Câteva experiențe gastronomice în jumătatea estică a insulei Gran Canaria

TIPĂREȘTE

Voi încheia prezentarea celei de-a doua descinderi în Gran Canaria cu mâncătoriile pe care le-am încercat după ce ne-am mutat de la prima cazare la a doua.

Bahari on the Beach – în centrul comercial de deasupra plajei Meloneras; 4,7/158 pe Google

... Hmm, se pare că am început cu stângul, nici nu știu dacă are rost să mai prezint acest local, căci pe Google Maps văd că-i marcat ca „închis definitiv” . Am încercat să sap un pic pe net, dar n-am găsit nimic. Poate n-o fi chiar definitiv-definitiv, poate s-o redeschide cândva, că nouă ne-a plăcut acolo.

În fine, hai să vă spun. Deci ne-am cazat în complexul Bahia Meloneras, urma să alegem un loc pentru prânzo-cină. Unul dintre motivele pentru care am ales această cazare a fost faptul că la distanță de mers pe jos există mai multe mâncătorii. Le știam așa, ca idee; acum 3 ani țin minte că într-o dimineață ne-am plimbat pe faleza ce leagă Playa del Ingles cu Maspalomas și Meloneras până la capătul ei, unde am poposit la o terasă pentru o bere, un pic de odihnă și să admirăm marea. M-am uitat pe ratinguri și pe comentarii și l-am ales pe acesta, Bahia on the Beach.

Cam 10-15 minute să fi făcut de la căsuța noastră până la complexul de deasupra plajei, cel ce reunește mai multe restaurante și cafenele, precum și ceva spații comerciale. Am identificat ușor terasa acoperită pe jumătate ocupată și am căutat o masă la umbră (în partea dinspre mare cam bătea soarele; ardea, mai bine spus). Ne-a întâmpinat un ospătar glumeț (un pic prea glumeț după părerea fiicei noastre, care nu l-a plăcut defel până la final, deși omul s-a străduit). A făcut un pic de conversație, nimic nelalocul lui, doar poate câțiva decibeli peste medie, în timp ce ne împărțea meniuri.  

Din oferta destul de vastă am ales așa: o paella cu fructe de mare, porție pentru 2 persoane (47,8 euro), un hamburger „rețeta casei” (17,9 euro) și 2 tapas, crochete cu cod (6,5 euro) și brânză maturată (7 euro). De băut, bere draft (4,5 euro) și apă (2,5 euro sticla mare). Prețuri destul de mari la mâncare, după cum remarcați.

Am primit repejor lichidele, nici solidele n-au întârziat prea mult. Paul și-a luat cele 2 tapas, Milena hamburgerul, iar eu cu Tati am împărțit paella, deci pot depune mărturie doar pentru aceasta (deși nici copiii nu s-au plâns de nimic). A fost delicioasă, cu multe bucățele savuroase de calamari și caracatiță, decorată cu creveți și cu niște scoici foarte fotogenice, cu cărnița cremoasă (de care n-am mai mâncat până acum și nu știu cum se cheamă). A fost bun, am lins farfuriile.

Total de plată = 95,2 euro.  

Restaurante La Cabanita Park – pe drumul de întoarcere de la Palmitos Park; orar zilnic 13-23; https://www.lacabanitapark.com/; 4,3/1727 pe Google

Cum restaurantul La Palapa din Palmitos nu ne-a prea inspirat, am zis să căutăm ceva mai bun prin preajmă, ideal pe drumul de întoarcere spre casă. Și l-am găsit pe acesta. De fapt, îl ochisem încă de la venire 😀.

Nu are parcare dedicată, am lăsat mașina pe marginea drumului. Am pătruns pe terasă, am avut senzația că ne-am teleportat într-un loc cu mult mai exotic decât Gran Canaria; Mexic, de exemplu. Asta din cauza (mai bine zis, datorită) decorațiunilor excedentare, multe cu trimitere la lumea agricolă. Mese în soare, dar și sub o copertină umbroasă; pe alese.  

Gazda (un nene la vreo 55-60 de primăveri, genul „șef” , singurul „de-al casei” pe care l-am văzut prin bătătură) ne-a întrebat dacă avem rezervare. Am căscat ochii mari (în sinea noastră) și am răspuns politicos: nu, dar am vrea să mâncăm, dacă se poate. Nu ne-a lăsat să ocupăm nicio masă, a zis să așteptăm până ia comanda altor turiști. N-a fost bai, că ne-am foit de colo-colo și am pozat. Și n-a durat mult. Pe urmă ne-a indicat o masă în soare, moment în care din nou am întrebat politicos: dar nu se poate dincolo, la umbră?! A ridicat din umeri: stați unde vreți.  

Din acest moment, parcă a fost alt om. Mult mai prietenos și serviabil, chiar s-a comportat fără reproș. În fine. Meniul conține tot felul de preparate, dintre care vedetă e cărnița – grill, cuptor etc. Am luat o frigăruie de-aia uriașă care vine pe o țepușă agățată vertical deasupra farfuriei (o să vedeți în poză), se cheamă într-un fel, dar nu mai știu cum. 15,95 euro porția. S-au mai comandat: file de pește (14,75 euro) cu ceva salsa (2,5 euro); limbă de mare (14,5 euro), coaste de porc (16,75 euro). De băut, bere draft (3,5 euro), cola zero (3,2 euro) și ceai de mentă (2 euro). Ni s-a precizat faptul că fiecare porție vine însoțită de garnituri: cartofi și ardei copți.  

Totul avea să fie delicios, iar porțiile destul de mari. Pe lângă garnituri, am apreciat faptul că mâncarea chiar avea gust, sare cât trebuie și alte condimente acolo unde era cazul. Înțeleg de ce e un restaurant foarte căutat, mai ales pentru cină, când oferă și muzică tradițională interpretată de o formație locală.  

Total de plată = 79,15 euro. Absolut decent.

Restaurante-Cafeteria Araucaria – Teror, Calle Real 7; https://www.instagram.com/restaurante_araucaria_teror/; 4,5/498 pe Google

S-a nimerit să ne pălească foamea tot în Teror, ca și data trecută. Ne-am ținut tari că vom mânca în același loc, la Bar Nuevo Iris, o chestie plină de localnici, cu mâncare gătită, ieftină și bună. În continuare îl consider un tips, un giuvaer ascuns! 😊 Totuși, la fața locului ne-am sucit, nici nu mai știu de ce. Ne așezaserăm deja la masă, cam bătea vântul, nu era prea confortabil; ne-am ridicat și-am plecat.

Nu departe, pe pietonala orașului, am dat de această cafeterie. Nu știu dacă a fost o alegere mai bună; a fost altceva. În fine.

Funcționează într-o casă istorică, plăcuța de pe zidul exterior stând mărturie; după un orar fix: mic dejun 9-12:30 și prânz 12-16. Are o mică terasă exterioară, dar era plină, abia am găsit înăuntru o masă liberă (până am plecat se eliberaseră aproape toate). Meniul e foarte succint, am ales destul de greu, că nu prea aveam ce. Până la urmă, ne-am descurcat: creveți cu sos de usturoi (13,5 euro), risotto cu pui și ciuperci (13,5 euro), hamburger de vită (13,8 euro) și de pui (12,8 euro). De băut, bere draft (4,8 euro), apă (nu aveau decât mică, la 0,33 l = 3 euro bucata), cola zero (2,3 euro).

Până am primit comanda, ne-am îndeletnicit să admirăm picturile abstracte de pe pereți (care erau de vânzare) și să vizităm toaletele (pe care le-am găsit în condiții bune). Am primit băuturile, curând și mâncarea. Totul avea să se dovedească gustos, doar că porțiile cam mici, abia ne-am săturat. Sosul de usturoi a fost demențial, ne-am bătut pe el, așa că am mai cerut un bol (1,7 euro). În fine, ne-am ridicat de la masă așa cum recomandă specialiștii, să mai încapă 😊.  

Total de plată = 67,2 euro.  

La Tortuga – pe faleza plajei Las Canteras nr. 59, Las Palmas de Gran Canaria; deschis zilnic 13-23; 4,6/105 pe Google

Capitala Las Palmas n-avea cum să lipsească din periplul nostru. Nu v-am mai povestit deoarece am urmat, în mare, același traseu de acum 3 ani, cu diferența că acum n-am mai vizitat Casa de Colon, însă vizitarea Catedralei a inclus și cocoțatul în turn. Și am prins și Mercado Municipal deschis (de fapt, de acolo am început).  

Am lăsat la urmă frumoasa plajă Las Canteras, sperând să avem parte de un pic de relaxare la soare. N-ai să vezi așa ceva... Bătea vântul, nu era de stat pe nisip, de băgat în apă nici atât; de fapt, plaja este recunoscută ca rai al surferilor. Ne-am mulțumit să ne plimbăm pe frumoasa faleză, acolo unde bate cel mai abitir inima turistică a orașului. Și unde barurile și restaurantele te îmbie, din loc în loc, să te oprești.

Am ales La Tortuga, atrași de ratingul bun și de aspect. Interiorul e foarte fain decorat, cu pești colorați de ceramică, pernuțe și alte alea, dar am vrut să stăm afară. Terasa e împărțită în două: câteva mese chiar lângă clădire, alte câteva pe partea opusă, lângă mare. Lângă mare voiam; deși singura masă liberă era în plin soare, neprotejată de umbrele, precum celelalte. Am cumpănit un pic și am decis să rămânem.  

Am primit meniuri, aici am avut de unde alege: aperitive, salate, feluri principale cu carne sau pește, deserturi etc. Am ales: risotto cu dovleac (18,25 euro), calamari prăjiți (16,25 euro), calamari ca în Andaluzia (gătiți cu multe legume; 17,5 euro), salată Cesar (13,5 euro). De băut, apă (2,5 euro) și o sticlă de vin alb (28,5 euro) pe care am împărțit-o.  

Când au început să vină farfuriile, ne-au lăsat pe toți cu gurile căscate, pentru că arătau într-un mare fel! Pe cât de frumos prezentată, pe atât de gustoasă s-a dovedit mâncarea. Toată. Dar orezul meu a fos declarat câștigător pentru că, în afară de sos cremos de dovleac, mai avea ceva, un condiment pe care n-am reușit să-l identificăm. De fapt, chiar așa era scris numele preparatului: risotto cu dovleac și un ingredient secret 😊. Și vinul a fost bun, și apa rece; de priveliște și atmosferă nici n-are rost să mai pomenesc!

Am luat și un desert, doar o porție, de șeruit. De obicei eu și/sau Milena suntem pofticioasele grupului, așa că deserturile ni se datorează. De data asta am ales eu, după ce am căutat pe Google „cu ce se mănâncă” : polvito urugayo (7 euro), adică un desert în straturi, asemănător cu tiramisu. În ciuda numelui, este tipic canarez și a fost ușor și absolut delicios!  

Total de plată = 107,5 euro. Am primit și ceva digestiv din partea casei. A fost votată de toată lumea drept masa cea mai bună din întreaga vacanță!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI