Câteva restaurante din Roma

TIPĂREȘTE

Cam astea au fost locurile unde am poposit să mâncăm în vacanța asta. Poate vor inspira și alți călători, iar de nu, să spună ei ce au descoperit!

Așa se încheie ultimul review încărcat în această rubrică vezi impresii . L-am citit înainte de plecare și chiar mi-am notat un restaurant: da Otello, pentru cina în Trastevere. Ce-i drept, oscilam între el și Tonnarello, descris și el pe AFA vezi impresii. Până la urmă, nu a fost să fie nici unul, nici celălalt: am găsit cozi mari la amândouă, așa că am plecat către Piazza Trilussa, aflată în capătul vestic al Ponte Sisto. Citisem că seara, vara, atmosfera e superbă și că putem găsi formații sau soliști care se „produc” ad-hoc acolo. Gândul nostru era să revenim pentru cină după 21:30, când s-ar mai fi subțiat cozile, dar ne-a plăcut așa de mult pe malul Tibrului, încât am decis că în seara aia nu ne e așa de foame :).

Recomandările de restaurante într-un oraș ca Roma sunt și nu prea sunt folositoare pentru cineva care, ipotetic, îți calcă pe urme. Pentru că distanțele sunt mari, așa că fiecare ia prânzul/cina fie lângă locul de cazare, fie în zona obiectivului turistic unde se află atunci când îl prinde foamea. Or nu toți avem același program, nici aceleași lucruri pe care vrem să le vedem.

Noi mâncăm rareori de două ori la restaurant în aceeași zi, preferăm să luăm un prânz întârziat, care să țină loc și de cină. În Roma nu prea ne iese pasența: italienii mănâncă puțin dimineața, așadar iau prânzul devreme, iar restaurantele se închid la ora 14:30. După care deschid abia seara, la 18:30 sau chiar mai târziu, iar cina este masa cea mai importantă a zilei și prilej de socializare. (Un excelent articol de pe AFA, din păcate cu prea puțin succes, în care sunt descrise obiceiurile culinare ale localnicilor, este acesta vezi impresii.)

Iarăși, rareori mâncăm două feluri la o masă, așa că distincțiile între Primi și Secondi nu ne interesează prea tare. Eventual, lista Dolci pe doamnă și Bevande (mai ales) pe mine. Precizez toate astea de la bun început, pentru ca cel care citește aceste rânduri că poată corela prețurile despre care voi pomeni mai jos cu pofta de mâncare, diferită de la om la om.

Gino Capitone, Piazzale di Porta Pia 123 (metrou: Castro Pretorio) ginocapitone.it

Google: 4,6 (1140 reviews) maps.app.goo.gl/XSubwxUqHt38jE5A6

Am aterizat în Roma la ora 14 și aveam bilete la Galleria Borghese la 17. De teamă să nu ne blocăm în trafic și să pierdem rezervarea la muzeu, am venit de la aeroport cu Leonardo Express, după care pe jos de la Termini la Porta Pia (15-20 de minute). Cazarea a decurs ultrarapid, așa că am constatat că ne-a rămas vreme să luăm prânzul. Mai mult: în drum către hotel trecuserăm pe lângă o terasă care arăta foarte bine (P2) și care era deschisă până către ora 16, chestie atipică pentru Roma.

Gino Capitone este un restaurant napoletan excelent, după cum aveam să ne convingem imediat. În primul rînd, am apreciat interiorul (mesele de afară erau, toate, ocupate, prin urmare am fost nevoiți să intrăm). Și, deși un imens cuptor mergea din plin, scoțând pizza și pâine de casă, aerul condiționat și-a făcut treaba. Mi-a plăcut decorarea pereților, balconul Julietei (P9-P10), chiuvetele din baie (P11), ba chiar și fețele de masă, rămase parcă din perioada interbelică (P8-P9).

Aici am băut cea mai bună bere din această vacanță, N’artigiana Rossa la 66 cl (7 euro, doar eu) - după cum îi spune numele, o bere artizanală napoletană. Pentru masă, am mers pe recomandarea chelnerului, căruia i-am cerut ceva care să fie gata repede: Gnocchi alla sorrentina (paste de casă, cu sos tomat și multă brânză - mozzarella și Grana Padano), respectiv Nerano di mare (spaghetti cu scoici și aceeași brânză Grana Padano). A fost foarte bun și ieftin, 40 euro cu tot cu coperta și bacșiș.

În ziua următoare, ora prânzului ne-a prins la Basilica Papale di San Paolo fuori le Mura. După vizitarea acesteia, am căutat pe Google un restaurant în apropiere; cel mai bine cotat era Il Camaleonte, cu 4,5/5. Doar că, atunci când ne-am apropiat de el, am văzut că era gol-goluț, în timp ce terasa și interiorul restaurantului vecin erau pline ochi.

Trattoria Zampagna, Via Ostiense 179 (metrou: Basilica S. Paolo sau Garbatella) pe FB

Google: 4,4 (1340 reviews) maps.app.goo.gl/kngSFKCALN2drsG97

Chelnerul căruia ne-am adresat a adus o masă pe care a înghesuit-o pe terasa îngustă și a venit rapid să preia comanda, că se apropia ora închiderii. Meniul l-am găsit tipărit pe foile care ne-au servit drept față de masă. Am comandat Spaghetti alla carbonara, respectiv Abbacchio forno con patate (miel la cuptor cu cartofi copți). Mi s-a pus la gât o barbețică uriașă (P25) și am fost invitat să folosesc mânuțele pentru a mânca mielul; nu am abuzat de acest sfat.

Am descoperit o nouă marcă de bere locală, Menabrea bionda, nu la fel de bună ca cea din ziua precedentă, dar servită la aceleași binecuvântate sticle de 66 cl. Era foarte cald, așa că a mers uns. Am luat fiecare câte una, dar în stomacul meu a ajuns cam un litru, trebuie să recunosc. În schimb, doamna și-a luat un Tiramisu della casa. Cu tot cu bacșiș și coperta, am lăsat aici puțin peste 50 de euro.

În cea de-a treia zi, ora amiezii a venit în timp ce vizitam Arcibasilica dei Santi Giovanni Battista ed Evangelista in Laterano. În zona aceasta, oferta de a lua masa mi s-a părut mai puțin bogată; am ales

Trattoria Pizzeria Da Simonetta, Via Pontremoli 30 (metrou: San Giovanni), pe FB

Google: 4,4 (2190 reviews) maps.app.goo.gl/pZyvA7b4eQG2jGnE6

Ne-am așezat tot pe terasă, dar în drum către toaletă am constatat că există un al doilea mare salon interior în spatele bucătăriei, deși primul, meschin, nu îl „anunță” în niciun fel.

Restaurantul este destul de lăudat de către clienți, dar experiența noastră aici a fost dazamăgitoare. Au pus pe masă, dragă Doamne din partea casei, un coș cu pâine veche, să-ți rupi dinții în ea; mai bine lipsă. Felurile principale din meniu vin fără garnituri, iar aceste garnituri îți cam sunt băgate pe gât - cu cost suplimentar, desigur (4 euro orice). Frittura di calamari s-a dovedit a fi destul de uscată, iar Abbacchio (mielul comandat de mine) nici nu s-a comparat cu cel din ziua precedentă, a fost numai oase.

Am băut apă carbogazoasă și cunoscuta Birra Moretti, 66 cl la doar 4 euro. Ne-a costat 50 de euro, cu tot cu coperta, și nu am lăsat mai mult.

În ziua următoare am mâncat în Castel Gandolfo, vezi impresii, apoi în Tivoli, pentru ca ultima zi să ne aducă din nou în Roma, de unde urma să luăm avionul. Aici ne-am întâlnit cu prietenii din USA despre care am mai povestit anul trecut vezi impresii. Am luat o „cină festivă” împreună la un local pe care îl remarcasem cât timp am fost cazați la Home 77:

Breccia - Trattoria Moderna, Via Nomentana 57-59-61 (metrou: Castro Pretorio) brecciabistrot.com

Google: 4,8 (1050 reviews) maps.app.goo.gl/2C5AzAZJVKgKFKF46

După cum o spune și scorul de pe Google, este un restaurant cu ținută, unde nu se merge fără rezervare. Cu toate astea, nu este un loc scorțos: oamenii vin îmbrocați casual, dar elegant; pentru italieni Bella figura nu este o vorbă goală. Muzică bună, discuții în surdină, zâmbete și voie bună - de asta am avut parte timp de o oră și ceva, cât am stat acolo.

Meniul poate fi consultat pe pagina de internet a localului. Prețurile sunt ceva mai sus decât cele de la restaurantele despre care am vorbit anterior, dar nu cu mult, 2-3 euro. Am primit imediat niște chipsuri cu un sos interesant, din partea casei, și două sticle cu apă, pe care le-am plătit. Am fost la masă cinci persoane; am comandat Tonnarelli alla carbonara, Fish and chips (americani, după cum spuneam), Pollo e Patate al forno (P44, două porții) și ceea ce se vede în P45, habar nu mai am ce anume reprezenta.

Am băut bere artizanală IPA 9 Luppoli (40 cl, 7 euro) și o sticlă de vin bun și ne-am simțit bine. Nu mai țin minte exact cât am plătit, parcă 170-180 de euro, cu tot cu ciubuc.

În Roma se mănâncă bine aproape oriunde și nu trebuie să-ți vinzi un rinichi pentru asta.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 50 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI