Trei Trandafiri... delicioși (și fără spini)

TIPĂREȘTE

Enna este un orășel situat în inima Siciliei, cam la jumătatea distanței între Catania și Palermo. Dacă vrei să-l vizitezi, trebuie totuși să te abați câțiva kilometri de pe autostrada A19. Se poate spune că orașul vechi e un adevărat cuib de vulturi, neputând fi niciodată cucerit de cotropitori; ghida ne-a povestit că nemții, în cel de-al doilea război mondial, au fost nevoiți să urce prin conductele de canalizare ca să intre în oraș. La poalele stâncii s-au dezvoltat cartiere noi, cu nimic spectaculoase, atât cât ne-am dat seama din mersul autocarului, în scurta noastră trecere.

Programul excursiei prevedea ca în cursul dimineții să vizităm ruinele Villei Romane del Casale, cu superbele sale mozaicuri (în apropierea localității Piazza Armerina), apoi să ne îndreptăm spre Enna (cam o jumătate de oră de mers), unde era rezervată masa de prânz, deasemenea inclusă în prețul excursiei. Vremea era închisă și umedă, pe măsură ce urcam serpentinele strânse ne cufundam în ceața tot mai deasă.

Autocarul nostru a rămas în parcarea generoasă de la intrarea în Enna Alta, lângă Castelul Lombard; vă sfătuiesc să faceți la fel, în cazul în care doriți să vizitați orășelul cu străzi pietruite, înguste, multe cu sens unic. Ghida ne-a anunțat că vom merge pe jos până la restaurant cam 10 minute; eu una m-am bucurat, îmi place să mă mișc și să am răgazul ca, măcar în trecere, să mai zăresc câte ceva. Din păcate, ceața avea să estompeze bună parte din decor, dar tot m-a încântat această scurtă plimbare (și returul ei, de asemenea!)

Am înaintat pe Via Roma, am cotit-o stânga pe lângă Confraternita di San Giuseppe și imediat am ajuns. O clădire veche cu 2 etaje, cu un balcon la ultimul; nimic special. Restaurantul Le Tre Rose (pe mulți i-a pufnit râsul când au văzut sigla de deasupra intrării) ocupă întreg parterul acestei clădiri și este genul de loc care nu-ți spune absolut nimic la prima vedere, îl poți rata cu ușurință. Adresa oficială: Via Candrilli 8, deschis zilnic (mai puțin marțea) 09:30 – 15:30 și 19:30 – 00:00, adresă virtuală nu are.

Am urmat ghizii noștri, am pătruns în interiorul cald, intim, luminos, în contrast evident cu vremea de afară. Aproape toate mesele (îmbrăcate în fețe textile albe, impecabile) erau ocupate, o zumzăială plăcută plutea peste decorul simplu, dar elegant. Am fost preluați imediat de un ospătar tinerel, ce avea să se ocupe în continuare de grupul nostru și conduși la o masă aranjată într-un colț, pe ambele laturi, în formă de L. Am fost anunțați că vom primi aperitive, primo piatto, secundo piatto și desert și m-am îngrozit că n-o să pot mânca tot.

Ni s-a spus, de asemenea, că meniul era fix, fiind agreat în prealabil cu agenția organizatoare și era pe bază de pește. „Pește? Aici, în vârful muntelui?” Ei bine, da, cârciuma se laudă cu reputația sa în domeniu, unul dintre cele mai bune restaurante de pește din Sicilia, folosind numai ingrediente proaspete, aduse zilnic din diverse locuri, de la țărmul mării (care nu-i prea departe, trebuie să recunoaștem!). Totuși, am fost încurajați să solicităm schimbarea meniului, în caz de intoleranțe alimentare sau, pur și simplu, dacă nu dorim să mâncăm pește/fructe de mare; a fost un singur domn în situația asta, avea să primească vită la felul principal (în rest, nu mai știu exact).

Un alt lucru despre care am fost înștiințați de la bun început a fost că băuturile, inclusiv apa, va trebui să le plătim separat. Totuși, am găsit pe mese câteva sticle cu apă, plată sau acidulată, din loc în loc și ne-am servit, convenind să împărțim la final contravaloarea lor în mod egal. În plus, fiecare și-a comandat ce a dorit, direct de la bar, plătind pe loc, cash sau cu cardul. Ca idee, o carafă mică de vin (0,5 l) a fost 3 euro, una mare (1 l) 5 euro, o grappa (rachiul lor) parcă tot 3 euro.

Ceea ce a urmat, timp de aproximativ 2 ore, ne va rămâne cu siguranță multă vreme în memoria olfactivă și mai ales gustativă! :) Super-super bune toate, pe alocuri s-a cerut repetir (și s-a primit)! Ca aperitive, am avut chifteluțe de pește și bruschete cu creveți, stropite cu ulei de măsline, ambele însoțite pe farfurioare de frunze de rucola. A, și pâine siciliană delicioasă. A urmat rizotto cu fructe de mare, absolut demențial, se distingea chiar și gustul vinului de calitate, dar și al untului. S-au servit apoi frigărui cu pește-spadă și calamar, minunat asezonate, acompaniate de salată verde. Iar la final, apoteotic, desertul: bucăți de fructe (portocală, ananas, măr) înfipte pe bețișoare plus niște „buzunărașe” din aluat, umplute cu o cremă delicioasă (ricotta plus fistic). Câte un degetar de espresso drept digestivo, cine a dorit.

Nu doar că n-a rămas nimic pe farfurii, dar – în ceea ce mă privește – m-am străduit să mă limitez la cantități rezonabile și să refuz o suplimentare de porție, deși toate, absolut toate au fost deosebite!

Însăși stăpâna locului ne-a făcut onoarea să vină să ne salute înainte de a ne ridica de la masă. Și să ne spună că nu-i nevoie să mai plătim nimic, apa și cafeaua sunt din partea casei! Frumos gest, i-am mulțumit și i-am promis că, în eventualitatea în care mai ajungem în Enna (și ar trebui s-o facem, poate avem noroc de vreme mai prietenoasă), sigur revenim la Cei Trei Trandafiri!

---

VIZUALIZĂRI: 1150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI