Otantik Pide si Insula Porumbeilor

TIPĂREȘTE

Buna ziua prieteni!

Scriam cu ceva timp in urma despre prima mea vacanta in Turcia, mai precis in Kusadasi. Vacanta a fost una pe cont propriu pentru a putea avea libertatea de ne hotari singuri programul, varianta care are plusuri dar si minusuri.

Cu temele facute de acasa in ceea ce priveste un "To Do List", a 2-a zi de la sosire, dimineata devreme ne sorbim cafeaua fierbinte in balconul vilei rezervate, de unde privirea nu se poate satura cu privelistea livezilor de maslini si a inaltimilor din Kusadasi, din care rasar pe alocuri cartiere intregi de blocuri sau vile, totul sub un cer impecabil.

Discutia lincezeste si treneaza in jurul intrebarii: "Si ce facem astazi? " probabil si din cauza starii de bine... e vacanta, e concediu, nu e condica si nu sunt sefi si in plus, este o problema cu Vodafone Turcia, deci Uraaaa! nu merg nici telefoanele (in schimb router-ul WI-FI al vilei functioneaza perfect, astfel incat doritorii pot sa navigheze hai hui).

Deschidem lista cu lucruri de facut si observam ca vizita pe Insula Porumbeilor este printre primele, este in centru si este bifata ca fiind prima. De asa mare entuziasm am mai facut o cafea si am hotarat sa atacam piscina. Dupa testarea abilitatilor de inotatori, ne aducem aminte ca am fost invitati la masa de pranz de catre patronul locantei de la baza dealului, unde mâncasem in prima seara si care ne-a promis peste proaspat si fructe de mare.

Undeva in jurul orelor 14:45 aterizam, dupa o coborare per pedes la locatia omului care se pregatise ca pentru nunta. Începem in tromba cu niste aperitive executate maiastru astfel incat sa iti produca sete si savuram niste peste proaspat prins care se cheama Levrec. Eu? Tamaie. Nu sunt un mare fan al pestelui si denumirea pestelui mi-a sunat in franceza motiv pentru care am initiat o discutie cu privire la traseul saracului peste "francez" pana in Marea Egee ca sa se lase prins.

Sub privirile "ucigatoare" ale Doamnei Sotii am gustat si m-am luminat la fata... un gust rafinat, usor si proaspat, astfel incat coloana vertebrala a pestelui a fost declarata ca trofeu. "Sarut Mana pentru masa Ken!" (numele patronului locatei Otantik Pide). Ok! Pestele inoata in berea Tuborg si noi ne indreptam hotarati spre marginea soselei principale cu destinatia Centru. A

ici trebuie sa sa va spun ca in Kusadasi circula o retea excelenta de Maxi Taxi care va poate duce la locatia dorita in mai putin de 15 minute.

Ajungem in 12 minute in centru si aici cu ochii larg deschisi ca sa putem vedea totul si nimic, ne integram in multimea de turisti si localnici. Magazine out-let, ceaiuri servite direct pe trotuar, street-food, dulciuri si suveniruri, cofetarii si Exchange Office-uri, tinute traditionale si tinute elegante, mopede si motorete, parcuri si locuri de joaca, cladiri elegante si cladiri vechi... cam asta este atmosfera din Centru, totul plutind in aromele distincte ale Orientului. La capatul bulevardului? marea cu soarele plutind lenes spre apus.

Pe nesimtite, luminile multicolore ale orasului incep sa se aprinda. Ultimii pescari se grabesc catre restaurantele de pe esplanada pentru a vinde captura zilei. La capatul digului ce adapostesc nave de pescuit si de agrement - Marina Bay, se inalta maiestuoasa in lumina apusului fortareata de pe Insula Porumbeilor. Aproape si totusi atat de departe... avand in vedere cate locuri mai sunt de vazut pana la ea, ne plimbam agale cu gândul la o cafea turceasca in ambianta unei cafenele. "Problem ioc" avand in vedere multitudinea de oferte. Nu ne hotaram chiar imediat caci mai sunt poze de facut si tocmai atunci parca marea devenise mai frumoasa si ne invita la fotografii.

La baza fortaretei gasim locul in care sa ne odihnim in compania unei cafele dar numai dupa ce bifam vizitarea fortaretei. Imi aleg o banca de unde se vede marea si las fetele si copii sa faca turul. Undeva in stanga mea, pe o inaltime troneaza statuia "Invatatorului" de unde poate cuprinde cu privirea toata regiunea careia i-a dedicat viata. Cafelele excelente desavarsesc aceasta seara magnifica. Ne auzim... vorbim

---

VIZUALIZĂRI: 2600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI