Gradinile, parcurile si... padurile Parisului

TIPĂREȘTE

Parisul in mai reprezinta, fara indoiala o revelatie nu numai... arhitehtonica, culturala sau culinara... ci si o inedita atractie... vegetala, caci mai e luna castanilor infloriti, a primilor boboci de trandafir mustind de viata si a muscatelor rosii, cocotate in jardinière, ce lumineaza neasteptat fatadele palide ale cladirilor marilor bulevarde...

E Parisul florariilor de pe cheilurile Senei, din vecinatatea Luvrului, cel al Gradinilor Tuileries si Luxembourg, unde francezii sorb cu nesat, tolaniti pe scaunele insirate la soare, fiecare minut din clepsidra primaverii...

E Parisul din Gradina Botanica, o revelatie de culori stranii, asezate cuminti, in siruri drepte, ca un tribut adus obsesiei pentru geometrie a gradinarilor francezi, cu arbori imensi, a caror radacini sunt mai puternice si mai ample decat… coronamentul…

E Parisul ce ti se dezvaluie din perspectiva imaginii unice pe care ti-o ofera sirurile de castani infloriti, ce marginesc arterele principale ale orasului, aprinzand cu florile albe sir roz, lumina imenselor candelabra vegetale…

Dar daca ajungeti acolo... sa nu uitati sa admirati terasele ultimelor etaje ale cladirilor, mari si mici, advarate gradini suspendate…ce fac ca privind din Turnul Eiffel Parisul sa iti para o gradina imensa, din care rasare, ici-colo cupola unei biserici sau acoperisul vreunui muzeu.

Si daca aveti timp, macar cateva ore…nu ezitati sa iesiti din tumultul orasului si sa va refugiati in spectaculoasa Bois de Boulogne, celebra printre parizieni si nu numai, cu ale sale alei intortocheate si vegetatie abundenta, in marginea careia, vei vedea si vei auzi, mai ales, furtuna cavalcadelor pricinuite de cursele de cai de la hipodrom.

Si daca ar fi sa facem din Versailles, o suburbie a Parisului…blasfemie…pentru care Ludovic al XIV-lea, ne-ar fi fi taiat cu siguranta, capul, daca am putea asadar integra Verssailes-ul in Paris, gradinile de la Versailles, cu fantanile lor unice, cu verdele intens si solar... ar reprezenta supertativul vegetatiei pariziene…

Dar sa le luam pe rand, caci fiecare locatie …vegetala isi are farmecul sau…un farmec pe care, in galopul disperat al primei mele vizite la Paris, l-am sesizat prea putin…caci nu mai contau atunci copacii de pe Champs Elisee, sau gradinile suspendate ale …Semiramidei, proiectate cateva milenii mai tarziu, in spatiul geografic de pe malul Senei... Atunci important era sa vad si cutare muzeu si cutare catedrala... si cum era sa ratez... Centrul Pompidou sau Sorbonna...

Cea de-a doua vizita a fost aceea care mi-a incetinit ritmul pasilor si al inimii si am putut gusta, pe de-a-tregul din farmecul unic al hoinarelii prin Parisul pe care nu ti-l indica, explicit, nici o harta turistica, indiferent cata imaginatie ar avea autorii…. Parisul vegetal.

Despre dragostea parizienilor pentru tot ce inseamna plante…vorbesc mai intai si cel mai expresiv, florile din jardinierele prinse in ferestrele inalte ale cladirilor, insulite de verdeata la distanta de trotuarele fara de viata…vegetala.

Si tot pentru asta pledeaza si florariile imense din vecinatatea Senei, in care am intrat... doar ca sa admir, si am plecat cu mana goala si cu inima si mai goala... caci nu m-am putut hotari ce bulbi sau seminte anume sa aleg… Am preferat sa iau cu mine doar regretul de a nu ma putea decide si frustrarea de a nu avea in gradina mea cosmopolita de la tara nici un exemplar frantuzesc... pur-sange.

Gradinile Tuileries sunt …. puntea dintre Luvru si Place de la Concorde, moment obligatoriu de odihna si contemplare pentru turistii imbatati de frumusetea si parfumul unic al Luvrului, ce se prabusesc pe bancile sau pe iarba gradinilor…pentru un moment de respiro…Clipe de contemplatie si de rasfat…pe deplin meritat de picioarele ultrachinuite in maratonul nemilos de pe coridoarele istorice...

Geometria unica a gardurilor vii si a copacilor tunsi…dupa modelul cazon, urmand un model constant si repetitiv, in care frunzele ce tind sa se inalte spre soare aleator si libertin, sunt imediat pedepsite prin tundere si aduse la acelasi numitor cu suratele lor cuminti, ce nu au depasit liniile drepte... Constrangeri stranii daca stai sa te gandesti, pentru orice fiinta vie…cu atat mai mult pentru plante…. dar Parisul este plin de asfel de modelari ale naturii, asa ca, dupa socul vizual initial, va veti obisnui si chiar va veti surprinde admirand ciudatele forme vegetale …

In Jardin du Luxembourg, insa, natura este lasata sa explodeze dupa bunul sau plac, iar vecinatatea cochetului palat si a luciului apei, aduce acel”quelque chose” indescriptibil care te face sa iti doresti sa te alaturi celor ce se bronzeaza pe scaunele de lemn... abandonandu-se total soarelui…ca si cum s-ar afla pe sezlongurile primitoare de la Nisa sau St Tropez…

Ramaneti macar cateva minute in bataia calda a vantului, ascultand murmurul apei si respirand aerul parfumat al gradinii seculare... nu veti regreta oprirea din iuresul nebunesc al vizitarii pana la epuizare…Caci ritmul Parisului se va incetini si el, odata cu ritmul bietei voastre inimi... si va va invalui trupul in valuri de lumina filtrata de frunzele copacilor…pansament pentru ranile trecute si viitoare ale sufletului...

Daca va ramane o farama de timp, traversati Gradina Botanica, caci macii multicolori (ei bine, daca credeati ca macii sunt doar rosii, aveati ca si mine o idee preconceputa), copacii cu ramuri orizontale si practicantii relaxarii…orientale... nu va vor dezamagi.

Dar daca vreti cu adevarat sa fiti parizieni, indrazniti aventura explorarii Bois de Boulogne, imensitate de smarald in care localnicii ridica sportul la rang de religie…caci cu mic cu mare, tineri si deloc tineri…francezii asealteaza aleile padurii, intr-o competitie de-a dreptul naucitoare, caci toti alearga…pe patine, pe triciclete, pe biciclete, sau pur si simplu pe propriile picioare…spre un tel comun... sanatatea...

Imi amintesc cu placere o scena in care un baietel de vreo trei-patru anisori, cocotat pe suportul special de pe bicicleta tatalui sau, in cap cu o minuscula casca de protectie, s-a intors catre o doamna absolut superba, ce facea pirute pe patinele cu rotile, spunandu-i un calm si neutru…”Au revoir, maman”, semn ca scena era repetitiva si ca el nu traia nici o emotie negativa legata de distanta pe care o avea fata de sol sau de temporara despartire de sportiva sa mama…

Nu am putut decat sa admir tenacitea parintilor care isi urmareau copii lansati, ca orice copil, in curse vijelioase si uneori nesabuite, precum si incurajarile cu care ii insoteau in primii lor pasi de sportivi in miniatura...

Daca vreti sa alegeti un alt sport, precum cele nautice, adica…vaslitul, sau cele ecvestre, precum cursele de cai... padurea va sta la dispozitie. Si daca o sa aveti norocul, ca si noi, sa urmariti o astfel de cavalcada, din pura intamplare, doar pentru ca s-a nimerit sa faceti poze la cativa metri de gardul de sarma…veti intelege emotia realmente coplesitoare a unui astfel de spectacol…

Auzind de departe vuietul cursei, m-am apropiat de gard din dorinta fireasca de a o poza…dar tunetul nebunesc al galopului m-a luat pur si simplu pe nepregatite, caci, intensitatea neasteptat de mare a zgomotului m-a facut sa ma ghemuiesc instinctiv, ratand asfel sansa unica a imortalizarii zborului peste obstacol…Intarzierea de o secunda sau doua a facut sa fotografiez doar gardul caci furtuna de oamrni si cai era déjà departe si doar in memoria retinei …si nu a camerei, retinusem momentul indescriptibilei forte de desprindere a cailor…catre vazduh.

In urma ramasesera doar urmele potcoavelor, adanci si neregulate, mici cratere in pamantul reavan al padurii... Si galopul inimii mele, batand napraznic la portile pieptului….

Daca ajungeti in Bois de Boulogne, ascultati nu numai freamatul padurii si soaptele pasarilor indragostite, ci si zgomotul propriei inimi, batand in ritmul frenetic, imbatator si unic al Parisului…vegetal.

Si Verssailes-ul, veti intreba? Ei bine, gradinile Versailles-ului refuza sa iasa din inima mea si sa se aseze, cuminti, in cuvinte...

Caci acele gradini pot locui numai si numai... in cuprinsul infinit... al inimii mele...

---

VIZUALIZĂRI: 4830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI