Prima zi de excursii

TIPĂREȘTE

Bali are o mulțime de obiective interesante de vizitat. Nici nu știi ce să alegi mai repede. Eu mi-am făcut un program de-acasă, cu ce aș vrea neapărat să văd. Acest program i l-am prezentat și ghidului nostru și am stabilit împreună itinerariu.

A venit si prima zi de vizite. La ora nouă dimineața, am plecat la drum. Primul stop l-am făcut la celebrele terase de orez, Tegallalang. Aici în schimbul unei taxe simbolice, pentru ca da în Bali totul se plătește, am admirat superba plantație de orez. E o priveliște absolut minunată. Dar câtă muncă o fi să faci acele terase de orez, tăiate în munte? Sau să cultivi orezul, fir cu fir, băgat până la glezne în noroi? Mi se pare o muncă absolut titanică. Și când te gândești, pe piață la prețul kilogramului de orez, îti dai seama că noi suntem privilegiați.

Eh, a venit timpul să vizităm și primul templu în Bali. Am parcat mașina în fața Templului Gunung Kawi Sebatu. Aici șoferul nostru a scos din porbagaj sarong-uri și ne-a îmbracat pe toți trei cu ele. Intrarea în majoritatea templelor din Bali fără sarong este strict interzisă.

Acest templu a fost construit ca un omagiu adus lui Dumnezeu, Wisnu cum îl numesc ei. Aici sunt o mulțime de izvoare naturale. Balinezii cred că apa este una din forțele principale ale vieții.

Gunung Kawi, în traducere libera înseamnă munte artificial. Legenda spune că un rege rău pe nume Mayadenawa, care nu credea în existența lui Dumnezeu, a fost înfrânt în luptă de către zei. Inițial s-a luptat cu ei la templul Besakiah, si apoi a venit la Sebato prin satul Taro. Aici și localnicii și soldații au fugit de frica zeilor, iar regele rău a alunecat pe pietre. Văzând ca localnicii sunt nevinovați WISNU a dat o sursă de viață (apă sfințită). În semn de recunostință localnicii au construit acest templu ce are multe izvoare cu apa sfințită și un bazin cu pești.

Aceste templu este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vizitat. Ce mi-a plăcut aici, a fost și locația superbă, cumva mai retrasă. Din acest motiv, nici nu erau prea mulți turisti, ca la alte temple. În interiorul acestui templu găsim o gradină verde foarte îngrijită, în jurul iazurilor pline de crapi chinezesti frumos colorați și de flori de lotus. Aici remarcăm altare antice înconjurate de piscine limpezi ca și cristalul, alimentate de izvoare naturale.

Complexul de temple este situat în satul de munte Sebatu din Tegallalang, la aproximatix 12 kilometri de Ubud. Vizita la acest templu a fost foarte interesantă pentru noi. Dupa ce l-am admirat, am băut apă sfințită. Dupa vizita la Templu am admirat peștii multicolori din piscină.

Lângă piscină, ascuns de un zid, se afla două secțiuni unde localnicii și pelerinii de la Gunung Kawi Sebatu sau templul lunii așa cum i se mai spune, se scaldă în voie. Fotografierea în acest perimetru este strict interzisă.

Următoarea oprire a fost la Templul Pura Tirta Empul (Tampaksiring in indoneziană) sau templul apei așa cum mai este denumit. Tirta Empul în traducere înseamna izvor de apă sfântă, ceea ce înseamnă ca apa e sfințită pentru diverse ceremonii religioase În acest templu fondat în anul 926, în timpul dinastiei Warmadewa, localnicii vin să se purifice. Sunt și bărbați și femei îmbrăcați, care intră în bazinul cu apă și trec pe la fiecare izvor în parte. Am băut și noi apă de la unul din izvoare, fără să stăm la coada, care era în bazin. Cu toate că era o mulțime de lume, ne-au lăsat cu zâmbetul lor larg, să ne băgăm în față. Tot aici, la acest templu am văzut și momentul lor de rugăciune alături de un preot, în aer liber. Oamenii de-aci sunt foarte credincioși și mulțumesc în fiecare zi zeilor, pentru tot ce au, prin ofrande și rugăciuni.

Chiar în stânga intrării în templu, pe un deal in apropiere se observă o superbă construcție modernă, casa președintelui conform spuselor ghidului.

Am plecat si de la acest templu, complet purificați. Următoarea oprire, a fost în zona unde se prepară kopi luwak, cea mai scumpă cafea din lume. Am intrat într-o grădina foarte frumoasă, unde am admirat arbori de cacao, de mango, bananieri și tot felul de arbori exotici, printre care și celebrul durian. La un moment dat am găsit și câteva zibete, cele ce ajuta la fabricarea acestei cafele. Acestea sunt animale nocturne. Nu m-a lasat inima să le trezesc, să le fac o poză. Se spune de altfel că sunt destul de periculoase. Aici ne-a întâmpinat o ghidă, care a stat cu noi până ce am plecat din zonă. Întăi ne-a explicat așa zisul proces de fabricație, al acestei cafele celebre. Zibetei i se dau să mănânce boabe de cafea. Acestea sunt trecute prin procesul de fermentație din stomacul animalului și apoi sunt eliminate întregi. Apoi începe munca umană. Boabele sunt spălate bob cu bob. Apoi sunt curățate de o coajă!!! Urmează procesul de strecurare, prăjrea și apoi zdrobirea lor. După ce am putut vedea cu ochii nostrii tot acest proces (mai puțin digerarea și spălarea) alături de o doamnă în vârstă, foarte simpatică, am fost invitati la masă, pe o terasă. Aici am primit spre degustare 8 tipuri de ceaiuri și patru tipuri de cafea (de vanilie, de gingseng, de cocos și de cafea clasică indoneziană). Multe dintre ele au fost foarte gustoase. Apoi am comandat o kopi luwak. Era singura care se plătea și m-a costat 50000 de rupii, aproximativ 4 USD. Sincer nu m-a dat pe spate. Era foarte tare, aromată și parcă un pic acidă. Mie mi-a placut cafeaua de cocos si cea de ginseng. După această degustare am fost invitați la un magazin foarte bine aprovizionat pentru cumpărături. Prețurile aici sunt foarte mari. Am cumpărat 50 de grame de kopi luwak și tot atâta de cafea de ginseng și două tipuri de uleiuri, unul de cocos și unul de frangipani. E clar aici în Bali m-am îndrăgostit de această floare și de mirosul ei. Să mai spun că înainte de plecarea în Bali am văzut un super film cu Jack Nicholson și Morgan Freeman, unde se face referire foarte des la kopi luwak. Pentru cinefili, filmul se numește The Bucket List. Să mai precizez că la plecare ne-a prins prima ploaie torențială din Bali și toți alergau cu umbrela după noi. Le-am spus că nu avem nevoie, vrem să ne bucurăm de ploaie.

Să mai povestesc și legenda, de cum a apărut această cafea. Se spune că pe vremea coloniștilor olandezi, aceștia culegeau toată cafeaua și nu mai rămânea nimic și localnicilor. Din întâmplare aceștia au găsit aceste boabe de cafea intacte, în fecalele zibetelor, le-au curățat și au savurat cafeaua! Frumoasă poveste, nu?

Chiar în spatele Gunung Agung se află craterul vulcanului Batur. Acesta are unul dintre cele mai mari conuri vulcanice din lume. În centrul căldarei a apărut lacul Batur, ce are o adâncime de o sută de metri. Drumul spre Templul Besakih ne-a dus până într-un loc unde am putut face o mică oprire, pentru a-al admira si a face câteva poze. Oriunde este o mica parcare, nu amenajată, ci doar un loc de oprit mașini sunt atât comercianți, cât și unul de ia bani pentru parcare. Totul se plătește în Bali. În fine, am făcut ceva poze și am și cumpărat câteva nimicuri. Apoi ne-am îndreptat spre destinația finală a acestei zile și anume Templul Mamă Besakih.

Rugăciunea, aici în Bali, este o obligație sfântă a fiecarui balinez. La poalele vulcanului de peste 3000 de metri Gunung Agung, se află templul Mamă Besakih. O vizită la muntele destinului face parte firește din programul fiecarui turist ce vizitează insula. Regulile de-aici sunt foarte stricte, deoarece conform tradiției trebuie împiedicați cei necredincioși să intre. Agung este o zeitate care se înfurie foarte usor, pedepsindu-i pe cei necredincioși cu aruncarea de lavă, asupra lor.

Când am ajuns aici, a trebuit să ne punem sarongul pe noi. Ei bine, cu toate astea nu am avut voie să intrăm în templu, ci efectiv i-am dat acestuia un ocol.

O dată la o sută de ani are loc aici cea mai mare sărbatoare Eka Dasa Rudra, o ceremonie de purificare pentru întreaga insulă. În anul în care are loc această sărbatoare fiecare locuitor al insulei are obligația să vina aici să se purifice, pentru următorul secol!!!

Ei bine am început să urcăm treptele, celui mai înalt templu de pe insulă. Priveliștea neprețuită. Templul foarte frumos. Și totuși această vizită ne-a fost umbrită de comercianți, care ne-au luat în primire din parcare. Am cumpărat de la unul niste vederi frumoase, cu 10000 de Rupii. Apoi când am început să urcăm, am dat de un grup de copii. Acum e povestea despre care spuneam într-un articol anterior, că m-am lasat păcălit. O fetiță super drăguță, de vreo 7-8 ani a început să ne întrebe de unde suntem. I-am spus să ghicească. Cum nu a făcut-o din mai multe încercari, ne-am declinat singuri naționalitatea. Acu să te ții surpriză: a început să ne vorbească în limba română. E adevărat, că nu știa decât cuvintele necesare ca să-si vândă marfa, dar oricum m-a impresionat profund. La peste 10000 kilometri de casă să auzi un copil localnic, să-ți vorbească limba!!! Așa că aici m-am lăsat păcălit, să cumpăr aceleași vederi cu 20000 de rupii. Mai mult i-am dat o hârtie de 50000 de rupii și a fugit cu banii. Nu mi-a părut rău, dar consider că ghidul ar fi trebuit să ne avertizeze, despre tertipurile celor de-aici. Doar la întoarcerea spre hotel, ne-a spus că și el e de-aici din zonă și că aici are casa părintească. Atunci am înțeles de ce a fost mut, pentru că este unul de-al lor. În fine, am făcut o mulțime de poze și am admirat templul și peisajul.

După o zi întreagă de vizitat s-a făcut si ora mesei. Organismul își cerea drepturile. Tot în apropiere de acest templu sunt câteva restaurante, cu o priveliște deosebită asupra unei văi, unde sunt celebrele terase de orez. Evident ghidul ne-a condus la unul din aceste restaurante, Mahagiri restaurant, probabil unde avea el combinațiile. Priveliștea într-adevăr deosebită. Aici am beneficiat de un meniu all inclusive. Dacă așa era meniul, ne-am făcut burta mare. Am savurat mâncărurile foarte gustoase și picante. Evident le-am stins cu câteva beri. Aici am plătit cel mai scump pentru o masă, respectiv 45 USD pentru patru persoane. Dar măcar a meritat.

A fost o zi plină, dar a meritat tot efortul pe care l-am depus. Am văzut locuri deosebite, am acumulat multe amintiri frumoase. Ziua s-a încheiat, cum altfel, cu o baie în piscină.

---

VIZUALIZĂRI: 7129 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI