Faleza din Canakkale

TIPĂREȘTE

Este foarte greu sa vorbesc despre acest oras dupa ce a facut-o adryana (vezi impresii) asa ca o sa ma rezum sa trag niste concluzii intr-un singur review atat despre cazare cat si despre obiective, mai ales ca si adryana s-a cazat la aceleasi hoteluri ca si mine: Anzac si Helen.

In 2009, fiind pentru prima data cu masina in Turcia am mers pe mana agentiei de turism si m-am cazat la hotel Anzac la un prêt foarte bun-operatoarea de la agentie mi-a explicat ca nu merita sa te cazezi la un hotel cu pretentii pentru ca beneficiezi de cateva ore de somn si o baie, fiind in transit.

Si pana la un punct a avut dreptate: fiind la primul drum am intarziat pe drumul in Bulgaria, la vama Kapikule, prin Edirne, prin Gelibolu (cat pe ce sa iau ferry de acolo!) asa ca am ajuns seara tarziu in Canakkale (nu va mai spun ca am luat ferry din Eceabat si ne-a dus, nu stiu din ce cauza pe pontonul correspondent trecerii la Kilitbahir, la vreo 3 km, iar de acolo ne-a indrumat receptionerul prin telefon pana la hotel).

Asa ca am mancat, la prima terasa intalnita, am facut un dus, ne-am culcat iar dimineata duopa micul-dejun am plecat la drum.

Totusi nu mi-a placut camera, una dintre cele mai mici in care am stat (si nu sunt claustrofob!) dar trebuie sa recunosc ca a fost curat si a avut strictul necesar. Parcarea foarte mica si neingrijita era situate pe o straduta laterala inghesuita la care ajungeai dupa ce ocoleai un grup de cladiri pe 2 stradute cu sens unic; noroc ca avea o spalatorie improvizata iar dimineata pana am servit micul dejun si am adus bagajul masina era curate.

In urmatorii 2 ani ne-am cazat la hotel Helen pe care il remarcasem la intoarcerea din Bodrum si cu al carui manager am schimbat cateva cuvinte (chiar in romaneste!) si mi-a aratat o camera.

Hotelul Helen mi se pare cel mai accesibil hotel din Canakkale deoarece se afla pe strada principala perpendiculara pe parcarea de la ferryboat, la circa 50m de aceasta, cu o parcare suficient de mare situata pe prima straduta la dreapta, chiar in spatele hotelului, parcare gratuita dotata cu bariera automata, prevazuta cu interfon si camera de luat vederi, mult mai civilizat decat la Anzac!

Camerele sunt micute (o caracteristica definitorie pentru hotelurile de tranzit) dar sensibil mai mari ca cele de la Anzac, baia deasemenea, totul era curat, izolatia fonica lasa de dorit iar lifturile cam vechi si zgomotoare. Restaurantul mai mare si mai elegant decat la Anzac, oferea un mic dejun destul de diversificat si este pozitionat langa receptie, cu vedere la strada principala, fiind o alternativa placuta pentru cei mai comozi care nu vor sa se deplaseze in afara hotelului pentru o cafea.

Pe straduta cu parcarea se afla o cofetarie care apartine tot de hotel.

In concluzie, din punctul meu de vedere, diferenta de prêt fata de Anzac (circa 20 Euro pe camera) a meritat cu prisosinta. De alltfel aceste 2 hoteluri sunt si cele mai solicitate de catre romanii care sunt in tranzit; iar de asta iti dai seama dupa numerele masinilor din parcare.

Pentru cei care vor conditii mai bune le recomand hotelul Akol situate la vreo 200m de ferryboat, pe prima strada in stanga cum cobori din acesta; nu am stat in el dar se vede cu ochiul liber ca e de calitate.

Despre obiectivele din oras nu o sa va povestesc pentru ca déjà a facut-o cu lux de amanunte inaintea mea adryana, ci doar o sa le trec in revista pe cele din apropierea falezei: Muzeul Militar in aer liber din partea de sud a falezei, fortul Cimenlit si nava de razboi situate in aceasi zona, Turnul cu Ceas de langa hotelul Anzac si bineinteles Calul Troian aflat in partea de nord a falezei (pe langa hotelul Akol) care este atractia principala si simbolul orasului totodata.

Dar nu pentru hotelurile de care v-am vorbit si pentru obiective am ales 3 ani la rand cazarea in Canakkale.

Am stat si m-am intrebat de ce oare sunt atras de mersul cu masina in Turcia si oprirea la Canakkale pentru ca as avea toate motivele sa n-o mai fac:

-rareori vizitez de 2 ori acelasi loc (de altfel in vreo 10 vacante in Turcia am stat in 10 hoteluri diferite din 5 zone diferite!)

-conduc de peste 20 de ani si nu mai sunt la prima tinerete iar drumul este destul de solicitant (mai ales in Bukgaria)

-n-as putea spune daca si ce economie fac cu masina decat cu avionul tinand cont ca mai sunt 2 cazari intermediare cu mic dejun, 4 pranzuri si 2 cine pentru 4 persoane iar masina consuma destul de mult (motor de 4200 cmc si 306 cp).

Iar raspunsul l-am gasit, bineinteles, tot eu si anume-pentru faleza din Canakkale.

. Aceasta faleza, cara ma fascineaza de fiecare data, plina de restaurante, baruri, terase, taverne, pizerii, cafenele este o imbinare intre aleea pietonala din Mamaia copilariei si adolescentei mele plina de vanzatori ambulanti, magazine, buticuri, terase, unde gaseai suveniruri, jucarii, imbracaminte, inghetata, porumb fiert si porumb copt, racoritoare, apa mineral, vata pe bat, mancare, dulciuri, tot felul de jucarii luminoase si atractive pentru cei mici si falezele aglomerate din porturile orientale si nu numai, pe care le-am vazut in filmele vechi, faleze intestate de negustori, marinari, samsari, hamali, cersetorii lustrangii etc.

Priveam vasele din port si ma asteptam sa-l vad pe Ismail (regretatul Jan Constantin) din filmul ‘’Toate panzele sus’’ cautand-o cu privirea pe Laleli una dintre nevestele lui.

Ce imaginatie bogata am!

Ultimele categorii nu le mai gasesti ce-i drept in Canakkale in schimb gasesti ospatari care te iau de pe strada, muzicanti, circari sau animatori care te binedispun.

Faleza nu este foarte lunga (o aproximez la circa 350-400m) si este impartita in 2 segmente avand ca puncte de reper parcarea de la ferryboat.

Partea din dreapta ferryboat-ului cum iesi din, parcare, este mai mica si se termina in parcul muzeului de care va spuneam, iar pe masura ce ne indepartam de ferry isi pierde din stralucire si se adreseaza oamenilor de o conditie mai modesta judecand dupa preturi, aspectul teraselor si restaurantelor, dupa mese si scaune, dupa imbracamintea oamenilor si simplitatea meniurilor-de altfel la ultima terasa era cam mizerie iar de fete de masa nici pomeneala.

In schimb partea din stanga este piesa de rezistenta a orasului-port, si incepe cu un magazine de suveniruri foarte mare si se continua cu terase mici dar cochete, se continua cu restaurant la care ai acces si din strada cu circulatie rutiera care este paralela cu faleza pietonala, iar deasupra sunt hotelui mari si destul de vechi (primul este Anafartalar din cate stiu) dar renovate.

Dupa ce se termina terasele si restaurantele urmeaza un parculet cu bancute si cativa pomi, chiar un teren de minibaschet iar dupa aceea celebrul Cal Troian daruit orasului Canakkale de catre producatorii filmului Troy (2004), film in care au jucat printre altii Brad Pitt, Orlando Bloon si Peter O’Toole.

Ospatarii de la terase sunt foarte amabili, zambitori si rapizi dar evitati sa platiti in euro pentru ca nu ezita sa faca paritatea strict in favoarea lor-mie mi s-a intamplat in 2009 cand mi-a facut calculul cam la 1,6 lire pt 1 euro (am sunat-o pe sotie care era la cumparaturi si a venit cu lire turcesti).

O casa de schimb este chiar langa parcarea ferryboat-ului, intr-o ghereta galbena alta langa hotelul Helen iar vis-a-vis de acesta se afla un bancomat unde am observat de fiecare data ca se statea la coada-e posibil sa fie mai avantajos sa scoti de pe card direct lire turcesti decat sa schimbi valuta la casa de schimb.

De shopping nu prea imi place sa ma ocup dar am aflat de la sotia mea ca nu trebuie neaparat sa cumperi lucruri de la magazine situate in apropierea falezei ci puteti gasi si printre stradute aceleasi lucruri la preturi mai mici.

Totusi nu uitati de negocieri! La orice cumparati!

Mi-e dor déjà de faleza din Canakkale!

---

VIZUALIZĂRI: 4803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI