Vacanță în Albania

TIPĂREȘTE

Când a aflat că mi-am planificat o mică vacanță în Albania, o prietenă mi-a spus fără menajamente: "N-o să-ți placă în Albania!" Pe un ton ceva mai blând, o altă prietenă m-a întrebat: "De ce te duci în Albania când Grecia este atât de frumoasă?" Trebuie să spun însă că alegerea circuitului din care tocmai m-am întors - 10 zile dintre care 7 au fost de sejur pe țărmul însorit al Adriaticii - nu mi-a aparținut. Sunt câțiva ani de când sora mea avea în plan să facă plajă la Durrës, stațiunea albaneză în care fiica ei (totodată și nepoata mea) petrecuse o frumoasă vacanță în anii de studenție. Cum-necum și-a convins soțul, iar în ceea ce mă privește… știa că e suficient să spună doar "Hai!". La o simplă strigare ni s-a alăturat o veche prietenă și iată-ne în zorii zilei de 23 iunie prezentându-ne la îmbarcare în grup de patru.

Plecarea din București s-a făcut pe arhicunoscutul traseu Giurgiu - Ruse (cu trecerea Dunării pe Podul Prieteniei acum reabilitat în totalitate). Prin Sofia - Pernik - Kyustendil ne-am îndreptat spre frontiera cu Macedonia de unde am continuat până la Skopje unde ne-am și cazat. Bineînțeles, în timpul lungului drum din prima zi am făcut mai multe opriri, cele mai importante fiind la Veliko Târnovo și în centrul capitalei bulgare, Sofia, unde am vizitat - pentru a câta oară? - impunătoarea Catedrală Alexander Nevsky și împrejurimile ei.

După prima noapte petrecută la Hotel Continental din Skopje, nu puteam părăsi capitala Macedoniei fără un tur de oraș. Nu voi povesti nimic despre această plimbare pentru că - în urmă cu doi ani, atunci când am fost într-o minivacanță la Izgrev Hotel Spa & Aquapark Struga (Ohrid) am făcut și o excursie de O zi la Skopje despre care am scris deja. Voi menționa doar că în centrul capitalei macedonene se construiește mult, atât de mult încât mie mi s-a părut prea mult, prea înghesuit. Falnica statuie a lui Alexandru Macedon va fi în curând dominată de o clădire modernă care se înalță chiar lângă monument. Am revăzut Casa memorială a Maicii Tereza, Podul de Piatră vechi de secole, dar și pe cele noi, Piața Macedonia și toate statuile gigant care domină orașul până aproape de zidurile cetății.

Pe ruta Tetovo - Gostivar, apoi pe malul lacului Ohrid pe care l-am admirat și acum cu mare plăcere, am ajuns la frontiera cu Albania. Eram nerăbdători să ajungem pe țărmul mării, la Hotel Leonardo - gazda noastră pentru următoarele 7 nopți - așa încât am trecut prin Elbasan și prin Tirana fără a mai opri. Oricum vizitele în aceste orașe erau înscrise în programul vacanței în Albania. Plaja și baia în mare au fost activitățile cele mai importante în timpul sejurului nostru mai ales pentru că sfârșitul lunii iunie ne oferea zile toride, un nisip fierbinte și o apă mai mult decât plăcută. Nisipul fin și condițiile excelente oferite de Hotel Leonardo la acest capitol i-a făcut pe mulți să nu-și mai dorească și vizite în orașele albaneze. Situat la aprox. 10 km de Durrës, pe țărmul mării, la numai 100 m de apă, cu o plajă privată cu nisip fin, cu intrare lină în mare, hotelul oferă gratuit oaspeților săi umbreluțe și sezlonguri.

Poate că acum este momentul să spun că am avut 7 nopți de cazare cu demipensiune în Albania la Hotel Leonardo 4* (în accepțiunea albaneză a clasificării) și 2 nopți de cazare cu mic dejun la Hotel Continental - Skopje 3* și Hotel Anesis - Kastoria 2*.

Dacă includem serviciile unui ghid român aflat în permanență la dispoziția noastră, transportul cu autocar cu aer condiționat, toate taxele stradale și de parcare, precum și 4 excursii de câte o jumătate de zi fiecare (Tirana, Durrës, Lezhe și Elbasan) vi se pare mult 345 euro/persoană? Dar dacă v-aș mai spune că am beneficiat și de o reducere substanțială - contribuția noastră fiind de numai 240 euro/persoană? Cu toate minusurile remarcate și pe care le voi aminti la momentele potrivite, eu cred că vacanța în Albania a meritat. Taxele pentru vizitarea obiectivelor turistice au fost puține și aproape nesemnificative în bugetul noastru de vacanță - 100 leke/persoană la mormântul lui Skanderbeg din Lezhe, de fapt doar un cenotaf, iar în Grecia, la Vergina, la situl arheologic și mormântul lui Filip al II-lea, 12 euro/persoană (pentru cei cu vârsta de peste 65 ani doar 6 euro).

Întoarcerea în România s-a făcut prin Grecia după ce am parcurs spre sud întregul litoral albanez. Traseul dintre Vlorë și Sarandë este de o neasemuită frumusețe. Munții înalți, crestele golașe, zonele bogat împădurite cu pin, drumurile sinuoase pe lângă care vezi din loc în loc ițindu-se asemenea unor ciuperci faimoasele cazemate albaneze, o mare spectaculoasă, de un albastru ireal, Golful Porto Palermo - o fostă bază a marinei militare în care încă se mai vede intrarea în adăpostul din munte, plaje sălbatice și sate izolate pe coastă, toate fac frumusețea acestui traseu dificil, lung de 125 km. Popasul la Sarandë acest Monte Carlo albanez, a fost doar pentru masa de prânz și pentru relaxare. Nu s-a vizitat nimic, iar eu m-am văzut nevoită să le povestesc alor mei ceea ce văzusem în urmă cu doi ani, în excursia de o zi pe care am făcut-o cu plecare din Parga. Nici despre Parcul Național și Butrint - orașul cu o istorie de două milenii nu s-a amintit nimic. Despre o vizită acolo… ce să mai spun? Nu era timp!

Toate trecerile de frontieră s-au făcut simplu și rapid. Doar controlul documentelor de identitate, uneori nici măcar asta. La intrarea în Grecia (din Albania), la punctul de frontieră Kakavia - Ktismata, vameșii greci au perceput o taxă de intrare în țară de 45 euro pentru autocar și grup. Nu mai auzisem de așa ceva, de aceea toți (în frunte cu ghidul) am primit vestea cu suspiciune. Taxa a fost plătită, dar nouă, turiștilor, nu ni s-a pretins nimic în plus.

Drumurile au fost bune, în mare parte pe autostradă, cu taxele de rigoare. În Grecia, Egnatia Odos a fost o surpriză plăcută pentru cei care nu au mai trecut niciodată pe acolo. Cele 34 de tuneluri care străpung munții pe kilometri întregi până la ieșirea spre dreapta pentru Kastoria, au făcut ca drumul lung, obositor mai ales pentru că se apropia seara, să pară mai ușor de străbătut. Se întunecase atunci când am ajuns la Kastoria. Proprietarul (sau administratorul?) Hotelului Anesis a sunat de vreo trei ori să vadă de ce nu mai ajungem. Abia dimineață, în zori, o dată cu trezitul gâștelor și a celorlalte păsări de baltă am putut vedea Lacul Kastoria cu apele lui destul de tulburi în care nu știu dacă mai trăiește vreun castor.

În drumul de întoarcere spre țară, ultima vizită a fost la Vergina, lângă Veria, la situl arheologic cu mormântul lui Filip al II-lea, rege al Macedoniei antice, tatăl lui Alexandru cel Mare.

N-aș fi amintit despre traversarea Bulgariei cu deja știutele popasuri între care nelipsitul "La Bomboane", acolo unde toată lumea cumpără nu știu ce fel de bomboane și ulei grecesc de măsline mai ieftin decât în Grecia. Ploaia care a început cu fulgere și tunete mai înainte de a ajunge la Ruse s-a transformat într-un adevărat torent, apoi - mai potolită - ne-a însoțit până în București. Oh! Cât ne-am dorit un nor sau chiar câțiva stropi de ploaie în arșița din Albania!

Concluzii

Cred în continuare că Albania este o țară ieftină, în care poți petrece o vacanță frumoasă. Cu toată sărăcia, Albania se străduiește să se ridice în plan turistic. Ar fi și păcat să nu o facă având o rivieră atât de frumoasă. În sudul țării, de la Vlorë până la Sarandë, de-a lungul șoselei litorale, vezi sate tradiționale, castele și biserici vechi, plaje izolate cu ape limpezi, prea puțin știute, trecători și canioane, golfuri și râuri care se pierd în mare, peșteri și plantații de citrice și măslini.

Am aflat că în această zonă există locuri de campare asaltate în special de tineri, dar și case de oaspeți și căsuțe din lemn. Plajele îmi par totuși cam îndepărtate, iar pe terenul accidentat deplasarea până la țărm nu se poate face decât la picior. Nu-mi doresc o vacanță acolo. Stațiunile cu tradiție oferă totuși condiții mai bune.

Ce altceva să mai spun?

Despre bani. Plățile se fac în moneda locală - leke (1 euro = 131,8 leke) sau în euro. Plata cu euro este însă dezavantajoasă, convertirea făcându-se "după ureche". De exemplu o înghețată care costă 90 leke poate fi cumpărată și cu… 90 de eurocenți. Dacă ai de primit rest, îl vei primi în leke. Plata cu cardul nu este posibilă la comercianți. Doar în Tirana, la un supermarket am putut achita cumpărăturile cu cardul. Faimosul coniac albanez Skënderbeu (o sticlă de 700 ml) costă în supermarket 650 leke, iar la comercianții din stațiuni 700-750 leke. Țigările au prețuri de 200-230 leke/pachet, iar pizza - în funcție de sortiment - costă 350-600 leke. Cireșele au prețuri de 250 și 300 leke, înghețata la pahar 30 leke/cupa, iar o pereche de sandale de calitate mai bună 5800 leke.

O mențiune importantă. În Durrës, în zona Hotelului Leonardo unde am fost găzduiți, nu există bancomat și nici casă de schimb valutar. Așadar, asigurați-vă cu cash înainte de a ajunge acolo. De asemenea, nu există loc de promenadă. Dacă nu vrei să-ți petreci toate serile la terasă sau privind la televizorul din cameră, singurul loc potrivit pentru plimbare este țărmul mării. Cu picioarele goale, prin nisip sau chiar prin apă, poți să te plimbi până obosești sau te doboară somnul. Dar, despre toate astea cred că mai potrivit este să povestesc atunci când voi face referiri la hotel.

Despre circulația în Albania, subiect abordat de mulți automobiliști români, oaspeți ai Albaniei, nu pot spune mare lucru pentru că nu eu am fost la volan. Am remarcat totuși că în Albania sunt și drumuri bune, foarte bune, dar și drumuri proaste. Semnalizarea lasă de dorit în multe locuri. Șoferul nostru - om cu experiență în domeniu, dotat cu GPS - a fost indus în eroare de vreo două ori. Nu mi-a plăcut faptul că autostrada și calea ferată trec chiar prin stațiune. Mă credeți dacă vă spun că am văzut două femei care făceau autostopul pe autostradă?

---

VIZUALIZĂRI: 3976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI