Experienta culinara de nerepetat

@ux118897: bun-venit pe AmFostAcolo.ro.

Te aşteptăm şi cu alte recomandări din vacanţele ori excursiile tale trecute sau viitoare.

-

Despre care restaurant e vorba? (nu reiese de niciunde din text) ​​

Suspendat până la clarificare ​

--

„Numele utilizator” alocat automat de către program (la primul review încărcat) - ux118897 - este, pare-se, confuzant, derutant pentru unii utilizatori. Când ai timp, îl poți schimba într-o formă mai „umană” (de ex „popescu2020”) - folosind butonul schimbă username de aici

@webmasterX:  Salut.  La Ceaunu' Crapat Sinaia Cota 1400

@ux118897:  Mulțumiri de precizare - am alocat textul în sub-rubrica rest repectiv

​

Ce ghinion ați avut! Vă înțeleg supărarea și nota mare acordată. Pentru informarea convingătoare a unor potențiali amatori de meniuri la înălțime, poate reveniți cu ceva fotografii cu” bunătățile” de lepădat. Și poate cu alte detalii legate de condițiile din jurul” Ceaunului crăpat” , care să vină, firesc, în completarea  activităților de după festin și aici ar fi interesant dacă există o toaletă acoperită sau în dos de brazi.   Dacă da, ce  rezistență la exercițiul de ținut respirația presupune, are apă curentă, săpun și fâs-fâs dezinfectant? Dacă nu, există posibilitatea unei” șuete” fortuite  în dosul brazilor cu moș Martin, care să oblige ulterior utilizarea cuțitului de lemn pentru răzuirea lenjeriilor nevinovate?

Scurta dvs. prezentare, trimite la marketingul hangiilor din evul în care mi-ar fi plăcut să trăiesc.  Bunăoară, în timpurile de care pomeneam, în Alba Iulia, se afla vestitul han Pivnița Șardului, iar peste drum, concurența la fel de bine cunoscută Pâlnia Luminoasă.Hangiii celor două hanuri,  puteau deservi cu succes și la Ceaunul crăpat de la Cota 1400 și invers...

Astfel,” călătorul nehotărât putea să moară de foame sau de sete, dacă lua seama la îndemnurile hangiilor. Proprietarul „Pivniţei  Şardului” , jupânul Ieremia Cipcigan, zis Goliat, un bărbat mărunt, stafidit, uşor adus de spate ca o coajă de nucă, şedea trei sferturi din zi pe un scăunel aşezat în faţa hanului. De cealaltă parte, jupânul Romuluţ Tănase, bărbat cât un cal de povară, cu fundul mare ca o covată, cu degetele mâinilor asemenea unor cârnaţi proaspeţi, avea scăunelul său, iar disputa verbală aruncată peste drum de cinstiţii jupâni făcea parcă punte între cele două firme rivale. Dar nici Cipcigan, zis Goliat, nici Tănase nu aveau porniri veninoase unul  împotriva altuia. Totul pornea de la neveste, care îi asmuţeau şi-i dăscăleau câte o jumătate de noapte. Nu s-au bătut împreună decât o singură dată. O făcuseră în mijlocul drumului, pe graniţa dintre hanuri, iar cele două neveste  îi asmuţeau pe de lături. Goliat, mărunt, pipernicit şi ager, îl pocnise de câteva ori pe Tănase, dar numai în partea de jos a trupului, după cum îl ajuta înălţimea. Tănase, înalt cât o grindă, se învârtea domol în jurul lui Goliat, aplecat de parcă ar fi căutat ceva pe jos, însă nu reuşi să-şi nimerească rivalul. Nemulţumit de imprecizia loviturilor sale, lui Tănase îi veni în minte să se prăvale peste Goliat, iar lupta luă sfârşit. După cinci zile, în care frecţiile cu oţet şi lipitorile făcură adevărate minuni, Goliat îşi veni în fire, dar la vreme de ploaie simţea unele dureri în oase.

Când apărea un client în mijlocul drumului, Goliat îi striga prietenos:

— Nu, domnule! Nu intraţi în hanul nostru! Mai bine poftiţi alături! La noi, vinurile tari sunt în stare să doboare un om sănătos la trup. Dar peste drum puteţi bea o săptămână fără să simţiţi asemenea nenorocire.

— Ah, ah! striga Tănase de cealaltă parte. Intraţi, domnule, fără teamă la vecinul nostru! Acolo găsiţi cele mai minunate poşirci şi spălături de vase din tot ţinutul. Tămâiosul nostru de Cistei a doborât mulţi bărbaţi cu faimă. Nu vă încumetaţi, domnule, spre năbădăiosul nostru tămâios! Dacă aveţi însă ceva vătămătură, sau slăbiciuni ale bărbăţiei, ori gută, ori ţâfnă, sau reumă, sau dureri de suflet, atunci nu s-ar afla un leac mai potrivit decât vinul nostru.

— Aşa e, domnule! răspundea Goliat. Cu ani în urmă, bărbaţii smintiţi la trup şi la minte foloseau tămâiosul, dar azi trăim alte timpuri. Gusturile s-au făcut mai alese. Bărbaţii subţiri ştiu să preţuiască un vin roşu, adus de pe dealurile Şardului. La prima vedere pare apos. După două căni simţi cum se aprinde focul în vinele hodorogite, iar sângele se învârtoşează aspru, dornic de viaţă. Puţini ştiu că vinurile de Şard vindecă femeile sterpe şi-i întineresc pe patriarhi. Am văzut o femeie stearpă care a făcut cinci gemeni după ce a gustat din vinul nostru roşu. Am văzut un unchiaş trăgând la noi cu gândul să moară în tihnă. După o săptămână, ne-a făcut întrebarea dacă ştim o muiere trupeşă, bună de măritat cu un zurbagiu fără pereche.

— Nu minte, domnule! răspundea Tănase blajin. Intraţi acolo! Vecinul ştie să prepare nişte miei arşi în spuză. La noi, sunt abia rumeniţi. Intraţi domnule, acolo, unde cănile au fost spălate cu grijă acum treizeci de ani! Noi le spălăm în fiecare zi, dintr-o aplecare prostească. La mine greu puteţi vedea, pe gratis, mai mult de opt încăierări pe zi. Dincolo, oamenii se închină roşi de acreala păcatelor, cu gândurile îndreptate spre posturi şi rugăciuni. La mine, şuncile afumate, mari cât un dos de vădană, cârnaţii lungi cât funiile, pâinea de casă cât un pântec de iapă, ţuica de Cricău cu care otrăveşti sufletul întărind trupul, vinurile prea grele pentru nevolnici te îndeamnă spre desfrânare” – extras din” Cavalerii” de Ion Dan

Din două trei butonări, se constată o activitate în salturi a acestei importante locații, fiind și persoane de top care au vizitat acest plai mioritic, postând poze din belșug și informații de toată încrederea, dar și alte” spirite” care au pățit la fel ca @Liana D.

@Liana D:  Mulțumiri pentru schimbarea username.

@webmasterX:  cu placere. Acum am vazut ce user aveam.