Şi iarna şi vara, la Ego Pizza & Grill (2), oricând e la la fel de bine

TIPĂREȘTE

Cum în orice deplasare făcută ca turist, apare inerent problema mâncării atunci când nu e inclusă în pachet, încă de la prima vizită în Veliko Târnovo, am cerut recepţionerului de la hotel Arena Tarnovo unde am stat, să ne recomande cele mai căutate, cele mai populare localuri din centrul oraşului unde să luăm masa. Îmi amintesc că n-a stat prea mult pe gânduri, pesemne solicitarea aceasta având-o destul de des, şi cu căldură, ne-a indicat pe-un bileţel două nume, în opinia lui, cele mai cunoscute restaurante: Shtastliveca şi Ego. Urmându-i sfatul, la Shtastliveca (vezi impresii) am mers de două ori chiar în acele zile, dar la Ego tot n-am ajuns! Apoi despre Ego a scris foarte frumos @Floria (mai precis despre Ego 1), iar colegul @nils1 mi l-a indicat ca fiind cealaltă opţiune de neratat în oraş, în plus şi ceva mai ieftină şi-atunci ne-am zis că la o viitoare vizită, obligatoriu trebuie bifat. Următoarea vizită s-a întâmplat să fie în minivacanţa de Sfântă Mărie, la mijlocul lui august, când ne îndreptam, de fapt, către Lovech, după ce trecuserăm pe la Nicopole ad Istrum şi cascada Kaya Bunar (Hotnitsa).

Special am lăsat masa de prânz pentru a o lua în Veliko Târnovo, la Ego. Vara, în Veliko Târnovo este minunat: natura debordează de viaţă, colinele din jur sunt îmbrăcate în haină verde de vegetaţie, florile multicolore îţi iau ochii, casele zugrăvite în nuanţe vesele te binedispun, parcurile sunt pline de oameni ce-au ieşit la o gură de aer. În acest decor ne-am lăsat atunci maşina lângă parcul Marno Pole, atenţi la parcare să nu ne trezim că ne-o ridică, întrucât peste tot sunt semne ce avertizează că e posibilă această acţiune.

Hotărâţi pe treabă, ne-am îndreptat spre acel Ego pe care-l ştiam vecin cu Shtastliveca pe strada St. Stambolov, nr. 79, fără să avem idee că de fapt, acela este Ego2, mai târziu am aflat de pe site-ul oficial (ego-vt.net) că primul local şi cel mai vechi este situat relativ aproape, puţin mai jos, în str. Nezavisimost (Independenţei), nr. 17. Cred că om fi trecut pe lângă el de mai multe ori, dar nu îi luaserăm bine seama. Probabil lucrurile au mers din ce în ce mai bine şi l-au deschis şi pe cel de-al doilea, într-un loc cu vad, cel puţin, la fel de bun. În timp se pare că afacerea s-a transformat într-una de succes, căci l-au inaugurat şi pe cel de-al treilea pe str. Oborishte, nr. 18, în Central Mall. Tot de pe sait am găsit informaţia potrivit căreia brandul „Ego” oferă, într-un decor interior original, preparate excelente din bucătăria mediteraneană şi o colecţie impresionantă de vinuri aduse din toate colţurile lumii. Se pare că stilul sudic predomină căci „deciziile de design sunt influenţate de romantismul şi eleganţa caselor meditraneene, iar gazdele se străduie să satisfacă toate capriciile culinare ale clienţilor”.

Noi nu am luat contact direct decât cu Ego2, cea mai recentă vizită la acesta fiind în minivacanţa de revelion, în ambele dăţi fiind încântaţi, mai întâi, de minunata perspectivă către râul Yantra pe care o are orice turist ce are norocul să prindă o masă la fereastră, în primul rând de mese (e cam bătaie pe ele) situate cumva în consolă. Yantra face jos, sub privirile clienţilor uimite de frumosul peisaj, un amplu meandru în îmbrăţişarea căruia stă peninsula pe care tronează monumentul închinat vitejilor fraţi Asan şi măreţele galerii de artă Boris Denev. Amplasarea este, deci, fabuloasă. Priveliştea uimitoare ce dezvăluie privitorilor imagini de vis atât vara când natura plesneşte de viaţă şi culori aprinse, cât şi iarna, când decorul alb cu farmecul său cuprinde şi îngheaţă oraşul, m-au inspirat să dau articolului de faţă titlul de mai sus. În plus, din ce am văzut, vara, localul are deschidere directă „la aer”, ca-ntr-o logie, doar în sezonul rece este închis cu ferestre ce se montează înapoia balustradelor metalice ce mărginesc logia.

Deşi restaurantul are în meniu toate tipurile de bucate, de la aperitive, salate, pizza, până la dulciuri meşteşugite, noi, astă-vară, am sărit direct la felul principal aflând că porţiile sunt mai mult decât generoase. Comanda făcută de noi, cei patru clienţi hămesiţi de foame după cutreierările pe coclauri, instalaţi „strategic” la o masă drept în faţă, numai bună pentru a fotografia, a fost considerabilă şi s-a bazat pe mâncăruri îndelung pregătite la cuptor în faimoasele lor vase de lut ce imprimă bucatelor un gust desăvârşit. Singurul inconvenient este că aşteptarea este ceva mai mare, dar şi satisfacţia pe măsură!

Prietenul nostru a preferat o specialitate de muşchiuleţ de porc cu ciuperci sălbatice şi paste de casă (11,50 leva) , o minunăţie de gusturi şi arome. Soţul meu s-a fixat pe saci combinat de porc şi pui, adică bucăţele de carne cu ciuperci şi alte legume cu caşcaval afumat (9,90 leva) , la fel un mix de arome îmbietoare după aburul emanat ce venea înspre mine. Prietena noastră a ales o mâncare puţin exotică în opinia mea, gătită într-un vas oval, constând în cubuleţe de piept de pui, ceapă tăiată în felii groase, smochine, toate în sos de vin (9,70 leva) , o combinaţie reuşită de gusturi, căci vă daţi seama, fiecare a încercat să simtă un pic din mâncarea celorlalţi. Mie mi-a făcut cu ochiul tot un saci, cel de pui (8,90 leva) cu brânză afumată, ciuperci şi alte legume, o mâncare delicioasă după care sunt înnebunită, cu gust divin, adevărat curcubeu pe cerul gurii!

Apoi fiecare s-a răcorit fiecare cu ce a dorit, noi fetele ba cu iuart îngheţat cu sos de mure şi alune, savuros se-nţelege, ba cu limonadă rece, băieţii cu ayran şi frappé pentru şofer. Băieţii s-au băgat şi la prăjitua casei, numită simplu:Ego.

Experienţa a fost extrem de plăcută şi în afara festinului culinar de care ne-am bucurat, am avut parte şi de chelneriţe foarte amabile şi serviabile, atmosferă prietenească, apropiată, muzică bună, decor amenajat cu stil, de aceea am promis că vom mai reveni.

Următoarea dată am găsit mesele cu poziţie frontală ocupate, dar am prins o masă în extremitatea dreaptă, tot cu vedere la Yantra. Era ultima zi din 2016, o zi de iarnă autentică, cu zăpadă şi ger şi peisaj parcă decupat din „Crăiasa Zăpezii”. Deşi doar peste două ore localul urma să se închidă pentru a se pregăti să-şi primească oaspeţii în seara de revelion, am fost bine primiţi, ambianţa fiind la fel de agreabilă, aşa cum o ştiam.

Eram prezenţi tot într-o formulă de patru şi de data aceasta, doar soţul meu şi cu mine pe post de factori comuni. Ne-am acomodat repede, imediat am trecut şi la pozat prin geamurile pictate de sărbătoare cu steluţe argintii, căci feeria de-afară ne dădea ghes să-i surprindem imaginile-i de poveste.

Fiindcă nu mai eram doar în trecere şi cheful de revelion trebuia să înceapă de undeva şi să fie bine întreţinut, comanda noastră a început cu răchie pentru a ne încălzi spiritele şi pentru a ne deschide mai abitir pofta de mâncare. Apoi, fiecare a optat pentru altceva, aşa încât comanda a fost destul de diversă. Soţul meu s-a dovedit cel mai de neclintit, el a ales tot saci de porc şi pui, declarându-şi public plăcerea de a-l consuma ori de câte ori vom mai trece prin astfel de localuri. Celălalt membru al sexului tare, s-a decis asupra unui produs de grill, respectiv coastă de porc cu sos barbeque şi cartofi la cuptor (9,90 leva) , ce arăta dar şi avea un gust excelent. Noi, fetele am încercat să încercat să ne axăm mai mult pe mâncare cu puţină carne sau deloc, dar gătită tot la cuptor în vasele de lut renumite. Prietena mea s-a oprit la o porţie imensă de ciuperci cu brânză şi caşcaval afumat (6,20 leva) , foarte îmbietoare la servire, dar şi la papile. Eu am început cu o supă de ciuperci, foarte gustoasă dealtfel, (2,50 leva) şi am continuat cu o porţie de cartofi cu piept de pui la cuptor, cu brânză afumată şi parmezan, coaptă îndelung în vas oval termorezistent. Gustul, sublim ca toate preparatele de la Ego. Apoi ne-am răsfăţat cu vin rosé, iar băieţii s-au delectat cu câte o blondă, ambele având acelaşi nume, Zagorka. Ce păcat că pentru noi, fetele, la Ego nu se serveşte sangria!

Timpul trecuse aproape pe nesimţite şi noi mai aveam o treabă importantă de făcut, trebuia să identificăm localul în care aveam să petrecem noaptea dintre ani, aşa că n-am mai zăbovit mult, căci seara ce începuse să se lase peste oraş ne-ar fi făcut misiunea mai grea.

În concluzie, după ce am experimentat de două ori, în momente diferite mâncarea de la acest restaurant, pot să afirm că Ego este un reper important în Veliko Târnovo atunci când vine vorba să iei masa în oraş. Acesta poate fi luat serios în seamă de către orice turist care ajunge în „oraşul marelui turn” doar în trecere, sau a venit să petreacă ceva timp pe-aici. Gândiţi-vă şi voi la el dacă aveţi de gând să mergeţi pe acolo! Recomand!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI