Posibilităţi de hrănire în Marrakesch

TIPĂREȘTE

Pentru servirea mesei în Marrakech aveţi la dispoziţie variante diverse, de la restaurante de lux până la stat în picioare în faţa unui chioşc sau să luaţii mâncarea cu voi la pachet.

Totul e să nu fiţi martori la prepararea mâncării. La standardele condiţiilor de igienă întâlnite pe acele meleaguri, declanşarea icterului este o chestiune de ore, caz în care ar fi bine să aveţi încheiată şi o asigurare medicală de călătorie în străinătate.

Nu vreau să fiu acid, mai şi glumesc, dar cu siguranţă că vor exista persoane care văzând procesul de preparare al hranei vor deveni instant vegetarieni.

Din proprie experienţă, vă fac cunoscut că eu unul nu am mâncat carne de pui acolo după ce am observat cum respectiva pasăre ajunge din colivia ei între feliile de pâine servite clienţilor.

Ca să vă daţi seama, într-un spaţiu de 6 m lungime/2 m lăţime se desfăşura activitatea unei societăţi comerciale de alimentaţie publică (una din cele întâlnite la tot pasul prin Medina).

În fundul încăperii, în lăzi care abia le permiteau să respire, erau înghesuite galinaceele. Un metru mai în faţa lor se afla omul cu cuţitul ce le curma viaţa apoi le lăsa fără pene.

Acesta, după ce îl şi pârlea, îl preda celui care îl despica şi felia iar ultima persoană angajată îl băga în ulei sau în tigaie, arunca ceva verdeaţă şi condimente peste şi ţi-l servea ca o apreciată delicatesă marocană.

Plecat cu sandwichul din faţa tarabei, la 2 metri distanţă observi pisica ce, meticuloasă, muşcă alene din capul puiului al cărui piept îl ţii tu în mână.

E de neimaginat cum puii, găinile şi cocoşii vii stau la 2 metri de cei tăiaţi pentru a fi gătiţi! Chiar auzisem, la un moment dat cântatul vesel al unui cocoş captiv, probabil că se ţinea tare ţanţoş printre găinile lui, dar nu ştia bietul că mâna marocanului ar putea să-l aleagă primul pentru a fi jumulit.

Sanepidul marocan ar avea nevoie de un contingent serios de angajaţi pentru a încerca să introducă un nivel cel puţin acceptabil de igienă publică.

Pentru a vă alina foamea şi a a degusta tajine, specialitatea cea mai apreciată şi cunoscută a bucătăriei marocane, trebuie doar să vă hotărâţi cât de confortabil vreţi să vă simţiţi.

În cele trei zile cât am stat pe acolo, am mâncat în trei locuri diferite.

În prima dintre ele am ales un meniu al zilei, curioşi fiind să gustăm nu doar tajine ci mai multe feluri de mâncare. Am ales să mâncăm pe o terasă în stradă.

Primul fel servit a fost o supă cremă foarte delicioasă, însă în cantitate redusă, cam 100 gr într-o cană de porţelan . Au urmat câteva mici porţii de salate delicioase: de sfeclă roşie, de cartofi cu ceapă, de vinete cu ardei, de roşii, de linte iar apoi tajine de porc, felul principal şi mult aşteptat.

Hmmm, cum arăta şi ce bine mirosea! Nu mai aveam răbdare să se răcească pentru a putea gusta. Mi-am şi fript limba de nerăbdare...

În final, puteai servi, la alegere, un suc sau un ceai de mentă. Bineînţeles că am ales ultima variantă, de vreme ce era atât de apreciată şi indicată de cei ce călătoriseră înaintea noastră prin acele părţi.

Ce am înţeles din nota de plată a fost doar preţul, meniul servit fiind imposibil de desluşit europenilor familiarizaţi doar cu alfabetul latin.

Preţ achitat pentru două porţii ce conţineau toată consumaţia enumerată mai sus – 120 dH. Adică, pe limba noastră – 12 euro.

A doua zi foamea ne-a dat târcoale după ce am ieşit din Grădinile Majorelle. Am ales o terasă din multitudinea celor aflate în preajma autogării mari iar ospătarul s-a prezentat cu meniul în faţa noastră pentru a ne alege ce dorim să mâncăm. Răsfoim paginile, iar un cuplu de turişti aflat la o masă alăturată, observând nehotărârea noastră, ne recomandă tajine de miel. Mergem pe mâna lor de vreme ce şi noi am tras cu ochiul la pleoscăielile de plăcere ale acestora şi la prezentarea gustării din farfuria lor.

Rămânem doar cu imaginea preparatului deoarece nu mai este miel... Iar cum eram setaţi pe carne de miel, cea de pui fiind exclusă din capul locului, căutăm în altă parte.

Iar ce găsim şi mâncăm nu se ridică la parametrii celei care ne făcuse poftă. Plătim pentru două supă şi două tajine de miel 140 dH, peste preţul a ceea ce am mâncat ieri dar, calitativ, clar inferior.

În cea de a treia zi am mâncat la un restaurant situat pe malul unui râu din Munţii Atlas. Cele trei feluri de mâncare servite aici (inclus un desert) au fost deosebit de apreciate însă preţul lor era dublu decât al unei mese în Marrakech.

Mâncare găsiţi pe orice străduţă din Medina şi, mai ales, în Jamaa el-Fna, acolo unde personalul tavernelor este foarte agresiv în dorinţa de a vă determina să vă aşezaţi la mesele lor.

Îndeosebi seara, privind de la distanţă, se observă peste toată piaţa fumul care se ridică de la cuptoarele în care vasele de lut ce conţin în interior delicioasele bucate ard la foc mocnit.

Peste zi aveţi posibilitatea – şi recomand – să gustaţi produsele lor de panificaţie (diverşi colaci, lipii, croasante, pâinici) cu gust dulceag, foarte bune şi deloc scumpe.

Nu ezitaţi să le încercaţi produsele de patiserie! Şi acum îmi plouă în gură când papilele gustative rememorează aromele prăjiturelelor ce conţineau cocos, alune, miere, fistic sau fructe confiate.

Spre a vă face o idee, am cumpărat în prima seară de la o cofetărie prăjituri asortate la preţul de 150 dH kilogramul (15 euro), iar în altă seri am luat din apropierea riadului cu 90 dH kilogramul.

Cum scriam într-un articol anterior, evitaţi să cumpăraţi din locuri în care lângă preţ nu e trecută şi cantitatea. Acolo veţi fi jecmăniţi sau veţi avea parte de o târguială neplăcută!

În privinţa băuturii, date fiind condiţiile precare de igienă, e indicat să consumaţi doar apă îmbuteliată. Dacă o achiziţionaţi din magazine plătiţi doar jumătate din preţul celei cumpărate de pe tarabe.

Freshuri aveţi posibilitatea să vă luaţi de peste tot, din felurite fructe şi combinaţii iar cele mai ieftine le-am întâlnit în centrul bazarului.

Băuturi alcoolice nu mi-a fost dat să văd cât am stat în Maroc. Probabil că ai posibilitatea să le cumperi dacă stai într-unul din hotelurile cu ştaif. Sau seara de la tinerii care se furişează pe lângă tine, european, şi îţi propun “wine or beer”.

O cultură interesantă, o lume pestriţă interesantă şi o bucătărie gustoasă, mult diferită de cea europeană.

E ceea ce am găsit în nordul continentului african şi am încercat să transmit în notele mele.

Dacă tentaţia de a-l vizita a sporit sau, din contră, s-a diminuat nu am ce-mi reproşa. Sunt sigur că obiectivismul s-a împletit cu subiectivismul.

Chiar dacă gradul meu de satisfacţie nu a ajuns la nivelul maxim în urma acestui sejur, în finalul rândurilor scrise vi-l recomand dacă se va ivi ocazia să mergeţi într-acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 3604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI