Tradiție și calitate, cheia unei cine reușite - Restaurantul Kaisermann, Kundl

TIPĂREȘTE

Cum la noi s-au reorganizat departamentele si avem alti sefi normal ca trebuia sa ne cunoastem mai bine asa ca au propus o iesire la restaurant (cred ca daca asta ar deveni regula mi-as dori mai des aceste schimbari). Alegerea s-a oprit la Restaurantul Kaisermann in Kundl, la maxim 3 minute odata iesit pe poarta fabricii (suna comunist dar asta e ????).

Eram curioasa cum este aici deoarece si-n venire si-n plecare de la munca trec pe langa el. Acum ma gandeam cum o sa fac poze ca nu prea era momentul potrivit, insa cum am ajuns cu cateva colege inaintea celorlalti am facut pozele repede pana nu se strangea gasca.

Despre local si imprejurimi numai de bine, o afacere de familie (de fapt o sa vedeti pe coperta meniului) iar pagina oficiala este aceasta: wirtshaus-kaisermann.at/index.html

Acum ma bcur sa vad ca au si pagina oficiala deoarece meniul nu am putut sa il fotografiez dar il puteti studia pe net, mai putin preturile, dar sunt in limite decente.

Cat despre cum arata restaurantul, ce sa va spun, este ca o poveste cu prieteni, este un loc unde se aduna localnicii si nu numai avand in vedere ca suntem atat de aproape de locul meu de munca.

Are si o curticica mica cu cateva mese dar si loc de joaca pentru copii si daca iti place sa stai afara, la fel de placut este si inauntru caci asa cum spuneau si colegii, este un restaurant tipic tirolez (foarte usor modernizat).

Ce mi-a placut, si o sa vedeti asta in poze (atat cat am facut) sunt micile detalii care fac deliciul locului si nu as vrea sa descriu interiorul ci va las mai degraba sa il descoperiti voi.

Primul lucru pe care l-am facut cu totii a fost sa comandam bautura, fie apa, suc... nu eu normal, eu am luat bere neagra, dar s-a comandat si vin.

Apoi am inceput sa studiem meniurile, eu mai putintel ca era doar in germana, dar am putut sa ma opresc la o pagina doar deoarece acolo unde erau hamburger am sarit, am sarit si pagina pentru micii fomisti ca nu ma incadram, dar am sarit si pagina dedicata celor ce tin la silueta…... ei bine si eu tin, dar la cea pe care o am, fara nici o suparare.

Apoi, iar prin eliminare, Schnitzel si Cordon bleo cred ca intelege oricine sau Petersilienkartoffeln…... scuze, daca asta este prea mult, sunt cartofi natur cu patrunjel.

NU! eu imi doream un snitzel mai snitzel si cartofi prajiti, asa ca in final am luat Zillertaler Schnitzel dar am schimbat cu cartofi prajiti, ca nu mai mancasem de mult.

Acum ma gandeam cum sa fac cu pozele, in fine, salata sefului nu puteam sa o trag in poza, dar am dat vina pe baieti si am fotografiat hamburgerul sefei, ca poate ajung si cu baietii pe aici si sa vada si ei cam despre ce este vorba (in fine, nu o sa ajung aici deoarece m-am uitat pe pagina lor oficiala si sunt in concediu atunci).

Dar am putut sa imi pozez portia mea, snitelul este umplut cu sunca, ciuperci (un anume fel) si ceapa, dar si portia colegei din dreapta, adica Kaisermannschnitzel (interesant, dar tot al meu a fost mai bun).

Despre preturi nu pot spune ca am retinut prea multe, portia mea a fost 13.5 euro, hamburgerul 8.5 euro, berea 3 euro (baururile se invart in jurul acestei sume, plus sau minus functie de diverse).

Si in interior exista un mic loc de joaca pentru copii, dar si locuri mai separate, asa pentru intimitate, si am descoperit asta cautand toaleta.

Ei, toaleta, alta belea, am dibuit-o in final si stiti ca nu prea fac poze in toalete, dar aici chiar am facut doua, una la modul general si alta si va rog sa nu radeti, chiar din toaleta, deoarece avea un sistem de inchidere ca a trebuit sa o iau babeste, era pe baza de parghii, ceva de genul.

As fi luat si ceva dulce, dar nu prea mergea dupa bere asa ca am luat inca o bere ????. Si uite asa, mai glumind, mai ales ei ca vorbeau mai mult in germana, a trecut vremea si cu mare parere de rau pe la 8:40 le-am spus pa ca nu aveam chef sa gonesc spre gara ci m-am mai bucurat putin de orasul sanatoriu (asa ii spun eu acestui oras), la 9:01 luam trenul si la 9:30 intram in casa dupa o zi dar mai ales dupa o seara minunata.

Si pentru ca nu ma pot opri din comparatiile cu “La noi…... ”, trenul era ok, curat, elegant si liber, in Kufstein am coborat 5 persoane din tren si nu se gandeste nimeni sa anuleze cursa ☹.

Iar acum ca final, am sa ma gandesc la binele tuturor si sper ca articolul sa fie publicat pe lumina sa nu ziceti ca am ceva cu voi seara, desi sunt rupta de oboseala dupa o zi in care am plecat la 6.00 din oras si am revenit la 22.00, dar despre asta alta data.

---

VIZUALIZĂRI: 491 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI