Kebab, kebab. Și iar kebab...

TIPĂREȘTE

Ah, salivez doar când tastez acest cuvânt magic și rememorez uitându-mă la poze experiențele culinare din cele trei zile de ședere în Istanbul din luna iunie a acestui an.

Că Istanbul este un adevărat paradis pentru gurmanzi nu mai trebuie demonstrat ‒ oricine a pus piciorul măcar o dată în oraș știe despre ce vorbesc: o gastronomie recunoscută pe plan mondial care îmbină aromele orientale cu influențele mediteraneene, porții generoase, servicii bune, prețuri decente.

De la mâncarea stradală servită la mai toate colțurile, cel puțin în zonele turistice, constând din simit (covrig cu susan), balık ekmek (sendvișul cu pește proaspăt fript pe grătar pe bărcile din Eminönü), kumpir (cartof uriaș copt în coajă, amestecat cu unt și cașcaval, pe care îl umpli cu ce vrei tu, adică salam, măsline, porumb, salate), porumbul fiert sau copt și castanele coapte, până la restaurantele de lux, cu fețe de masă apretate, peste tot ești întâmpinat cu amabilitate și îndemnat să mănânci. Cât mai mult…

N-ai cum să reziști! Adio diete!

Dacă la mâncarea delicioasă adaugi cafeaua tare, servită cu un pahar de apă rece alături, ceaiul de plante sau fructe extraordinar de învigorant, și mai ales produsele de patiserie și cofetărie care îți fac cu ochiul din vitrine, sigur pleci ghiftuit din orice local unde te-a pus Necuratul să pășești.

Giftuit dar fericit!

Nu am ratat ocazia și am savurat și de această dată o cafeluță de-aia de-a lor, dulce și buuună, un păhărel cu ceai de fructe, câteva (nu multe, totuși!) baclavale și gözleme. Dar astea-s doar flecuștețe pe lângă cele trei prânzuri cu care m-am desfătat în Istanbul.

Cantități enorme de mâncare sunt zilnic preparate în acest oraș cu 14 sau chiar 18 milioane de locuitori, după unii autori, însă vedeta bucătăriei turcești rămâne, după mintea mea, kebabul.

Sigur, în tot Orientul Mijlociu există o tradiție îndelungată a gătirii la foc și-n fum a cărnii de pui, vită, miel sau berbec, iar kebabul a ajuns în secolul al XX-lea și în Europa, inclusiv la noi imediat după ’90. Dar turcii par să fi deprins la perfecțiune arta preparării sale, poate pentru că au învățat să frigă bine carnea de când călăreau prin stepele Asiei și o depozitau în drumurile lor nesfârșite sub șei ca să nu se strice până la următorul popas.

Iar în Istanbul kebabul este parcă mai gustos ca oriunde… De vină bănuiesc că e decorul… Căci ce poate fi mai plăcut decât să savurezi o bucată de carne fragedă și suculentă într-un local tradițional turcesc înconjurat de case tipic otomane și la doi pași de monumente emblematice pentru o istorie de peste 2.000 de ani?

Mărturisesc cinstit că la aflarea veștii că după sejurul la malul mării în Grecia la Palio Tsifliki urma să ajung cu familia vărului meu și la Istanbul, mi-am frecat mâinile de bucurie la gândul festinului culinar care mă aștepta.

Pentru mesele de prânz n-am căutat cine știe ce localuri simandicoase pe site-urile specializate, ci am optat pentru unele aflate cât mai aproape de cazare, ferm convinsă că oriunde am fi nimerit, am fi avut parte de mese delicioase și o servire atentă.

Și nu m-am înșelat cu niciunul din cele două restaurante alese.

Ambele sunt situate, la fel ca și hotelul nostru Awwa vezi impresii, în cartierul Küçük Ayasofya (Mica Hagia Sophia) din districtul Fatih, care își trage numele de la moscheea construită între anii 532-536 din ordinul împăratului bizantin Iustinian I ca biserică închinată Sfinților Sergius și Bacchus, și transformată în locaș musulman în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Turcii l-au redenumit Küçük Ayasofya Camii fiindcă li s-a părut că seamănă cu Marea Moschee Agia Sophia.

În prima și a doua zi am luat masa la

Ayasofya dürümcüsü kadir

Adresa: Küçük Ayasofya Mahakkesi, Küçük Ayasofya Medresesi sokak 1/A34122,34400 Fatih/Istanbul

Telefon: +90 545 683 20 02

Deschis între 7 a. m. -1 a. m; luni închis

Site: https://ayasofya-durumcusu-kadir. menu-world.com/

Clasat pe Tripadvisor pe locul 1.024 din 13.040 restaurante recenzate; scor 4,7

Acest local modest se află chiar în capătul opus al străzii unde ne stabiliserăm sediul, la nici 50 m distanță de Awwa, și este o mică afacere de familie, cu doar 6 mese afară. Am totuși impresia că, în caz de suprasolicitare, se lăbărțează și pe străduța „noastră” , la „mica înțelegere” cu hotelașele. Intrarea în salon e vizavi de terasă și nu arăta deloc îmbietor, și chiar mă bucur că n-am pășit înăuntru ca să văd cât de igienice erau condițiile în bucătărie… Dar după ce am aruncat un ochi la meniu, pozele ne-au convins.

Fiindcă acest „kadir” , mai degrabă fast food decât restaurant, este specializat în kebab, adică taman ceea ne doream. Așa că ne-am așezat la una din mesele așternute cu fețe cadrilate, pe banchetele pentru două persoane tapițate cu model oriental, și am purces să studiem cu aplicație oferta.

Meniul nu e foarte vast, și nici n-are de ce să fie. Cuprinde, în afară de kebab în variantele Adana, Iskender, shish, cu vinete sau roșii, servit la farfurie sau rulat în pide (wraps), și ciorbe de linte sau pui, frigărui de miel și din ficat, chiftele, aripioare de pui, salate, lamb chops, biftec, preparate pentru micul dejun, iar la desert künefe și baclava.

La capitolul băuturi figurează ceaiul și cafeaua, limonada, oranjada și sucul de rodii, ayranul și băuturile răcoritoare la doză. Plus, lucru important și decisiv pentru noi – berea Efes.

Puștiul care ne-a servit ne-a adus rapid comanda și a fost mereu atent la dorințele noastre, așa că l-am omenit corespunzător. Am cerut trei feluri diferite de kebab, la care a adăugat, fără să cerem, salate grecești (ha-ha) și un sos/pastă. La întrebarea vărului meu dacă servesc raki, deși nu era inclus în meniu, a făcut cu ochiul și s-a executat. Am dorit fiecare și câte o bere, iar la final am fost cadorisiți cu câte o cafeluță și o baclava.

Totalul consumației a fost 45 euro, absolut rezonabil pentru cât de mari au fost porțiile și mai ales cât de gustoasă mâncarea: carnea parcă te mângâia pe cerul gurii, legumele care o acompaniau cu delicatețe îi dădeau și mai multă savoare, pasta nu foarte picantă a picat la fix, iar cafeaua și baclavaua au fost cireașa de pe tort. Nu-i de mirare că pe Tripadvisor clienții laudă localul pentru prospețimea și calitatea ingredientelor, atmosfera intimă și relaxată și pentru autenticitatea rețetelor.

Așa de încântați am fost de această primă experiență, încât a doua zi am revenit. De data aceasta, în afară de trei kebaburi, s-au mai comandat două ciorbe de linte. În schimb, nu-mi amintesc din ce motiv, nu am băut cu toții decât apă plată, așa că nota a fost puțin mai subțire – doar 40 de euro.

Așa cum am precizat într-un review anterior, peste tot în Istanbul am plătit cu cardul, cerând să ni se facă transformarea din lire turcești.

În ultima zi de ședere în Istanbul ne-am cercetat portofelele și, ajungând la concluzia că nu se goliseră peste așteptări, am hotărât în unanimitate (cu tot cu votul cățelușelor) să mergem în altă parte.

Să nu vă închipuiți însă că am dat fuga spre cine știe ce local de sub podul Galata sau, Doamne ferește! cartierele noi sau partea asiatică. Nu ne-am avântat decât vreo 100 m mai încolo, pe Kadırga Limanı Cadessi, o stradă foarte comercială pe care o ochisem dinainte, situată la o aruncătură de băț de moscheea Sokullu Sehit Mehmet Pasha.

Și după un tur de recunoaștere, ne-am oprit la

Lale Sultan Restaurant

Adresa: Küçük Ayasofya, Kadırga Limanı Cd. no:108,34122 Fatih/İstanbul

Telefon:  +90 538 684 22 04

Deschis: zilnic între 8.30 a. m. -3 a. m.

Site: https://lalesultanrestaurant. eatbu.com/? lang=tr; https://www.instagram.com/lale. sultan. restaurant/

Clasat pe Tripadvisor pe locul 269 din 13.040 restaurante recenzate; scor 4,9 din 1.384 evaluări; scor 4,8 pe Google

Am nimerit de data asta la un restaurant mai mare și mai cu pretenții, așa cum am perceput văzând interiorul elegant, cu mobilier alb și decorațiuni moderne. Noi însă am luat loc pe terasa mochetată și cu banchete tapițate și comode.

Oferta la Lale e mult mai cuprinzătoare decât la Kadir. Pleacă de la preparate pentru micul dejun și trece la aperitive (din care nu lipsesc gözlemele, brânza halloumi la grătar, vinetele cu sos sau iaurt, hummus și sărmăluțele în foi de viță) și continuă cu ciorbe de pui, linte și ciuperci. Dar dacă nu te dai în vânt după ciorbe, ai alternativa salatelor Caesar, çoban (ciobănească), cu ton sau fructe de mare. La felul principal poți alege din mâncăruri prăjite (fajita de vită sau pui, tigaie cu creveți, pui ori pește), cărnuri la cuptor sau preparate locale ‒ musaca, kebab. Un capitol aparte e dedicat puiului, dragul de el, gătit în fel și chip: frigărui, șnițel, cu sos de ciuperci sau curry. 

Vegetarienii nu au fost nici ei uitați. Se pot îndestula cu kebab de legume, mix de legume prăjite, ciuperci, falafel. Și cum niciun restaurant care se respectă nu poate ignora mâncărurile italienești, tenta cosmopolită este dată aici – bineînțeles – de paste 

O mențiune aparte cred că merită strădaniile în privința peștelui și fructelor de mare, Lale oferind o gamă aproape surprinzător de vastă de opțiuni: biban de mare, doradă, hamsii, macrou, somon, creveți, sepie, caracatiță.

La deserturi figurează nelipsitele baclavale și künefe, alături de budinci, sufleuri și platouri cu fructe, pe care le poți acompania cu o băutură răcoritoare la doză ori un suc din fructe proaspăt stoarse, un ceai, o cafea sau un cocteil nealcoolic.

Dar mare mi-a fost uimirea să văd apărând pe masă un meniu separat pentru băuturi, semn clar că Lale țintește cu precădere clienții străini. Iar aici am găsit nu doar bere, ci și gin, rom, coniac vodcă, whiskey, vin și cocktailuri.

În concluzie, o combinație de bucătărie anatoliană și mediteraneeană din care cred că nu există om care să nu-și găsească ceva pe placul său.

Consecvenți cu noi înșine, am dat ignore peștilor și fructelor de mare, și asta nu doar pentru că în Grecia ne săturaserăm de așa ceva, ci și pentru că turcii n-aș zice că excelează la acest capitol. Părerea mea. Nu trageți în pianist! Cred că se pricep cu mult mai bine la alte cărnuri fripte și la mâncărurile gătite.

Totuși, fiind porniți pe distracție și aruncat banii, am început așa, timid, tatonând terenul cu un mixed meze cu hummus, vinete cu iaurt, sărmăluțe, castraveți și roșii, după care am sorbit fiecare din ciorba sa de pui, și abia apoi a venit rândul kebabului, trei feluri diferite, dar porțiile la fel de mari.

Aperitivul, asupra căruia ne-am năpustit cu toții, fiind hămesiți, a fost excelent, ciorba așijderea, iar kebabul Adana m-a uns pe suflet. De vină să fi fost aperol spritzul pe care l-am comandat?!! Mi-am notat că Sorin a dorit un whiskey iar soția sa Dorina – un raki. Și că la final am primit on the house câte o baclava și o cafea tare, dulce și cu mult caimac.

Aferim!

Chelnerul, un bărbat trecut de 40 de ani, ne-a servit prompt și cu zâmbetul pe buze, drept pentru care s-a ales cu un bacșiș generos dar binemeritat.

Am spânzurat la Lale 150 de euro, poate mult la prima vedere, dar nu și dacă iei în considerație cele trei feluri comandate și băuturile, deloc ieftine. Un adevărat dezmăț culinar cu care am încheiat în chip glorios scurta ședere în Istanbul.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 85 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI