Restaurant Grota Miresei - Singura varianta decenta de masa in Slanic Prahova?

TIPĂREȘTE

Desi exista cateva obiective turistice in Slanic (Salina Unirea, Baia Baciului, Baia Verde, Baia Rosie, Baia Porcilor, Muzeul Sarii), orasul este total nepregatit pentru hoarda de turisti care vine la o balaceala profitand de binefacerile apei sarate de la Baile de aici, namolului sau aerul binefacator al Salinei Unirea.

Din pacate, nu exista in acest oras nici-o carciuma decenta, hotelul Slanic mi-a lasat un gust amar cand am fost cazata la ananghie aici acum 5 ani (platind 100 de ron pentru o camera imbibata de miros de mucegai si cu clanta cazuta), hotelul Roberto pe care l-am zarit in centru poate promite mai mult, il voi incerca data viitoare, o fi o varianta buna de cazare si ma intreb daca nu se mananca mai bine decat la restaurantul Grota Miresei.

Acest restaurant, cu o vechime de peste 10 ani este situat intr-o zona de maxima atractie turistica, chiar unde se afla Lacul Miresii, ce s-a format prin prabusirea unui mine de sare, in 1914.

Decorat in stil rustic, asemanator oarecum cu Popasul Haiducilor din Poiana Brasov, cu blanuri, trofee de cerbi, covorase populare, imortele, obiecte de lut, ceramica, „ghirlande” de porumb, ardei iuti si alte „de-ale gurii”, inclusiv borcane cu muraturi, dar si cu tablouri (copii ale unor fotografii inramate) cu imagini din vechiul Slanic, povestind de acele vremuri, ofera un spatiu placut si relaxant de luat masa, fara sa exceleze in pregatirea bucatelor, dar exagerand cu condimentarea... preturilor! (ciorba, felul doi cu salata, desert si apa, te duce cam la 60 de ron de persoana)

Am retinut descrierea unei fotografii inramate cu aspecte din mina de sare, de pe peretii restaurantului, care mentiona ca „Mina Unirea” este cea mai mare excavatie miniera, cu talpa la 217 de metri la suprafata solului, 412 metri lungime, 36 latime si 62 metri inaltime, opera inginerului Mihai Stamatu, deschisa in 1842”. Sub o alta fotografie care intruchipa o sfera, scria „sfera de 10000 de kg – lucrata la Salinele Slanic, in expozitia universala de la Paris din 1900”.

La intrare am fost „intampinati” cu cateva platouri mici de racituri neprevazute cu scobitori pentru servit, probabil sa alegi din ele abia dupa ce te aprovizionezi cu tacamurile de la masa (branza, sunca, ceapa, s. a. m. d. ).

Ne-am asezat intr-o ambianta de muzica cu taraf si am comandat dupa ce am insistat sa vina un ospatar, dar era destul de bine acolo ca sa ne supere asteptarea.

Am cerut o ciocolata calda, insa cand mi-a adus chelnerul intr-o ceasca transparenta un lichid albicios indoielnic in care pluteau niste bobite de lapte praf, cum am dedus ulterior, am fost supusa unei ghicitori, nestiind daca e smantana pentru ciorba sau vreun mujdei de usturoi pe care oricum nu le comandasem, dar ma gandeam ca poate vin la „pachet”cu celelalte...

M-a asigurat ca e ciocolata calda, dar alba, desi nu am solicitat expres acest lucru (oricum nu semana, nu avea nici spuma, nici nimic) si am insistat sa o duca inapoi. Destul de mirat, a zis ca va cauta ciocolata calda neagra si la nici un minut revine cu aceeasi ceasca, de data asta maro, dar cu aceleasi bobite de lapte praf alb in ea... , probabil pusesera cacao si incerca sa ma convinga ca nu e asa! De altfel, destul de politicos baiatul...

In fine, am mancat o ciorba de vacuta destul de bunicica (un pic cam atoasa carnea de vita), si am mai comandat pulpa de curcan cu piure, salate si cartofi taranesti (aici se prepara prajiti si bagati la cuptor cu usturoi si ceapa, nici nu se compara cu cei neprajiti si cu sunculita de la carciuma lui Doroftei! ).

Nu comandati tiramisu, e uscat, deloc „umed” si are un iz de sambure de mar, cam neadecvat si oricum e infim.

Si nici nu alegeti mesele de langa usa deoarece se face curent, iar ca aspect negativ nu mi-a placut ca usa de la bucatarie era langa usa de la grupul sanitar.

Foamea, design-ul si ambianta placuta cu zona de exceptie in care este situat restaurantul, mai ales privelistea de pe terasele acestuia, va va face sa nu plecati nemultumiti, desi fi-mea a spus „pe aici nu mai calc”!

De mentionat ca drumul spre restaurant este cu sens unic, iar coborarea se face prin parcare pe un drum neasfaltat dupa ce se termina parcarea si destul de denivelat, care te scoate in drumul principal.

Ca o concluzie: mancati aici, caci nu prea aveti unde...

---

VIZUALIZĂRI: 11933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI