Trattoria Gagin - mâncare bună, serviciu rapid

TIPĂREȘTE

V-am povestit dăunăzi cum am vrut să ajungem într-un loc și am nimerit în cu totul altul, asta din cauza (sau datorită????) uriașei similitudini de nume; tot e bine că abaterea nu fuse decât de vreo 50-60 km și hainul de gps nu ne-a trimis în emisfera cealaltă, spre exemplu... În fine, până la urmă am luat partea bună din povestea asta, că ne-am ales cu o plăcută plimbare pe drăguțele coclauri și-am vizitat moca ruinele a 2 castele medievale.

Epuizați (vorba vine), flămânzi și deshidratați (asta, da), nu ne-a rămas mai apoi decât să căutăm popas pentru masa de prânz. Consultat, prietenul Google ne-a indicat o concentrație convenabilă de mâncătorii nu departe, în orășelul Tirano (de care făcurăm mișto mai devreme, când l-am traversat, că „uite, ce să zic, au ăștia centru istoric!” ). Iaca, tot la mâna „Tiranului” ajunserăm!... Așa că repejor am setat pe gps (-ul meu de pe telefon) Parcheggio Piazza Cavour, unde n-a fost nicio problemă să găsim un loc de odihnă pentru mașinuța noastră. Fix în fața Primăriei!

Întrucât se cam strângeau nori de ploaie, ne-am îndreptat spre cel mai apropiat local, Trattoria Gagin. Pe care am găsit-o un pic ascunsă, intrarea era printr-un gang, firma abia se distingea și ea. Cam cu timiditate am pătruns înăuntru, era deschis, dar nici picior de oaspete. Totuși, am fost încurajați să intrăm și să ne alegem ce masă vom pofti, ceea ce n-am întârziat să facem.

Localul nu-i cine știe ce fiță în materie de decorațiuni; de fapt, am remarcat că în Italia aspectul nu are nicio relevanță, am mâncat demențial în locuri care la prima vedere nu mi-ar fi spus nimic. Atmosfera mi s-a părut însă din start luminoasă și caldă, predominând culori precum cea a caisei, un pic de verde intens (șezutul tapisat al scaunelor), un pic de alb (fețele de masă impecabil apretate). Ici-colo, pe pereți, câteva desene murale pe teme vegetale și câteva fotografii. Ferestrele uriașe ce dădeau spre râu nu aveau perdele, sporind luminozitatea încăperii, iar pe pervaz, dar și în jardinierele exterioare, se răsfățau flori multicolore.

Am primit meniuri (doar) în limba italiană; cam știm preparatele (și pe unde nu știm, s-a inventat Google Translate), așa că n-a fost greu să comandăm. S-au ales următoarele: porchetta griglia (ruladă de porc afumată și perpelită pe grătar; 14 euro), cotoletta milanese (șnițel de porc; 18 euro) salată verde (4 euro), spaghetti carbonara (10 euro) și lasagne (10 euro). De băut, apă (3 euro/750 ml) și bere draft (6 euro).

Băuturile au venit în câteva minute și, precum ne obișnuiserăm deja, un coș de pâine din partea casei. Am făcut, rând pe rând, câte o vizită la toalete; nu-mi amintesc nimic semnificativ, ceea ce înseamnă că a fost ok.

După alte câteva minute, masa s-a acoperit cu farfurii pline, aburinde și plăcut mirositoare. Cărnițele erau acompaniate de câte o mână de cartofi prăjiți, de o frunză de salată și de o jumătate de roșie sau lămâie, după caz. Porțiile măricele. Totul avea să se dovedească bun, ceva obiecții s-au ridicat doar în legătură cu porchetta, care era cam sărată. Dar ne-am mai „combinat” pe ici, pe colo și, la final, toată lumea s-a declarat sătulă.

Nota de plată a totalizat 99 de euro, din care 10 au reprezentat coperto (2 euro de căciulă). Prețuri normale pentru zona asta a Italiei.

În concluzie, dacă vă nimeriți prin Tirano (cu voie sau fără voie; însă voi încerca în articolul viitor să devedesc că Tirano merită o vizită dedicată), recomand Trattoria Gagin!

Porchetta un pic cam sărată.

Restaurantul se află în centrul istoric al orașului Tirano, pe țărmul râului Adda.

---

VIZUALIZĂRI: 468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI