruinele celei mai vechi distilerii de parfumuri din lume, datată cu peste 4.000 de ani în urmă și abandonată după un cutremur. Analiza sticluțelor din alabastru găsite a revelat urme de materii prime locale precum lavandă, rozmarin, pin, coriandru, dafin. De la denumirea franceză a insulei – Chypre – derivă cel al faimosului parfum creat în 1917 de Coty.

■ Tot din Cipru vine și cel mai vechi soi de vin din lume aflat în fabricație și astăzi. Se cheamă Commandaria, după numele regiunii situate la poalele Munților Troodos unde este produs – se pare – din jurul anului 800 î.Hr. și este un vin desert puternic alcoolizat. A fost preferatul lui Richard Inimă de Leu, care i-a dat numele Commandaria, păstrat până în zilele noastre. Am cumpărat și eu o sticluță dintr-unul din satele vizitate și n-am reușit să beau decât o înghițitură. Mi s-a părut îngrozitor de dulce și de tare, dătător de dureri de cap. Dar gusturile… știți și voi.

■ Apropo de Richard: a fost protagonistul singurei căsătorii regale englezești desfășurată în afara hotarelor țării. S-a căsătorit în 1191 în capela Sf Gheorghe din Limassol cu Berengaria, fiica regelui Shancho al VI-lea de Navarra.

■ În Kissonerga, un sat aflat la 8 km nord de Paphos, au fost descoperite ruinele unora dintre cele mai vechi fântâni de apă din lume, datate de specialiști în urmă cu cca. 10.500 de ani.

■ Potrivit tradiției, după ce a fost înviat din morți, Sfântul Lazăr din Betania s-ar fi refugiat în Cipru de teama prigoanei iudeilor și ar fi trăit aici timp de 30 de ani, fiind investit de Saul (viitorul Sf Pavel) drept primul episcop de Kition (numele antic al Larnacăi). Moaștele sale au fost mutate din Constantinopol la Larnaca în anul 901, fiind adăpostite de Biserica Sf Lazăr. Ocrotitorul insulei este Sf Barnaba/Barnabas, originar din Cipru, cel care a propovăduit alături de Saul învățăturile Domnului Iisus în locurile natale. Mănăstirea Sf Barnabas se află în zona turcească, în apropiere de situl arheologic Salamis – vezi impresii.

■ Celebra brânză halloumi (pe care eu nu pun gura decât făcută la grătar, înecată în miere și presărată din belșug cu susan) are și ea o istorie veche, fiind documentată în perioada bizantină (secolul al XIV-lea), când se crede că a fost inventată de țăranii ciprioți pentru a rezista la temperaturi foarte înalte.

■ Mai aproape de timpurile noastre: se pare că Leonardo da Vinci ar fi ajuns în Creta prin 1481 și ar fi cumpărat din satul Lefkara o bucată de dantelă pe care a donat-o ca pânză de altar Catedralei din Milano.

■ Din natură: în timpul migrației spre sud, circa 20.000 de flamingi poposesc în fiecare an din noiembrie până în februarie la lacurile sărate Larnaca și Akrotiri/Limassol. Cum de fiecare dată am ajuns în Cipru în octombrie, nu am avut plăcerea de a vedea aceste păsări grațioase, dar lacurile în sine merită cu prisosință vizitate. Și încă una: cel mai mare mamifer de pe insulă (1 m înălțime) este muflonul cipriot, o specie endemică trăitoare în Munții Troodos și protejată prin lege. Se crede că muflonul a fost adus aici din Asia în jurul anului 8000 î.Hr. de unele dintre primele triburi care au decis să se stabilească pe insulă. Datorită unicității și rarității sale a fost declarat animalul național al Ciprului.

Etimologie

Originea numelui insulei este necunoscută, dar se vehiculeză mai multe ipoteze: cuvântul grecesc (kypárissos) pentru chiparosul mediteranean; cel al arborelui de henna (kýpros); cel latin al cuprului ‒ cyprium, prescurtat ulterior în cuprum, etimologie justificată prin rezervele mari din acest metal aflate pe insulă.

Multă istorie

Descoperirile arheologice atestă prezența celor dintâi așezări umane în Cipru în jurul anilor 11.000-10.000 î.Hr. Începând de prin 1650 î.Hr., locuitorii au intensificat comerțul cu cupru și au dezvoltat relațiile cu alte insule meditereaneene. În acea perioadă se presupune că insula era condusă de regi, și primul nume menționat documentar este cel al lui Kushmeshusha.

La finele epocii bronzului, în jurul anului 1400 î.Hr., se semnalează primul val de migrație din Grecia, cea a negustorilor micenieni, urmat trei secole mai târziu de un al doilea, tot din Peloponez, care a stat la baza caracterului grecesc al insulei. În aproximativ aceeași perioadă, în Cipru se instalează și primii negustori fenicieni.

Poziția strategică a Ciprului în Mediterana de est a trezit interesul multor popoare. După anul 700 î.Hr. a fost guvernat de Imperiul Neo-asirian, apoi de egipteni și din 545 î.Hr. a intrat sub stăpânire ahemenidă, împotriva căreia s-a ridicat, fără succes, regele Onesilos din Salamis. În ciuda eșecului revoltei, Ciprul și-a păstrat un grad înalt de autonomie și relațiile privilegiate cu statele grecești.

În 333 î.Hr. a fost cucerit de Alexandru cel Mare iar după moartea acestuia a făcut parte din imperiul elenistic al Egiptului ptolemeic, pentru ca în 58 î.Hr. să fie preluat de romani. În 286 d.Hr., după împărțirea Imperiului Roman, a revenit Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin), sub a cărui tutelă a rămas timp de nouă veacuri, în pofida atacurilor repetate ale Califatului Umayyad.

În 1185, Isaac Komnenos, un membru al familiei imperiale bizantine, a preluat controlul asupra insulei, declarându-i independența, dar după numai 6 ani, în timpul celei de-a treia cruciade, regele Angliei Richard I Inimă de Leu a cucerit Ciprul, folosindu-l ca bază de aprovizionare relativ sigură în fața sarazinilor. Cum insula s-a dovedit greu de guvernat, un an mai târziu, în 1192, a vândut-o Cavalerilor templieri, care au cedat-o la rândul lor unui vasal al lui Richard, cavalerul francez Guy de Lusignan.

Astfel a început domnia de aproape trei sute de ani a Casei regale Lusignan, care a luat sfârșit în 1473, odată cu moartea ultimului reprezentant al dinastiei și preluarea puterii de către venețieni. Perioada de prosperitate a insulei din timpul regatului Lusignan a continuat sub venețieni, dar în 1570 otomanii au reușit după un asediu pe scară largă să pună stăpânire pe Cipru, inaugurând o epocă marcată de mari schimbări demografice, sărăcie și confruntări sângeroase.

Turcii au adus pe insulă mulți anatolieni dar și persoane non-grata și au susținut Biserica ortodoxă în detrimentul celei catolice. Arhiepiscopul Bisericii ortodoxe a devenit conducătorul populației grecești și intermediar între aceasta și autorităție otomane.

În perioada Războiului de Independență al Greciei unii ciprioți greci s-au alăturat luptei împotriva turcilor. În 1828, primul președinte al Greciei, Ioannis Kapodistrias, a cerut unirea Ciprului cu Grecia – enosis – un deziderat rămas la stadiul de ideal de neatins până în zilele noastre.

Despre circumstanțele care au dus la invadarea Ciprului de către Turcia în 1974 am relatat pe larg în reviewul dedicat Famagustei și orașului-fantomă Varosha vezi impresii. Reiau acum doar principalele momente:

⁕ 1878 – După Războiul ruso-turc din 1877-1878 (pierdut de turci), Ciprul a fost plasat sub administrație britanică, fiind anexat oficial în 1914

⁕ anii 1950 – Revolte împotriva stăpânirii britanice, în paralel cu conflicte între ciprioții greci, adepți ai enosis, și ciprioții turci care favorizau taksim (împărțirea țării între cele două nații) 

⁕ 1960 – În urma campaniei militare conduse de EOKA, Cipru își câștigă independența și se declară republică. Primul președinte este ales episcopul Makarios III. Minoritatea turco-cipriotă primește funcția de vicepreședinte și o cotă de 30% din posturile publice și locurile din parlament 

⁕ 1963-1964 ‒ Situația politică nu convine nici uneia dintre părți și au loc violențe interetnice ce duc la strămutarea populațiilor. Ciprioții turci se stabilesc în enclave în nordul insulei. Se pune capăt reprezentării turco-cipriote în parlament și administrația publică

⁕ 15 iulie 1974 – Naționaliștii ciprioți greci organizează, cu sprijinul juntei militare din Grecia, o lovitură de stat pentru înlăturarea lui Makarios, susținătorul găsirii unei soluții pașnice, și unirea Ciprului cu Grecia. Makarios este înlocuit de naționalistul pro-enosis Nikos Sampson 

⁕ 20 iulie 1974 – Turcia invadează Ciprul și ocupă Kyrenia și sectorul turc al Nicosiei. Junta militară din Atena și regimul lui Sampson cad

⁕ 14 august 1974 – Al doilea atac masiv al armatei turce duce la ocuparea părții sud-estice a insulei, inclusiv a orașului Famagusta și a celei mai mari stațiuni estivale din Cipru – Varosha. Circa 150.000 de ciprioți greci sunt strămutați în sud și 50.000 de ciprioți turci în nord

⁕ decembrie 1974 ‒ Makarios este repus în funcție dar turcii păstrează controlul asupra nordului și estului insulei

⁕ 1983 – Parlamentul cipriot turc proclamă Republica Turcă a Ciprului de Nord, recunoscută oficial doar de Turcia. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al Republicii Cipru ocupat ilegal conform dreptului internațional de către forțele turcești. 

⁕ 1983-astăzi ‒ În pofida eforturilor depuse de ONU și alte organizații internaționale, „problema cipriotă” a rămas nerezolvată. Totuși s-au făcut unele concesii: în 2003 partea turcă a permis traversarea spre zona greacă iar în 2008 zidul din Nicosia situat pe strada Ledra, un simbol al divizării insulei, a fost dărâmat, trecerea făcându-se începând de atunci, așa cum am arătat, pe baza documentului de identitate. Mai nou, conflictele dintre Republica Cipru și Turcia au în centru exploatarea gazelor naturale din largul mării.

⁕ 2022 – Varosha, stațiunea ocupată de turci în 1974 și abandonată, fiind folosită drept „obiect de negociere”, a fost redeschisă parțial publicului în ciuda rezoluției ONU ca aceasta „să fie predată administrației Națiunilor Unite și să nu fie populată cu alte persoane în afara locuitorilor care au fost obligați să plece”. 

… și puțină geografie 

Dacă v-ați propus să vă petreceți vacanța la Ayia Napa, cea mai importantă stațiune estivală din Ciprul grecesc, drumul de la aeroportul din Larnaca până acolo vă va crea impresia de insulă aridă, căci veți străbate câmpia Mesaoria, cu pământ roșu (de la zăcămintele de cupru) presărat ici-colo cu tufișuri pipernicite.

Impresia este falsă nu numai fiindcă pe acest șes se cultivă cereale, ci și pentru că îndepărtându-te de țărmurile stâncoase și înaintând spre interior, veți ajunge la zonele împădurite ale lanțului muntos Troodos, cu cel mai înalt vârf Chionistra (Olympus) de 1.952 m. De aici izvorăște și cel mai lung râu ‒ Pedieos. AmFostAcolo (în fine, pe aproape) și vă voi povesti într-un alt review. Un al doilea lanț muntos – Kyrenia ‒, cu altitudinea maximă de 1.024 m, se întinde de-a lungul coastei nordice.

Clima Ciprului este mediteraneană, uscată și caldă în sezonul estival, cu un sezon ploios din noiembrie până în martie și cu căderi de zăpadă iarna în Munții Troodos. Iarna temperaturile medii sunt de 13-15 grade Celsius, iar vara depășesc 30 de grade. Fapt important, media zilelor însorite dintr-un an este de peste 320 iar sezonul cald se întinde de la finele lui mai până în noiembrie.

Orașe și sate

Nicosia/Lefkoșa, capitala ambelor „țări”, centrul administrativ și cel mai mare oraș al insulei, numără 224.500 de locuitori în partea greacă și aproape 85.000 în partea turcă. Din păcate, nu am avut la dispoziție decât o oră pentru vizitare în cadrul unei excursii ghidate, deci nu vă pot spune decât că mi-a creat impresia unui oraș modern, cu multe cartiere noi de locuințe, căci după invazia din 1974 aici au fost construite puzderie de blocuri pentru adăpostirea populației cipriote grecești refugiate.

Limassol, al doilea oraș ca mărime din Cipru (239.000 de locuitori), port la Mediterana în Golful Akrotiri, este un important centru de afaceri, cultural și educațional, dar și cea mai bogată și scumpă urbe de pe insulă. Mulți turiști vin aici atrași de condițiile din resorturile de patru și cinci stele. Ce m-a frapat vizitându-l preț de câteva ore este numărul mare de zgârie-nori care găzduiesc sedii de companii, multe din ele activând în shipping și IT, dar și reședințe cu prețuri exorbitante. Dar nu numai apartamentele de lux sunt scumpe în Limassol; ghida cu care am fost în excursie ne-a spus că are doi fii, ambii studenți la Universitatea de Tehnologie, care plătesc o chirie lunară de 1.500 de euro pentru un apartament modest cu două camere! Voi reveni cu ceva detalii într-un alt review.

Larnaca, al doilea port ca mărime din Cipru și al treilea oraș după numărul de locuitori (cca. 72.000), mi-a fost gazdă în 2023 și 2024 și a constituit pentru mine o surpriză plăcută, așa cum am arătat în cele două reviewuri consacrate vezi impresii vezi impresii. De asemenea, mi-au plăcut mult și împrejurimile vezi impresii.

În Paphos am stat 6 zile, suficient cât să-mi fac o impresie generală foarte bună din mai toate punctele de vedere. Voi descrie pe larg ce am văzut și făcut acolo în articolele următoare.

Despre Famagusta, singurul oraș din Ciprul turcesc pe care l-am vizitat cât de cât pe îndelete, am scris în reviewul menționat mai-sus.

Într-una din excursiile făcute am avut ocazia să văd și două sate din interiorul insulei ‒ Kakopteria și Omodos ‒, turistice dar destul de interesante, pe care vi le voi prezenta când le va veni vremea.

Turism ‒ info, ponturi și opinii

Transportul. Marea mjoritate a vizitatorilor ajung în Cipru pe calea aerului, aterizând pe unul din cele două aeroporturi din zona grecească, Larnaca și Paphos, ambele destul de mici, cu câte un singur terminal. Cel din Paphos are însă un mare atu din punctul meu de vedere: o terasă pe care se poate fuma…

De la aeroportul din Larnaca se ajunge în oraș cu autobuzul 425, stația terminus fiind în dreptul plajei Finikoudes. De aici pentru a ajunge la stațiunile din est Ayia Napa, Protaras și Paralimni, se poate lua un autocar Intercity, firmă care asigură legături și între Nicosia și Limassol, Larnaca și Paphos. Detalii privind orarul și tarifele găsiți aici: https://intercity-buses.com/en/. A doua variantă, pentru care am optat în 2023, a fost cea directă din aeroportul Larnaca la Ayia Napa cu autocarele firmei Kapnos https://kapnosairportshuttle.com/, care are însă un număr redus de curse zilnice și numai în sezonul estival.

În 2024 am zburat spre Paphos și de aici am mers la Larnaca cu taxiul!, la insistențele tovarășei mele de călătorie, prietena Elena. Distracția ne-a scos din buzunar câte 50 euro de căciulă (sau pălărie de soare, mai degrabă), preț negociat și scăzut de la 150 euro. Ce-i drept însă, am parcurs cei 132 km în puțin peste o oră și am descins din taxi drept în fața hotelului, ca niște doamne ce suntem! Soluții existau și cu transportul în comun, dar nu erau convenabile ca orar: cu Kapnos, cu Limassol Express https://enlimassolairportexpress.eu/ sau cu Intercity. Pentru drumul din Larnaca la Paphos am folosit Intercity, cu schimbare la Limassol. Până acolo ne-a costat 4 euro și tot atâta de la Limassol la Paphos iar călătoria a durat 3 ore.

Dacă aterizați pe aeroportul din Paphos și vreți să ajungeți în oraș, aveți la dispoziție două alternative – autobuzele 612 sau 613: http://www.pafosbuses.com. 

Și încă un site util: http://www.cyprusbybus.com/.

Ciprul nu are căi ferate, dar are șosele foarte bune și excelent întreținute. O autostradă leagă vestul de estul sudic al părții grecești, de la Paphos până la Ayia Napa, în timp ce altele fac legătura Nicosiei cu Larnaca, respectiv Limassol. 

În interiorul localităților prețul unui bilet de autobuz era în 2024 de 2 euro. Biletul poate fi cumpărat numai de la șofer. Există și variante de abonament, dar bănuiesc că nu prezintă prea mare interes pentru turiști.

Dacă în Larnaca nu am circulat cu autobuzul, în Paphos am făcut-o și pot confirma că autobuzele respectă cu strictețe orarul. Aveți grijă să-l consultați pentru că pe unele linii se circulă rar și vă puteți trezi în situația de a pierde timpul în stații. Și tot în Paphos am folosit în două rânduri și taxiul și tarifele mi s-au părut destul de mari (10, respectiv 15 euro pentru o călătorie de 10-12 minute).

Infrastructura din partea turcă a Ciprului: există un aeroport – Ercan -, după numele unui pilot cu grad de maior ucis în prima zi a „Operațiunii pentru pace” din 1974. Aeroportul nu deservește decât curse din și spre Turcia. De aceea, din câte am văzut, ofertele agențiilor de turism românești sunt cu zbor pe aeroportul din Larnaca și de acolo deplasare cu autocarul în Ciprul de nord, sau pe aeroportul Ercan cu escală în Turcia.

Activități. Ce poți face ca turist în Cipru?

√ Plajă. Cei mai mulți vizitatori ai insulei sunt atrași de perioada estivală lungă, de calitatea excelentă a apei (cotată chiar cea mai bună din Europa) și de plajele curate și bine organizate: nu mai puțin de 76 din ele au primit în 2024 distincția Blue Flag. Pe multe pot fi practicate diverse sporturi nautice și, fapt important, toate sunt publice iar tarifele de închiriere umbrele și șezlonguri (2,50 euro/buc.) sunt aceleași peste tot. Nu vă veți goli, deci, portofelul ca în Insulele Ciclade.

Există și câteva aquaparkuri, cel mai mare fiind Fasouri Watermania din apropiere de Limassol. I se alătură Paphos Aphrodite Waterpark și WaterWorld Themed WaterPark din Ayia Napa, cel mai mare parc acvatic tematic din Europa. Cele mai frecventate și recomandate plaje sunt cele din sud-est, începând de la Larnaca și până la Ayia Napa și Protaras, dar și cele din vest din Peninsula Akamas, unde nu am ajuns dar îmi propun să o fac.

Despre plaja Finikoudes din Larnaca am numai cuvinte de laudă: lungă, lată, nisipoasă, cu ape cristaline și intrare lină, foarte potrivită pentru familiile cu copii mici. Faleza pe care se înșiră o mulțime de taverne completează atmosfera. Alte amănunte găsiți în reviewurile dedicate orașului menționate mai sus.

Despre Ayia Napa, stațiunea construită practic de la zero de ciprioții greci pentru a înlocui Varosha, ocupată și abandonată de turci, am scris un review vezi impresii cu argumente pro și contra legate de poziționarea plajelor în raport cu restul stațiunii, de petrecerile în aer liber, cluburile de noapte și discotecile pentru care e renumită.

Rețineți că țărmul sudic al Ciprului este în mare parte stâncos și presărat cu golfuri și golfulețe, multe din ele cu plaje cu pietriș. Înainte de a rezerva camera de hotel, studiați cu atenție hărțile și comentariile pentru a alege în cunoștință de cauză.

V-o spun din „pățite”. La Paphos am stat într-un apartament foarte convenabil situat în privința deplasării cu autobuzul, dar departe de plajă. Până la urmă am găsit una pe placul nostru la numai două stații distanță, dar din câte am observat într-o incursiune solitară prin oraș, multe așa-zise plaje sunt de fapt niște mici întinderi fie de pământ, fie cu stânci imposibil de escaladat sau – și mai rău – cu petice de iarbă și pontoane de pe care să te arunci în apă. Mare atenție, așadar!

√ Croaziere. O modalitate plăcută și relaxantă de petrecere a timpului o reprezintă croazierele de câteva ore cu posibilitate de bălăcire. Pentru peisajele spectaculoase, golfuri, țărmuri stâncoase și grote, v-o recomand pe cea făcută de mine în 2023 din Ayia Napa spre extremitatea sud-estică a insulei vezi impresii. Alte croaziere la fel de interesante pot fi făcute, din câte am înțeles, în Peninsula Akamas, în timp ce variantele din Larnaca sau Limassol, de-a lungul unor maluri drepte, nu mi se par atrăgătoare. Dar voi decideți! 

√ Excursii ghidate. Pe site-ul integrator www.getyourguide.com puteți găsi o mulțime de excursii de o zi din Ayia Napa și Protaras, Larnaca, Limassol, Paphos și Nicosia, fie cu autocarul, fie cu jeepuri sau în combinații terestre cu marine. Se pot vizita satele de munte, biserici și mănăstiri, există și tururi cu degustare de vin, halloumi și alte preparate locale, opriri în parcuri de distracții etc. etc.

√ Hop-on hop-off. Un astfel de bus funcționează în Paphos http://citysightseeingpafos.com/ și în Limassol https://www.shoreemotion.com/en/tour-details/1804/city-sightseeing-bus-tour-of-limassol. În Larnaca am folosit serviciile oferite de Love Buses pentru a vizita împrejurimile orașului vezi impresii într-o excursie de puțin peste 2 ore cu opriri obligatorii. 

√ Situri arheologice. Istoria îndelungată a Ciprului a lăsat ceva urme și cei interesați de subiect pot vizita Parcul Arheologic din Paphos, sit UNESCO, cu celebrele mozaicuri, absolut fantastice, după părerea mea. Am fost și la Salamis, alt sit important aflat în partea turcă a insulei, dar și la Kourion, dar n-am ajuns la Choirokoitia/Kirokithia, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO și considerată a fi una din cele mai remarcabile și bine conservate așezări preistorice din estul Mediteranei. O listă cuprinzătoare a siturilor antice din Cipru puteți găsi aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Archaeology_of_Cyprus.

√ Biserici și moschei. Cipru are trei obiective înscrise de UNESCO pe lista de monumente protejate. Pe primele două le-am menționat mai sus iar a treia este una colectivă intitulată „biserici bizantine pictate” și cuprinde 10 lăcașuri de cult ortodox și așezăminte monahale situate în zona Munților Troodos. Le găsiți pe toate aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Painted_Churches_in_the_Troodos_Region.

De reținut că o bună parte din acestea sunt situate în zone izolate și greu accesibile, dar împătimiții de istorie și artă pot închiria mașină pentru a le vizita. În lipsa acesteia, eu m-am limitat la Biserica Sf Lazăr din Larnaca, Panagia tis Angeloktistis din apropierea orașului, Agia Kyriaki Chrysopolitissa din Paphos, Timos Stavros din satul Omodos.

În excursia făcută cu Love Buses în împrejurimile Larnacăi am ajuns la moscheea Hala Sultan Tekkesi de pe malul Lacului Sărat iar într-o altă excursie am vizitat Mănăstirea Sf Barnabas și Moscheea Lala Mustafa Pasha din Famagusta, fosta catedrală romano-catolică cu hramul Sf Nicolae construită în secolele XIII-XIV de dinastia Lusignan. 

În reviewul scris cu acel prilej remarcam că marea majoritate a bisericilor din Famagusta (în număr de 365, câte zile sunt într-un an, potrivit legendelor) au fost distruse de otomani sau transformate în moschei. Afirmația este valabilă pentru întreg Ciprul turcesc. În același timp, moscheile din Ciprul grecesc au fost conservate dar au devenit centre culturale și sedii de organizații, motivul fiind foarte simplu: după războiul din 1974 și strămutarea ciprioților turci în nord, în sudul insulei nu prea mai există credincioși musulmani care să le frecventeze…

√ Muzee. Iubitorii de istorie pot vizita Cyprus Museum din Nicosia, castelele medievale din Larnaca, Limassol și Paphos sau Muzeul de Arheologie din Paphos. Există și muzee etnografice, de științe ale naturii ori cu tematică marină sau enologică, precum și multe galerii de artă.

√ Festivaluri și alte evenimente. Numeroase sărbători se desfășoară tot anul în diverse locații. Cel mai important și popular eveniment pare a fi Festivalul vinului ținut la Limassol la sfârșitul lui august-începutul lunii septembrie. Tot acolo are loc în perioada de dinaintea Postului Mare Limassol Carnival. Festivaluri ale florilor sunt organizate în luna mai la Larnaca și Paphos iar de Rusalii se sărbătorește Kataklysmos, în fapt o reconstituire a potopului lui Noe în decorul castelelor medievale și pe faleze. În 2023 am avut prilejul să urmăresc la Ayia Napa Festivalul Medieval Internațional iar în 2024 la Larnaca am văzut defilarea unor ansambluri folclorice din mai multe țări într-o paradă a portului popular.

√ Activități pentru copii. În afara parcurilor acvatice, micuții se pot distra la Parko Paliatso Luna Park din Ayia Napa, la grădina zoologică din Limassol, la Golden Donkeys Farm și Camel Park din zona centrală a insulei sau pot călări la Eagle Mountain Ranch din apropiere de Paphos.

√ Shopping. Deși nu obișnuiesc să frecventez magazinele în vacanță, am remarcat la Ayia Napa puzderia de buticuri iar în Paphos am vizitat (mai mult pentru atmosferă) Municipal Market. Tot în Paphos doamnele au posibilitatea (și dreptul constituțional) de a studia ce mai e nou în modă la Kings Avenue Mall. Alte centre comerciale mari sunt la Limassol (My Mall) și Nicosia (Mall of Cyprus).

Ca o părere strict personală, am apreciat calitatea în general foarte bună a mărfurilor iar prețurile mi s-au părut acceptabile.

Cazare. Ciprul grecesc, căci numai despre el pot discuta, are o ofertă foarte cuprinzătoare în materie de unități de cazare, de la resorturi de lux de cinci stele cu piscine și alte facilități, până la hosteluri. Ce cred că e specific insulei e numărul mare de aparthoteluri unde turiștii se pot autogospodări și pregăti singuri mesele. Cât despre prețuri, aș zice că sunt normale pentru o insulă.

Mâncare. Ceea ce este prezentat turiștilor în restaurante drept „cypriot cuisine” este de fapt mâncare grecească, poate cu unele variații dictate de prezența abundentă a unor ingrediente locale precum menta, chimionul sau coriandrul, pe care chefii le „înghesuie” în felurile servite la mese. Prin urmare, în cârciumi veți găsi toate preparatele clasice grecești, cu o tendință foarte pronunțată pentru cele făcute pe grătar; din această categorie mi-a plăcut șeftalia, un fel de cârnat din carne de porc înfășurat în prapure de miel și împachetat cu legume în pită. În rest, obișnuitele souvlaki, gyros, dar și shaorme sau burgeri.

Mâncarea națională este fasolada, o supă de fasole boabe și alte legume pe care n-am avut ocazia s-o testez. Influențele orientale sunt vizibile în bucătăria cipriotă, așa încât pe lângă brânzeturile halloumi sau Anari, pe lângă tzatziki, kleftiko (tocană din carne de miel), dolmadakia (sărmăluțe în foi de viță), kolokithokeftedes (chifteluțele din zucchini), musaca sau pește și fructe de mare, puteți încerca hummus ori tahini.

Un loc special în gastronomia cipriotă este ocupat de meze, seturi de aperitive formate fie din pește și fructe de mare, fie din cârnați și carne de pui, vită, porc, miel la grătar, combinate cu diverse legume – obligatoriu cartofi, cei cultivați în Cipru având un gust și o textură aparte.

Evident, există și localuri cu specific național. Cele mai multe sunt italienești, dar am văzut și indiene, mexicane, libaneze, chinezești.

Dacă ar fi să încerc o comparație cu bucătăria grecească, aș zice că aceasta din urmă e mai gustoasă decât cea cipriotă, care mi s-a părut mai „seacă”, poate și din cauza slabei prezențe a mâncărurilor gătite la cuptor. Dar una peste alta, cele două sunt practic similare.

Cât despre băuturi, eu una am pus la loc de mare cinste frappeul (2,50 euro aproape peste tot) și berea locală Keo, fabricată în Limassol. Am gustat la taverne și vinuri locale albe sau roze, care mi s-au părut relativ bune, deși nu aș putea să precizez ce soiuri anume.

Siguranța călătorului. Cipru este considerată o țară foarte sigură, cu o rată a criminalității scăzută. În Paphos am locuit într-un complex de apartamente aflat la oareșce distanță de bulevarde importante, la care ajungeam străbătând două străduțe prost luminate pe care niște cetățeni categoric nelocalnici tăiau tot timpul frunză la câini, butonând pe telefoane. Totuși, deși ne întorceam de la restaurante pe întuneric, nu am fost niciodată agresate verbal sau Doamne ferește! fizic. De reținut, în caz de nevoie, și că sistemul de sănătate este foarte bine pus la punct. 

Prețuri. Este Cipru o țară scumpă? Nu-i ieftină, dar nici la fel de scumpă precum țările Europei Occidentale. Pentru a vă face o idee, în 2023 am cheltuit (2 persoane) 1.950 euro pentru 11 nopți, din care 250 euro avionul, aproape 500 euro cazarea iar restul de 1.200 euro au reprezentat cheltuielile făcute la fața locului cu mâncarea, băutura, excursii, cumpărături diverse. În 2024 am cheltuit 2.200 de euro pentru 12 nopți. 

Peste tot am fost cazată în sistem self-catering și cele mai multe mese le-am pregătit în apartament. Nu mi-am notat prețurile la mâncare în magazine, dar rețin că cele mai scumpe (și mai proaste) mi s-au părut legumele și fructele. La restaurant am achitat în general 25-30 euro/persoană pentru două feluri de mâncare și un pahar de vin cu o sticluță de apă gazoasă.

Oamenii. Recunosc că la acest capitol am avut niște surprize neplăcute. Pe lângă foarte mulți localnici amabili și buni vorbitori de limba engleză, am avut de-a face și cu niște bădărani cu care n-am reușit să mă înțeleg deloc: taximetriști și șoferi de autobuze sau autocare. Mi s-au părut nervoși, ba chiar de-a dreptul încrâncenați, și cred că cel puțin parțial asta se datora problemelor financiare. Se pare că după boomul economic din anii 2017-2021, Ciprul traversează în prezent o perioadă mai puțin fastă din punct de vedere economic, lucru confirmat de cele două ghide cu care am făcut excursii. Ni s-a spus atunci că salariul mediu brut este în jur de 900 euro iar guvernul face eforturi pentru a aduce pensiile la o medie de 700 euro. Având în vedere prețurile la mâncare (cam de 2 sau 3 ori mai mari decât în România, transformate în euro), nu mă mir că unii ciprioți nu se ajung cu banii.

După primul sejur în Cipru crezusem că nivelul de trai este mai ridicat, mai ales că știam de numeroasele companii offshore create după criza economică din 2012-2015, când guvernul a relaxat fiscalitatea și a acordat tot felul de înlesniri firmelor străine pentru a încuraja investițiile directe, rezultatul fiind acela al unui flux mare de numerar și o rată a șomajului foarte scăzută. Se pare însă că bunăstarea s-a cam terminat pentru mulți localnici.

Un rezultat al sistemului fiscal lejer a fost acela al proliferării firmelor deținute de oligarhi ruși, fapt care a iscat discuții în UE. În prezent, se pare că în urma presiunilor exercitate de la Bruxelles după începutul războiului din Ucraina, numărul rezidenților ruși în Cipru a mai scăzut, însă depășește oricum 200.00 de persoane. 

Ce înseamnă asta? Că rușii continuă să cumpere proprietăți în Cipru și că a doua limbă cea mai vorbită în zona greacă este rusa. Să nu vă mire așadar dacă veți vedea meniuri, reclame, denumiri de tot felul scrise în alfabetul chirilic și veți auzi vorbindu-se rusește pe stradă, în magazine, hoteluri, bănci, taverne etc.

În Cipru locuiesc peste 1 milion de rezidenți străini. În afară de ruși, sunt mulți britanici, greci, ucrainieni, români sau bulgari. În ultimii ani, din cauza situațiilor politice din Israel și Siria, s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de refugiați din aceste țări. În afara lor, am văzut mulți africani și asiatici (indieni, nepalezi, vietnamezi, filipinezi, sri lankezi), cu care vă veți intersecta și voi, cu siguranță, în sejururile din Cipru pentru că lucrează în majoritate în sectorul serviciilor.

Cipru a fost și a rămas o țară cosmopolită, deși motivațiile s-au schimbat de-a lungul anilor. 

În concluzie: de ce Cipru?

Pentru europeni, Ciprul reprezintă o destinație accesibilă în primul rând datorită distanțelor mici. Din România, de pildă, se ajunge cu avionul în cca. 2 ore.

În al doilea rând, această insulă e un magnet pentru iubitorii de vreme caldă și de plaje, fiind a doua țară europeană, după Malta, cu cele mai multe zile însorite pe an. Ideea că poți face baie în Mediterana în octombrie, prelungind astfel vara, mi se pare un atu demn de luat în considerație, mai ales că, spre deosebire de Malta, Ciprul are destule plaje nisipoase, cu ape limpezi și curate, apreciate de toate categoriile de vârstă.

În al treilea rând, insula pune la dispoziția vizitatorilor o infrastructură, facilități și dotări de calitate: șosele bune, hoteluri pentru toate buzunarele, restaurante capabile să satisface mai toate gusturile etc. etc.

În al patrulea rând, oferta turistică este, așa cum am arătat, suficient de diversificată pentru a asigura sejururi nu doar relaxante, ci și interesante.

Și nu în ultimul rând, prețurile, deși nu mici, sunt totuși mai prietenoase decât cele practicate în vestul continentului.

Și un PS: Grecia sau Cipru?

Sunt subiectivă, știu: pentru mine, Grecia e raiul aflat la o aruncătură de băț și locul unde mă simt ca acasă. Ciprul grecesc ar trebui, probabil, să-mi trezească aceleași sentimente. Dar nu…

Mi-e greu să explic de ce. O să încerc totuși. Senzația pe care am avut-o vizitând Ciprul a fost una de oarecare falsitate sau sforțare. Totul mi s-a părut ușor încropit în grabă și puțin artificial, o tentativă semi-eșuată de recreare a atmosferei grecești.

Ciprioții nu au acel savoir faire (oare cu s-o zice asta în grecește?!!) pe care locuitorii bătrânei Elade îl posedă și știu să-l transmită din generație în generație mai departe. N-au acea bucurie de a trăi cu simplitate, fără excese și neostentativ. Nu știu să admire un apus de soare, să mediteze privind marea, să-și îmbrățișeze copiii, să petreacă alături de familie la sărbători sau doar la cinele de zi cu zi.

Poate că greșesc, însă turismul cipriot se află, în opinia mea, abia la începuturi, și va mai trece ceva vreme până ca vizitatorul să se simtă răsfățat de gazde și binecuvântat de Dumnezeu, așa cum mă simt eu în Grecia.

Bănuiesc că influențele orientale și africane și-au spus cuvântul, ca și succesiunea de cuceritori care au făcut din Cipru o insulă deopotrivă cosmopolită și provincială, un paradox aparent pe care numai dacă AiFostAcolo îl poți înțelege.

Asta nu înseamnă că nu recomand această „frunză galben-verzuie aruncată în mare”, așa cum descria insula poetul Leonidas Malenis. Ciprul are multe de oferit, așa cum sper că v-am convins cu acest review.

Eu, una, mi-am propus să revin cât de curând.

---

VIZUALIZĂRI: 227 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI