Câteva experiențe gastronomice în vestul insulei Gran Canaria

TIPĂREȘTE

Prima cazare fiind plasată în partea de sud-vest a insulei, în mod logic am decis ca în primele zile să baleiem mai ales zona adiacentă. Evident, pe ici, pe colo, ni s-a făcut foame și a trebuit să rezolvăm această necesitate.

De fapt, prima zi am dedicat-o exclusiv relaxării, n-am scos mașina din parcare, dimineața ne-am petrecut-o pe plaja din Puerto de Mogan, după prânz ne-am aciuat la umbră, la piscină, iar seara am făcut o plimbare mai lungă prin stațiune. Între piscină și plimbare a fost principala masă a zilei. Și nici n-a fost nevoie să ne îndepărtăm prea tare.

Monaco Mar – se află în Mogan, la etajul centrului comercial Plaza de Mogan, chiar peste drum de hotelul nostru, Cordial Mogan Playa. Remarcasem ceva mișcare cu o seară înainte, pe când ne făceam siesta pe balcon și am aruncat apoi o privire pe hartă, iar a doua zi dimineață ne-am deplasat până la fața locului, pentru că aveam nevoie de o cremă de plajă. Parterul clădirii este ocupat de magazine, se intră în toate direct din stradă, pe când etajul plus „balconul” cât toată lungimea conțin baruri și restaurante, unul lângă altul. Monaco Mar e primul din dreapta, imediat ce urci scările laterale. Pe Google l-am găsit notat cu 4,8 din 669 de recenzii. Este deschis zilnic de la 12 la 23:30.

Nici prânz-nici cină fiind, am găsit terasa aproape goală, cred că o singură masă mai era ocupată, așa că am fost întâmpinați cu bucurie și invitați să stăm unde poftim. Există și zonă de interior, însă vremea era frumoasă, n-avea niciun rost să ne ascundem, am ales o masă pe terasă, chiar în marginea dinspre aleea pietonală. Am primit meniuri deschise deja la secțiunea în limba engleză, am remarcat prezența unui amalgam de preparate din mai multe bucătării: canareză, italiană, spaniolă, mexicană, grupate pe categorii: startere, pizza&paste, paella, pește, carne.  

Nu știu cum s-a făcut, că mai toți am virat către cele mexicane: quesadilla de pui/vită (17,95/18,95 euro), chilli con carne (16,95 euro). Doar Tati a făcut notă discordantă, optând pentru supă de ceapă (7,95 euro) și cotlete de berbecuț (23,95 euro). Am fost întrebați dacă vrem pâine și am zis bine, fie, poate pentru supă sau pentru chilli con carne și ni s-au adus 2 felii mari, rumenite și frecate cu usturoi (2,8 euro). Doamne, cum miroseau! Credeți că a mai rămas vreo firimitură pentru supă?! Neh... ne-am bătut pe ea...

De băut, am împărțit o sticlă de vin local roșu (21,95 euro; bunișor), și 2 sticle mari de apă, una con gas, alta sin (2,95 euro bucata). Și la final, un desert brownie (6,75 euro).  

Totul a fost foarte gustos și porțiile uriașe. La cât eram noi de flămânzi, ne-am bucurat inițial când am văzut cum umpleau farfuriile, însă pe alocuri n-am reușit să le terminăm. Și toate erau însoțite de garnituri, de exemplu chilli con carne avea și un guguloi de orez, și o mână de scovergi din acelea de porumb.  

Nu mai știu cine a dorit desertul acela, îmi amintesc însă că abia-abia l-am dovedit, deși un pai la 4 măgari, cum se zice. În sfârșit, am cerut nota și odată cu ea am primit câte un digestiv din partea casei; mă rog, mai mult un lichior, dar a fost bun, să fie primit! 121,7 euro am avut de plătit, am făcut-o cu cardul. Un raport calitate/preț bun, recomand Monaco Mar, chiar dacă nu-i în buza mării.

***

Restaurante Puerto de Laguete – Puerto de las Nieves, Calle Ntra. Sra. de las Nieves 9 – deschis de vineri până marți doar pentru prânz, de la 12:30 la 17; 4,1/885 pe Google

Acum 3 ani am mâncat în aceeași fermecătoare localitate de pe țărmul de vest al insulei, la Cofradia de Pescadores. Am trecut pe lângă el și ne-am gândit că-i prea devreme, nu ne prea era foame. După 10 minute, după ce străbătuserăm micuța faleză, tot îmbătați de mirosuri apetisante, parcă-parcă am început a simți ceva mișcare prin burtici... Doar că nu ne-am mai întors și, de dragul schimbării, am intrat aici.  

Pare a fi o afacere de familie și seamănă foarte tare cu tavernele grecești – un interior cu mese și scaune din lemn și câteva decorațiuni ce amintesc de mare. Are și o mică terasă exterioară ce dă fix în faleză, dar era destul de rece și bătea vântul, așa că toată lumea se aciuase înăuntru. Am fost conduși și invitați să ocupăm una dintre puținele mese rămase libere, apoi am primit meniuri (tot în engleză).

Oferta nu-i foarte vastă și se bazează îndeosebi pe darurile mării (dar nu numai), grupate pe: aperitive, supe, salate, pește, carne, deserturi. Și băuturi, firește.  

S-au comandat următoarele (unele de șeruit, altele pe cont propriu): mix de pește din captura zilei (asta am fost eu; 13 euro), caracatiță cu sos (14 euro), file de pește-spadă (19 euro), creveți în ulei picant (12 euro). A se reamarca prețurile! Mixul de pește a însemnat 3 pești de mărime medie („și dă-i, și luptă” ...); 13 euro chestia asta?! Păi unde mai mănânci 3 peștoi cu doar 13 euro?! La fel ne-au întrebat dacă vrem pâine, am zis să fie și, pentru doar 2 euro, am primit 4 chifle calde și 3 boluri cu sosuri diferite, foarte bune. De băut – o sticlă de vin al casei roze (11 euro) și una de apă.  

Delicioase toate! Creveții i-am primit sfârâind în ulei fierbinte aromatizat cu usturoi, ardei iute și pătrunjel; n-a mai rămas nimic, și uleiul l-am mâncat, am înmuiat cu pâine în el 😋. Toate porțiile au venit însoțite de garnituri, în general tradiționalii patatas bravas (cartofi fierți în apă cu sare până când apa se evaporă complet și sarea se lipește de coajă), iar peștele de câte un sfert de lămâie.  

Mie și Milenei ne făcuseră cu ochiul deserturile din vitrina de la intrare și la un moment dat ne-am dus să le mai studiem o dată. A fost foarte drăguț că un nene – angajat, cu siguranță – a venit să ne explice ce și cum. Problema era că el vorbea numai spaniolă, însă era extrem de expresiv ca limbaj corporal, am înțeles fără probleme! 😀 Am ales 2 chestii pe care le-am împărțit cu toții, un mousse de ciocolată neagră și albă (4 euro) și o budincă de gofio (un praf rezultat dintr-un amestec de cereale, specific Insulelor Canare; 3,5 euro); aceasta din urmă a avut cel mai mare succes, absolut minunată!

Per total, ne-a costat 87 de euro, un preț mai mult decât decent pentru un asemenea festin. Recomand, recomand, recomand!

***

Restaurante La Majada – Artenara, Av. Matias Vega 9, deschis zilnic de la 10:30 (L-V) sau de la 12:00 (S, D) până la 16:30, vinerea și pentru cină (20:30-22:00); 4,7/626 pe Google

La fel, afacere de familie. O incintă cu doar câteva mese și o terasă minusculă, 2 sau 3 mese, pe care oricum le-am găsit ocupate. Deci am șezut în interior. Puținele decorațiuni nu fac nicio referire la numele mâncătoriei (Stâna), ci sunt imagini din munții și pădurile insulei și un colaj cu altitudinile unde se află câteva puncte de interes (de exemplu, Artenara este la 1229 m).

Oferta de preparate este și mai zgârcită decât la celelalte 2 restaurante, încape pe o singură pagină. Plus câteva feluri scrise cu creta pe o tablă, ceva gen meniul zilei. Am luat o porție mare de crochete asortate (9 euro), o salată a casei (9 euro), tocăniță canareză (10 euro), caracatiță în stil canarez (13 euro) și friptură de porc (15,5 euro). Totul a fost foarte bun, în special crochetele (cu brânză și cu pește) și tocănița (un amestec consistent de năut, fasole roșie, legume și carne). La fel ca în celelalte locuri, am primit garnituri – cartofi sau un pic de salată. De băut – vin alb și apă, dar nu mai știu prețurile și nici nota constat că n-am pozat-o. A fost singura dată când n-am reușit să terminăm tot din (unele) farfurii, iar surplusul l-am luat la pachet.  

Când să plecăm, ne-am trezit că suntem ultimii, ora de închidere cam trecuse, dar nu ne-au grăbit în niciun fel, ne-au lăsat să terminăm în liniște. Desigur, recomand și acest mic, dar primitor local de familie.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 35 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI