Am fost la Napoli — Restaurantul Napoli, în Rhodos, Ixia!

TIPĂREȘTE

Ca întotdeauna, cam prin toate locațiile și insulele în care am ajuns, am mâncat hai-hui, pe unde ne nimeream la momentul respectiv. În general am mâncat foarte bine și în Rhodos, prețurile nițel mai mari ca în anii trecuți, dar ca peste tot și aici ne-am atașat foarte tare de un anumit loc ce nouă ne-a căzut cu tronc, unde ne-am simțit foarte bine, dar mai ales și cel mai important aspect-am mâncat foarte bine!

Este vorba de Pizzeria-Restaurant Napoli, da... nu e de glumă... cu specific italian... dar cu o bucătărie grecească de excepție.

De găsit este foarte ușor deoarece este la strada principală, ce leagă Ialyssos-Ixia de Rhodos Town.

Pentru noi a însemnat o plimbare de 5 minute, adică străduța care desparte Nathalie Hotel (vezi impresii) de strada principală fiind zona de parcurs, restaurantul fiind chiar la capătul acesteia.

Am nimerit acolo încă din prima seară și căutând un loc bun, cumva aici ne-a făcut cu ochiul. Și trebuie să spun că instinctul rareori ne-a înșelat.

Am intrat în restaurantul semi-deschis, ca mai toate din Grecia.

Meniurile sunt expuse și afară pe panouri luminate, așa că știam cumva la ce să ne așteptăm. Am văzut că dat fiind profilul italian, există o varietate mai mică din bucătăria grecească, dar cele mai importante erau prezente așa că am zis să încercăm. Și bine am făcut, pentru că următoarele seri tot aici am mâncat.

Ce ne-a convins? În primul rând, evident, mâncarea, care a fost foarte gustoasă, mereu, indiferent de preparat. În al doilea rând, amabilitatea sinceră a personalului, preocupată mereu de mulțumirea pretențiilor clienților.

Și nu chiar în ultimul rând, vechiul și bunul obicei al grecilor de a primi ceva din partea casei, ceva dulce, iar din a doua seară, un aperitiv cu pâine prăjită cu brânză gratinată, chifle proaspete, împreună cu trei tipuri de creme, de măsline, brânză și unt, picantă. În plus în fiecare seară după masă, primeam și câte un pahar de ouzo, de calitate, din insula Lesvos-Barbaiannis. După ce l-am „judecat” ? Poate vă aduceți aminte, am fost acolo, la fața locului, chiar în Plomari, unde este „mama” lui și l-am „îndrăgit” foarte tare! ????

În ultima seară am fost chiar răsfățați, pentru că pe lângă toate astea, am primit și panacotta, ceva dulce și foarte bun.

Ei, cum era să refuzăm așa ceva? ????

Așadar, noi am servit acolo cam din toate, pentru prima seară pornind direct cu miel-coaste, pentru domnul meu, iar pentru mine piept de pui la gril, cu sos mexican cu legume, picantă. De băut am luat mai mereu vinul casei, roșu, demisec, împreună cu apă minerală.

Chiar din a doua seară am poftit la calamari prăjiți cu caracatiță, cu cartofi prăjiți, iar soțul souvlaki de porc.

Seara a treia soțul a preluat din meniul meu cu gril de porc și sos mexican picant, cu legume. Doar că a schimbat animalul! ????

Preparatele erau însoțite de cartofi pai, orez și legume la gril, ori salată de roșii.

La cerere se înlocuiau cartofii pai cu cartofi copți sau fierți.

Eu „m-am dat” pe bucătăria italiană, cu paste carbonara, făcute la cuptor, frumos gratinate, excelente, niște porții uriașe, greu de dovedit.

Trebuie să vă spun că restaurantul este deschis numai seara de la ora 18, în schimb se poate comanda mâncare și la telefon, cu livrare la domiciliu și chiar se întâmpla asta, pentru că așteptând preparatele noastre, vedeam în fiecare seară cum un băiat era mereu în așteptare pentru pachetul ce avea să fie livrat.

Următoarea seară am trecut amândoi pe stilul italian, printr-o pizza Quatro Stagione pentru mine și paste Al Forno pentru soț. La început voiam să încerc gemista, care mie îmi place mult, dar nu aveau în seara aceea, așa că am trecut la pizza, de doar 8 felii, pentru că mai era și varianta cu 12. Și așa a fost mare!

Bucătarul-un adevărat chef, avea cuptorul în afara bucătăriei, cu vedere în restaurant, practic semi-open space, dar veți vedea mai bine în poze despre ce vorbesc. Din sală, lumea îi transmitea „în direct” mulțumiri și laude pentru bucatele bune. ????

Trecând din nou pe bucătăria grecească am luat souvlaki de pui-eu, iar soțul din nou coaste de miel, cu diferența că eu am vrut alți cartofi, nu pai, așa că am avut un soi de cartofi țărănești le-am spune noi, cu o porție generoasă de tzatziki, foarte, foarte buni.

Ziua următoare, încă de dimineață când am trecut pe lângă restaurant am tras cu ochiul și am văzut oferta pentru seara respectivă-stifado. Uau! Nu mai mâncasem de foarte mult timp, pentru că deși îmi place, ultima dată când am mâncat, nici nu mai știu când și unde, nu prea mi-a plăcut, așa că din nou instinctul mi-a spus să încerc! Și bine am făcut pentru că am mâncat cel mai delicios stifado din toate timpurile... pardon-gustările, mele. I-am și spus-o bucătarului! :p

În aceeași seară, soțul a luat calamari și caracatiță, foarte, foarte buni.

Restaurantul era mai mereu plin, noi ne duceam undeva pe la ora 20, pe lumină, apoi în circa o jumătate de oră nu mai rămânea nici o masă liberă deși sunt destul de multe. Un rând de mese este situat în afara terasei acoperite, acolo putând sta fumătorii, deși tot spațiul este semi-deschis, mai precis pe două laturi.

Mesele sunt acoperite ca de obicei în Grecia, cu fețe de masă de pânză, roșie în carouri, peste care vin celebrele fețe de masă de hârtie, schimbate rapid la plecarea clienților. Pe mese erau mereu floricele, nu lipsea nici acum gelul dezinfectant.

Localul este foarte frumos amenajat, cu mici decorațiuni interioare, flori, tv cu ecran mare, muzică italiană sau grecească în surdină, fix atâta cât trebuia. Mereu atmosfera era plăcută, iar din ce am observat clienții mai mereu aceeași, exceptând pe cei nou-veniți, dar am văzut și greci, localnici, ceea ce este mereu un semn bun.

Revenind la mâncare, pentru ultima seară, ne-am gândit să luăm ceva mai ușor, asta pentru că mâncasem destul de bine la taverna de la plajă, după-amiază. Așa că am comandat câte o porție de paste Amatriciana, care a fost delicioasă, iar în loc de vinul casei, am luat un vin mai de soi-un Sauvignon blanc-cu o savoare de fructe tropicale, un vin premiat cu vreo 4 premii așa cum veți vedea pe eticheta sticlei în poză.

Desertul a fost din nou din partea casei, cu toate mulțumirile noastre pentru generozitatea și buna primire cu care am fost înconjurați.

Nota de plată s-a situat mereu undeva între 32 și 50 de euro, în funcție de ce comandasem, se poate achita și cash și cu cardul.

În încheiere, nu pot decât să vă recomand acest restaurant în caz de sunteți prin zonă, iar pentru confirmare, vă las să vedeți și pozele.

Webmaster, o rugăminte muzicală: youtu.be/mgmUrqv4PdA Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI