Restaurant Köz Urfa sau cum să aduci Turcia la Hamburg

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari…

Restaurantul Köz Urfa, Phone number +49 40 30035826 Paul-Nevermann-Platz 2-4 22765 Hamburg Germany -Bahnhof Altona-Nord website kozurfa.de

Open until 3:00 AM Mon–Sun 08:00 AM–03:00 AM

Hamburg 27 mai 2017

Am revenit in Hamburg in interes de serviciu, si fiind sambata dupa-amiaza, aveam o restanta la un restaurant cu specific asiatic-anatolic-turcesc, unde ne placusera preparatele (mai fusesem aici in decembrie 2015) si ne-am zis sa mergem pe mana sigura sa nu mai bajbaim prin oras aiurea, timpul fiindu-ne oarecum limitat.

Cu gandul la bunatatile ce ne asteapta, am fentat masa de seara ce o aveam inclusa, neputand insa renunta la clatitele fierbinti cu niciun chip. Macar doua bucati luate asa pe fuga si manjite cu un pic de dulceata de prune si una cu dulceata de afine, mai pe bio asa.

Am ajuns in zona Garii Altona Nord cu un bus 150 (mergea si 250) si dupa ce ne-am orientat in spatiu am adulmecat ca niste copoi de vanatoare locul pe unde trebuia sa o luam, avand reperele stabilite.

Daaa. Acolo este! La fix! Restaurantul are o terasa foarte mica in fata si fiinca erau 25 de grade, majoritatea oaspetilor erau afara, mesele insirate pe langa geamuri ocupand o portiune din trotuar, lasand si loc liber trecatorilor care inevitabil isi opreau privirile in platourile celorlalti meseni si care nu rezista tentatiei se abatea din drum catre intrare.

Localul ocupa parterul unei cladiri din imediata vecinatate a garii Altona Nord, latura dinspre intrarea in parcarea garii si are destule reclame cat sa fie usor de vazut si reperat.

De parcat, aveti asadar loc asigurat in parcarea etajata de la gara, in fata restaurantului e o mica parcare, dar am vazut masini parcate pe strada chiar in fata restaurantului.

Majoritatea clientilor asa cum probabil va inchipuiti erau otomani (asiatici sau din partea europeana) dar am vazut si multi arieni care savurau apetisantele preparate turcesti. Surprinzator de multi.

Inca de cum va apropiati de restaurant, o clica de ospatari zambareti va ademenesc sugubat catre masa din raionul lor, urmatoarea invitabila intrebare (daca nu vorbiti germana) fiind: De unde sunteti? bine, nu in romaneste.

Si daca le-ati zis Romania, atat le-a trebuit! ”salut”ce faci”bine”multumesc”pofta buna”si sigur te-a atins la coarda sensibila! Uite mai, otomanii prietenii nostri! Gata esti prins in plasa! Cand mai vezi si curatenia din local, muzica din Suleiman Magnificul, mesele asezate ordonat cu fete de masa curate, si daca ai nimerit si in fata barului sau a bucatariei si-ti sare in nas miros de ceva pe gratar, esti victima sigura! De’aici nu mai scapi fara macar sa incerci ceva. Peste tot vezi numai imagini sugestive de prezentare cu platouri incarcate, combinate cu produse din carne dar si legume si verdeturi incantatoare privirii lacome.

Noi. Calatori oarecum obositi, primim meniul, plin si el de poze cu felurile de mancare, preturile in euro normal si o scurta descriere atat in germana cat si in engleza, pe intelesul tuturor.

Ne uitaam, ne rasucim, ezitam, mai dam o pagina, citim, iar o luam de la capat, dar ia sa vedem si la deset, dar ia sa vedem bauturi si asa nehotarati, hop, apare langa noi mustaciosul care ne luase in primire.

Zic sa-l intrebam pe el ce ne recomanda? Omul ne-a citit rapid si ne arata aceleasi chestii pe care puseseram si noi ochii, meniul nr. 22, nr. 30 si peste pagini ne mai oprim pe la altceva si de beut zice el? Bira? , noi. Nain! Zice el. Bine atunci. Adu-ne cate un ayran. Mare si rece sa fie. Ca ne e sete!

Data trecuta, cand fusesem aici fiind decembrie, era frig afara, eram mai nemancati decat acum si am facut greseala sa ne calicim la comanda. Ospatarul se uita la noi ranjind dar ne-a lasat sa ne satisfacem nebunia comandand fiecare cum ii dicta stomacul parsiv. Radea de-a binelea smecherul cand a inceput sa care platourile cu mancaruri si pe care nu mai avea unde sa le inghesuie pe masa. Noi, ca nehalitii, fara sa ne dam seama cam cat de mari sunt portiile (desi in imaginile de prezentare arata farfurii pline) si nici sa intrebam, am comandat fiecare cate un fel principal, apoi ceva gen pizza, apoi cataif, ca, deh, ca la turci nu-l face nimenea, si... si? Cine poate sa manance atat? nu le-am irosit, caci impachetate fiind au hranit si alte guri pofticioase, mai tarziu.

Revenim, acum cu lectia invatata, fiind patiti de data trecuta, am decis sa o luam incet, sa respiram adanc si cat de mult ne-ar da ghes ochiul vrajit sa nu -l luam in seama. Cu moderatie, am ales si cu regretul ca nu le putem macar gusta si pe celelalte.

Nici 10 minute nu a durat, ca a si aparut al nostru cu preparatele comandate, lasand in urma un suav miros amestecat cu de toate.

Exact ca in poze. Toate legumele proaspete, o explozie de culori combinate artistic, si mirosuri imbietoare de salivai instant.

Ce sa iei mai intai? de unde s-o apuci mai bine si sa nu te saturi repede?

Stop si paranteza. Luati o gura de apa!

Aveau in oferta un platou, pentru 2 persoane scria in descriere, cu de toate (carne de vita de pui si de miel) cu legume care mai de care, colorate, amestecate, coapte:o nebunie.

Ne batea si pe noi gandul sa ne dam la unul dar am zis sa luam fiecare altceva separat putand asa sa gustam si de la celalalt.

Deci trece pe langa noi alt ospatar si basculeaza la o masa vecina un platou urias si inca vreo doua farfurii pline si acelea ochi cu mancare.

Ne-am zambit unul altuia privind pe furis o pereche de tineri care se pricopsisera cu toata mancarea aceea la masa lor si se uitau nedumeriti nevenind sa le creada ochilor ce dezmat e pe masa lor.

Noi am comandat asa: nr 22 -Tavuk Pirzola, care cuprindea urmatoarele (tre sa fiu atent sa nu uit ceva): Doua pulpe superioare de pui, fara os pregatite la gratar, oraz fiert, iaurt, morcov ras, ceapa rondele (rosie si alba) salata, cubulete iuti de rosie, o rosie coapta, un ardei verde lunguiet si putin iute copt, hrisca amestecata cu sos, o bucata de lamaie, patrunjel verde, putina salata sau tocana de legume aromata si un pic iute, iar celalat preparat, nr 30 -Dana Sis, avea fix aceleasi chestii la garnitura doar ca avea frigarui de vita (bine gatite, fragede si delicioase), cu bucati de ceapa intre ele.

Gresind si de data aceasta (dar mai putin totusi) am comis-o si am cedat ispitei comandand si nr 90-Deniz Mamulleri Pide turkish bred with seafood and cheese (lipie mai groasa gen blat de pizza cu branza si fructe de mare), pe care cu regret nu am reusit nici macar sa o gustam ci am luat-o la pachet impreuna cu un nr. 61 -Durum Doner, adica o saorma cu de toate. Sa fie!

Ceaiurile oferite bonus din partea casei au fost refuzate cu politete, mai ales ca terminaseram cate un pahar grande de ayran si ne era teama sa nu intre in conflict direct si ireconciliabil. I-am multumit!

Deci preturile au fost cam asa:nr. 22 (Tavuk Pirzola) -11.50 euro, nr. 30 (Dana Sis) 13.50 euro, nr. 90 (Deniz Mamulleri Pide) 9.50 euro, nr. 61 (Durum Doner) 5 euro si 2 bucati ayran mari (0.5l) la 3.10 euro fiecare.

Bacsisul aferent (cam 10%) a intrat rapid in buzunarul adanc al ospatarului multumit, care ne-a tot urat de bine in romaneste... pana ne-am indepartat.

Felicitari patronilor turci care si-au adus cu ei o particica din bucataria lor traditionala si care isi incanta conationalii cu delicatesele preparate ca la mama acasa alinandu-le astfel dorul de indepartata tara.

Daca v-a placut ce v-am scris aici si va tenteaza, nu fiti dezamagiti! Hamburgul, de cand cu ofertele zborului cu avionul, poate fi mai aproape decat un drum in week -end spre Valea Prahovei. Chiar si mai ieftin daca vanati un city break, cine stie!

Si daca nu credeti ce am scris, aruncati-va un ochi pe tripadvisor sau studiati-le oferta directa pe pagina kozurfa.de Succesuri!

Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns inca, macar sansa de a visa... Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI