Berlinul așa cum l-am văzut eu - partea I

TIPĂREȘTE

Excursia pe care am făcut-o în Europa, în anul 2014, a vizat două capitale: Berlin și Copenhaga.

Într-o zi frumoasă de iulie, cu 26 grade la umbră, am ajuns la Posdam, unde rezervasem un apartament, într-unul dintre cartierele acestuia, Babelsberg. Am optat pentru o cazare în Posdam, fiindcă aveam posibilitatea să ajungem cam într-o jumătate de oră în Berlin, cu binecunoscutul S-Bahn. Și am făcut bine, fiindcă am văzut și câte ceva din Posdam, iar la Berlin am atins toate obiectivele pe care ni le propusesem.

Înainte de a redacta acest articol m-am gândit că foarte mulți călători pasionați ai AFA au fost la Berlin și s-ar putea să plictisesc. Am dat curs însă pornirii mele interioare, fiindcă așa cum spuneam și în alte articole, eu cred că fiecare experiență este unică, chiar dacă vizează aceleași obiective, fiecare dintre noi receptând diferit ceea ce vedem, personalitatea noastră, experiența de care dispunem, domeniile de interes, pasiunile noastre, punându-și amprenta asupra relatărilor noastre. Deci, vă voi prezenta în continuare Berlinul “meu”, varianta proprie a unei scurte vizite într-un loc care are multe de oferit.

Așadar ne-am urcat în S-Bahn din Babelsberg și am coborât la Poarta Brandenburg, fiindcă era stație și acesta era primul obiectiv vizat. Deja se strînsese foarte multă lume acolo, se făceau poze, un flașnetar cânta ceva. Obiectivul are, după cum știm, valoare de simbol, prin arhitectură, dar și prin istoria sa. Oricum, dacă spui Berlin, primul lucru care îți vine în minte este Poarta Brandenburg (Brandenburger Tor).

Construită în stilul clasicismului timpuriu, aceasta a fost realizată între anii 1788- 1791 de către Carl Gotthard Langhans, pentru regele Prusiei, Frederic Guillome al II-lea (1744- 1794), după modelul Propileelor de pe Acropolea Atenei. Dimensiunile construcției monumentale sunt semnificative: 26 m înălțime, 65,5 m lungime și 11 m adâncime. Abia când ajungi lângă ea, realizezi amploarea edificiului, văzând câtă lume poate să treacă prin cele cinci culoare. Cele două maisonettes, situate de o parte și de alta a porții, apar ca două temple mici și întregesc construcția.

Deasupra porții este un ansamblu sculptural, înfățișând-o pe zeița Victoria, într-un car tras de patru cai (cvadriga). Această sculptură a fost realizată de Johan Gottfried Schadow în cupru, dar originalul a fost distrus în timpul celui de-al Doilea război mondial, acum deasupra porții fiind o copie din ipsos. Amsamblul structural cuprinde, de asemenea, un vultur și o cruce de fier, simbol al puterii prusace, elemente adăugate după înfrângerea lui Napoleon, prilej cu care numele pieței în care e plasata poarta se schimbă din Quarré în Pariser Platz. Cvadriga este un element de culoare pentru monumentul acesta grandios.

Interesant e faptul că inițial cvadriga simboliza pacea, fiind orientată către oraș. În anul 1806, Napoleon ia cvadriga drept pradă de război, în urma victoriei francezilor asupra prusacilor la Iena. I-am înfrânt pe prusaci, dar să le luăm și simbolurile - a zis Napoleon. Nu a fost nici primul și nici ultimul care, în istorie, a făcut astfel de gesturi nefirești. Ulterior înfrângerii lui Napoleon, în 1815, sculptura revine acasă, dar evenimentele istorice o afectează din nou. Hitler dă ordin ca cvadriga să fie orientată către vest, ca simbol al puterii sale și dorinței sale de cucerire.

După construirea Zidului Berlinului Poarta Brandenburg s-a situat pe linia de demarcație dintre Est și Vest, pe un fel de teritoriu neutru, intrând într-un con de umbră.

În prezent este un loc de întâlnire, un punct de pornire în descoperirea acestui oraș atât de impunător și atât de greu încercat.

E o atmosferă deosebit de plăcută în acestă piață, iar aglomerația nu se simte, fiindcă spațiul este larg, generos.

De aici am mers să vedem clădirea Reichstag-ului, altă construcție cu valoare de simbol pentru istoria Germaniei și, de ce nu, a lumii. Situată foarte aproape de Poarta Brandenburg, în cartierul Tiergarten, această clădire a fost construită între 1884 și 1894, pe locul palatului ce aparținea aristocratului Athanasius Raczyński, în partea de est a Konigplatz (azi, Platz der Republik). Proiectul aparține lui Paul Wallot, iar stilul arhitectural este cel neo-baroc. Construcția a fost finanțată de francezi, cu banii reprezentând despăgubire de război, după înfrângerea suferită de aceștia în 1871. (Războiul franco- prusac).

Deviza “ Dem Deuchen Volke ” (Pentru poporul german) a fost scrisă în timpul Primului Război Mondial

(1916), literele din bronz, desenate de arhitectul Peter Bahrens, fiind turnate din materialul tunurilor franceze capturate. Cele patru turnuri impozante din colțuri sunt simboluri ale celor patru regate ale Imperiului german: Bavaria, Saxonia, Prusia și Wurtemberg.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a rămas în partea vestică a Berlinului și a fost renovată între anii 1961 și 1973. Cupola înălțată pe construcție la 75 m față de sol, a fost demolată.

Reunificarea Germaniei (1990) au adus clădirea în atenția autorităților germane, fiind destinată ca sediu al parlamentului și guvernului. O nouă renovare se impunea pentru a aduce construcției elemente de modernitate, iar Sir Norman Foster este arhitectul carea a proiectat actuala cupolă din sticlă, de forma unei pălării germane stilizate. Nu am urcat în această cupolă, fiindcă timpul nostru era deja împărțit, dar recunosc că am încercat un regret.

După ce am făcut pozele de rigoare, am făcut câțiva pași prin parcul alăturat. Într-un sector al acestuia am descoperit un monument simplu, modern, un cerc de marmură neagră, ca un lac întunecat, ce comemorează victimele din rândul țiganilor din al Doilea Război Mondial.

Am mers la pas pe celebra Unten der Linden, largă ca toate străzile și bulevardele Berlinului și am constatat masivitatea construcțiilor din acest oraș, cuburi uriașe din beton, pe lângă care pari insignifiant. Ne-am abătut un pic la stânga și am ajuns în Gendarmenmarkt (Piața Jandarmeriei) una dintre cele mai cunoscute din această capitală. Datând din secolul al XVII-lea, această piață este mărginită de construcții frumoase, ce poartă patina timpului. Konzerthaus (Sala de concerte) este situată pe una dintre laturile pieței și găzduiește Orchestra simfonică din Berlin.

De o parte și de alta a acesteia se găsesc două clădiri identice, Französischer Dom și Deutscher Dom. Conceput în 1708 după planurile lui Martin Grunberg și realizată de Giovanni Simonetti, Deutscher Dom (Neue Kirche) este ridicat pe un plan pentagonal, îmbunătățit în 1880, iar stilul arhitectonic este cel neo-baroc. Pe cupola sa este o statuie reprezentând Triumful Virtuții. Parohia luterană și cea reformată s-au unit, formând parohia protestantă, după 1817. Biserica a fost renovată între 1977- 1988, devenind muzeu.

Temple français de la Friedrichstadt sau Cathédrale française de Berlin, (Französischer Dom) este o biserică protestantă, construită de hughenoți (numele dat calviniștilor), după ce aceștia au fost izgoniți din Franța. Louis Gadhard și Abraham Quesnay au ridicat acest edificiu în 1705, după modelul templului din Charenton, distrus în 1688, după revocarea Edictului de la Nantes. La sfârțitul secolului al XVIII-lea i s-a construit și o cupolă, iar în 1753 a fost instalată o orgă. În 1821 comunitatea bisericii franceze calviniste și prusace s-au reunit sub denumirea de Biserica Evanghelică din Prusia. Otto March a renovat interiorul sobru al bisericii, în 1905.

Comunitatea calvinistă actuală face parte din Biserica Evanghelică Berlin- Brandebourg-Haute Lusace sileziană. În prezent, turnul bisericii găzduiește un muzeu al hughenoților.

Nu putem uita faptul că, în fața Konzerhaus, marele poet german, Friedrich Schiller, tronează în marmură albă, înconjurat de patru figuri alegorice feminine, simbolizând poezia lirică, filosofia, drama și istoria.

"Ușor e-urcușul tinereții,

Nimic nu-i prea anevoios!

O poartă-n danț caleașca vieții

Și-o însoțesc în pas voios:

Răsplata dulce a iubirii,

În nimb de stele al faimei mit,

Cununa scumpă- a fericirii

Și adevărul însorit. "

(„ Idealurile ”)

L-am citat pe Schiller, fiindcă el vorbește, în această poezie, despre idealurile tinereții și, m-am gândit, scriind despre această piață, că și ea dovedește, prin edificiile care o delimitează, tot idei și convingeri pentru care oamenii s-au luptat de-a lungul vremurilor (idei artistice, religioase, fapte de arme glorificate etc...).

Dar, oricât de frumos era în această piață, în minunata zi de vară, se impunea o pauză de bere. Am ales o terasă din apropiere, amenajată în mijlocul unui pâlc de copaci, unde renumita bere germană era mai gustoasă, băută în acordurile melodiei cântate la orga electronică de un artist adevărat. Atmosferă pariziană la Berlin. ( voi continua )

---

VIZUALIZĂRI: 2958 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI