Incercarile mele gastronomice austriece

TIPĂREȘTE

In ultimul timp tot citesc cu interes si uneori chiar si cu nesat, impresii culinare de la diferite restaurante si terase. Mai vad si poze atat de "vii" ca le-as "ataca" online, de as putea... Si ma gandesc eu asa, ca, odata ce s-a deschis cutia Pandorei “gastronomice”, greu ne va fi s-o mai inchidem; eu sincera sa fiu, nici nu-mi doresc. Am inceput cu bucataria greceasca si restul…poftiti, va rog!!!

Bine, bine, dar totodata “gustand” atatea bunatati scrise de catre multi dintre voi, mi-ati redeschis si starnit din nou neuronul amintirilor mele culinare. Si iata ca azi, la mijlocul unei saptamani de iarna, in miezul unei zile mohorate si tare “plangacioase” si cetoase (asa-i acum la Bucuresti), se bulucesc din nou si vor sa fie scrise cateva “remember”-uri din categoria mult placuta de multi dintre noi: bucataria traditionala.

Pot spune pe drept cuvant ca am fost martora sau mai bine spus, papilele mele gustative au fost norocoasele cand le-am rasfatat din plin cu cateva dintre bunatatile preparatelor traditionale austriece.

Mergand de mai multe ori in “tara valsului si a polkai”, am reusit cat de cat sa ma deprind cu cateva dintre felurile bucatelor austriece. Si doresc sa vi le impartasesc si voua.

Austria este tara care se poate lauda cu una dintre cele mai vechi traditii culinare. De-a lungul existentei sale, aceasta traditie a fost influentata in bine, tot “furand” de la mai multe popoare care s-au aflat sub ocupatia imperiala; astfel bucataria austriaca are multe “nuante” gastronomice, sa le spun asa, din bucataria traditionala ceha, maghiara, slovaca, turca si cu mare mandrie pot spune, si ardeleneasca…Renumele bucatariei austriece s-a consolidat si datorita unora dintre cei mai vestiti bucatari ai vremurilor, care, prin ingredientele alese cu mare grija reuseau sa ii delecteze gastronomic pe mai marii puterii Imperiului Austro-Ungar, cu preparate dintre cele mai gustoase si realizau adevarate “opere de bucatarie”.

Primul lucru pe care l-am incercat si savurat pana la ultima bucatica “exterminata” din farfurie, a fost o felie de tort “infulecata” totusi elegant, cu cumpatare, asa, ca “extazul”culinar sa tina cat mai mult… la o cofetarie selecta si rafinata de pe ringul vienez in prima noastra vizita aici. In timp, dupa ce-am mai “adulmecat" din atmosfera vieneza, ne-am dat seama ca de fapt peste tot este acea esenta tare de parfum autentic austriac de o mare valoare inconfundabila… Tortul aranjat ca o adevarata opera de arta gastronomica, cu maiestrie si eleganta, iti ia ochii, incepi sa salivezi abundent si inghiti in sec numai privindu-l in vitrina cofetariei. Si credeti ca acel tort isi facea “numarul” singur in vitrina? ! Nu, nicidecum, alaturi se “lafaiau” chicotind si facandu-ne zambre, alte si alte bunatati dulci, de forme care mai de care mai apetisante si cu “vino-ncoa”, ce-ti faceau cu ochiul si dadeau repede din genele lor de ciocolata, glazurate sau de frisca…Am comandat la inceput doar o felie s-o incercam cu totii, urmand sa comandam fiecare cate o portie dupa degustare. Dar cand am vazut cum ospatarita vine cu felia groasa de tort, acoperita deasupra intr-un invelis gros de ciocolata neagra, cu frisca din abundenta asezata elegant separat, dar mai ales cand am luat prima lingurita…mmm, nici nu plecase bine fata care ne servise ca am intors-o din drum si am rugat pentru inca o comanda de 2 portii. Si atunci si-au inceput batalia calicii la gura noastra, mai discret asa, nu chiar in vazul lumii, dar sa recunosc, si-au cam dat “coate” dumicatii in gurile noastre avide…

Acest tort se numeste sachertorte, denumire luata de la inventatorul acestui miraculos leac al bunadispozitiei gastronomice, Franz Sacher. Tortul are doua straturi de aluat pufos din ciocolata, despartite la mijloc cu gem de caise si totul invelit intr-un strat generos de ciocolata. Ca semn distinctiv are deasupra un banut tot de ciocolata. Cand am mai venit la Viena, am mai mancat asemenea deliciu dulce, extrem de gustos, dar atunci nu ne-a asezat si frisca separat pe farfurie. Era pusa putina frisca deasupra si atat. Deci cred ca depinde de obiceiul locului unde mananci acest tort, ca, probabil si de modul de a-l servi.

Un alt desert incercat de mine cu succes si laudat apoi la toti in cele patru zari, este si un fel de placinta din aluat pufos de clatite in care se arunca cu generozitate stafide, migdale si bucatele de fructe, numit kaiserschmarnn. Acesta este o delicatesa delicioasa si satioasa, garnisita cu fructe. Se spune ca imparatul Franz Iosef ar fi facut aceasta reteta excelenta in cinstea sotiei sale Elisabeta de Bavaria. Sa se mai spuna de catre carcotasi, ca imparatii nu puneau osul la treaba in bucatarie…Ce baiat “dulce” acest imparat. Ferice de soata lui, imparateasa…Denumirea in traducere inseamna “Amestecul imparatului”. Si i-a reusit imparatului. Le-a amestecat pe toate de le-a sarit…renumele pe scara planetara. Bravo lui!... Clatitele dupa ce se prajesc, se “sacrifica” taindu-le felii si se pudreaza cu mult zahar. Apoi se “ineaca” in sos de mere sau de prune. Deci sa nu va mire daca in interiorul straturilor de clatite veti gasi amestecatura cu minunile scrise mai sus, dar care toate la gramada, dau gustul care este doar unul: ex-ce-lent!... Am inteles ca acest preparat traditional se gaseste pe mesele matinale ale austriecilor, acestora placandu-le foarte mult un mic-dejun dulce. E si cazul, sa le fie toata ziua dulce, dulce, dulce… (dar fara pericolul de a face diabet).

O alta incercare reusita a fost o masa de pranz la un restaurant, nu mai stiu numele, dar atunci am comandat tot o specialitate vieneza, deci austriaca, si anume traditionalul snitel vienez sau Wiener shnitzel. Haideti, cine n-a auzit sau chiar a si mancat asa ceva? ! Mmm, numai cand ma gandesc la mirosul ce-l imprastie in aer ca ma si apuca acum o pofta…mama mama!... Ce miros…si ce culoare incantatoare…Stiti cum se zice: ca mancam prima data cu ochii si cu nasul, vizual si olfactiv, pana sa ajungem practic sa introducem in gura mancarea…Ei, acest shnitzel a fost chiar adoptat si de multe alte tari, fiind foarte gustos, hranitor si usor de pregatit. Snitelul vienez are cursta aceea delicioasa si auriu-maronie facuta din fulgi de porumb. Carnea din care se prepara poate sa fie in mod traditional, dintr-o felie de carne de vitel, care se prajeste in untura sau ulei vegetal, din carne de porc sau de pui. Este servit mai totdeauna in niste portii gigantice de abia poti sa-l dovedesti. Ca garnitura poti opta intre cartofi facuti sote sau cu vesnicii cartofi prajiti sau orez. Dar ghidul din 2008 ne-a spus ca bucatarii austrieci considera o mare ofensa adusa traditiei snitelului vienez “asortarea” lui cu garniturile de cartofi prajiti, fiind totusi acceptata aceasta forma pentru comenzile turistilor.

Cum fii-mea este mare devoratoare de carnati, nume de cod (nu peste) Miss Carnat si cum stiam si de acest preparat de-al austriecilor, am comandat pentru ea o portie de Wursti, excelenti si foarte suculenti. Carnatii acestia sunt de diferite grosimi, cu amestecatura din carne diferita, dar nu sunt deloc grasi sau gretosi, ba dimpotriva, poti manca pe saturate fara sa ti se aplece. Acesti wursti sunt “acompaniati” in Viena, de exemplu, si cu varza acra, tocata foarte marunt, alaturi de un vin rosu fiert si asezonat cu scortisoara si coji de portocale si de mar…cum am servit noi la targul de Craciun. Ioi, doamne, ce ma napadesc amintirile unor zile minunate vieneze…iar narile mele adulmeca acum disperate dupa vreo aroma poate pierduta din Viena si ratacita din intamplare acum la mine in odaie…macar cu asta sa se aleaga si ele, sarmanele, caci glandele sublinguale mi s-au inecat demult…bine ca mai pot sa inghit, in sec…

Si ca sa nu va plictisesc cu aceste bucate traditionale austriece, voi mai scrie doar despre unul la fel de binecunoscut, dar tot asa de gustos si apreciat atat de austrieci cat si de toata lumea, cred eu. Deci nu pot trece cu vederea fara sa nu-l mentionez si pe “herr” maresal strudel sau pe limba originala, Apfelstrudel. Acesta este cum stiti, o placinta cu mere, purtand “in spinare” sau printre foile sale o istorie remarcabila. Ce mai, il vad pe “herr Strudel” ca pe o carte de istorie, cu foi multe, multe si intre acestea defileaza la parada tantosa umplutura de mere. Am aflat si eu ca aluatul din care sunt facute foile de placinta ar semana cu cele din care se prepara baclavaua turceasca dar nu este chiar asa. Secretele prepararii strudelului vienez sunt bine pastrate si nu oricine detine cheia marii enigme. Nici merele folosite la umplutura se zice ca nu sunt unele obisnuite; eu cred ca sunt vrajite, culese dintr-o gradina secreta de undeva din Austria... este un soi special, foarte aromat, la care se adauga si mirodenii precum scortisoara, vanilia, stafidele si mai stiu eu ce: multa dragoste, o vraja fermecata si o tainica si puternica dorinta de a iesi un preparat nemaipomenit de bun si de gustos, care sa-ti ramana in amintire ca un suvenir gastronomic de neuitat dintr-o tara minunata si cu vechi traditii culinare numita Austria.

Citind retrospectiv, am vazut c-am facut o “carcaleta” sau un mix de deserturi “jucause” intercalate printre mancaruri “serioase”. Dar nu va suparati prea tare pe mine, le-am scris cum mi-au venit pe “chelia” mintii deschise alunecoase spre niste amintiri dulci si gustoase.

Atat de gustoase, de bune, de proaspete si de frumoase si incantatoare la privit, caci ce sa mai scriu de mancat…Deci, dragii mei prieteni virtuali, va astept si aici sa incingem din nou o mare masa campeneasca austriaca, de data aceasta, ce-i drept, tot virtuala, dar e foarte bine si asa decat deloc, nu? Sa ne bucuram din nou si sa impartasim impreuna din experientele fiecaruia. Astept alte preparate, alte minunatii gastronomice incercate si placute de voi din Austria. Caci doar asa vom putea spune ca si noi sau poate multi dintre noi, AmFostAcolo!!!

PS. Toate aceste randuri m-au starnit si mi-au amintit si de alte experiente culinare, pe care le voi lua usurel, agale, asa, ardeleneste…caci e mult mai bine. Urarea mea dintotdeauna pt. voi: Poftiti, va rog!!! si Pofta buna!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI