Zexe Icoanei, ˝cinci într-una˝

TIPĂREȘTE

Mama Michi, ce înseamnă ˝ cinci într-una? ˝ Sunt evenimentele din familia mea care se cereau sărbătorite în aceeaşi perioadă. Să le enumăr: 8 noiembrie ziua numelui meu (Mihaela), 13 noiembrie, aniversarea soţului (81 ani), 25 noiembrie aniversarea căzniciei (54 ani), 5 decembrie aniversarea mea (83 ani) şi tot 5 decembrie sărbătorirea celui de al doilea nume al meu (Savina).

Istoric al petrecerilor

Cu doi ani în urmă am sărbătorit la restaurantul Exile din zona Capitale şi am scris reviewul˝Obrazul subţire cu cheltuială se ţine ˝v. aici. vezi impresii În esenţă preţuri mari, elegant, serviciu bun, parte din mâncare luată de la supermarket, (doar sunt gospodină, mă pricep), pe scurt n-a făcut banii. Anul trecut am sărbătorit acasă cu 15 invitaţi, opt fiind familia. Contam să ies mai ieftin şi oricum să fie mai bun. Ia şi din aia, şi din ailaltă, fă şi aia fă şi ailaltă, adu o femeie în ziua respectivă să servească şi să spele vasele şi plăteşte-o cu +50% că era duminecă. Dacă mai pun stresul şi munca din zilele precedente care ar putea fi cuantificate la capitolul daune morale, când am tras linia am văzut că am depăşit suma cheltuită în anul precedent la restaurant, başca oboseala. Anul ăsta înapoi la restaurant ca să simt şi eu că e sărbătoare!

Pregătirea

Cu câteva săptămâni înainte am început să prospectez saiturile de specialitate şi ce s-a scris pe Afa. Pe atunci Cornel nu sistematizase încă restaurantele din Bucureşti după nume, aşa cum acum te ajută să accesezi imediat restaurantul dorit. Am parcurs cca 300 reviewuri, am bifat pe cele cu impresii favorabile, le-am pus pe căprării, am ţinut seama de amplasament şi în final după o muncă titanică am ales restaurantul Zexe. Restaurantul Zexe are trei locaţii: aia are, ailaltă n-are, în final am ales Zexe- Icoanei adică pe cel situat pe str Icoanei nr. 80.

Cam cu zece zile înainte ne-am dus să-l vedem, să reţinem un salon separat pentru noi şi să acontăm ceva, ca să ia notă că suntem serioşi.

Controverse asupra numelui restaurantului Zexe Zahana

La un review scris de un user în 2014, Carmen Ion a făcut nişte precizări foarte pertinente arătând că numele de zahana este impropriu folosit, fiind de fapt o publicitate mascată. v. aici vezi impresii Nu a fost singura remarcă făcută de Carmen, toate intervenţiile fiind documentate. Cert este că influenţaţi sau nu de argumentele ei (în situaţia în care patronul restaurantului Al. Consulea ar fi citit AFA) dar mai sigur în urma altor sesizări făcute de concurenţi pentru insuşire de falsă identitate, patronul a dat jos de pe zid firma pe care scria cu litere mari ZAHANA. A lăsat în medalionul aşezat deasupra uşii de intrare sub numele de Zexe un înscris mic˝zahana gastronomică˝. Pentru edificare postez poza făcută de userul din 2014 şi pe cea actuală.

Amplasament

Cu această ocazie am văzut întregul restaurant. Localul este amplasat într-o fostă casă negustorească cu etaj în stil brâncovenesc construită la sfârşitul sec. XIX şi declarată monument istoric. Este situată la intersecţia străzilor Icoanei cu străzile Leonida şi Domniţa Ruxandra. Nu are parcare dar imobilul fiind situat pe un colţ retras, în faţa lui este loc de cca 8-10 maşini. Cred că s-au adus puţine modificări clădirii de negustori. Iniţial coridorul strâmt prin care se intră în restaurant era un gang care avea de o parte şi alta băcănii şi depozite terminându-se printr-o curte care a fost transformată în salonul principal. Locuinţa proprietarului era la etaj. După naţionalizare în casă a funcţionat o alimentară şi după ´99 restaurantul Garibaldi închis în 2008. Zexe funcţionează în această casă din 2008 deşi firma lui Al Consulea a fost înfiinţată în 1998 pe str. Mihai Eminescu. Zexe se vrea un concept de redefinire a gastronomiei româneşti. Din primul an de funcţionare şi-a câştigat reputaţia fiind apreciată de Andrei Pleşu care a scris laudativ despre el în Dilema.

Interiorul restaurantului

Astăzi în locul gangului se intră printr-un coridor destul de îngust care nu cadrează cu faima acestui restaurant. Pe partea dreaptă şi pe stânga sunt două saloane dreptunghiulare de vreo 30mp fiecare. Mai departe pe coridor pe stânga este o fereastră prin care bucătăria livrează chelnerilor preparatele. În spatele ei este bucătăria propriuzisă, cămara, depozitul şi tot ce ţine de manufactura preparării mâncărurilor. Mi-am dat seama că au un sistem de ventilaţie şi dezodorizare perfect pentru că pe sală nu era niciun miros de grătar sau prăjeală. Vis-à-vis este toaleta la care am remarcat că la cuvete robinetele erau de feronerie aşa cum aveau bunicii mei la casa construită acum o sută şu ceva de ani. O scară de lemn masiv în spirală duce la saloanele de sus pe care nu le-am vizitat. La capătul coridorului de la parter se află terasa acoperită cu tavan rabatabil care în anotimpul rece devine salonul principal. Aici sunt mese de 4-8-12 persoane, tablouri pe pereţi, parchet dar şi gresie, vaze cu flori- într-un cuvânt, un ambient elegant. V-am spus de coridor că este îngust şi pare meschin. El este însă înfrumuseţat cu vitrine de o parte şi de alta în care sunt expuse obiecte vechi de argint patinate de vreme, samovare, tăvi, sfeşnice aşezate într-o dezordine artistică. Două dintre vitrine expun la vânzare gablonzuri:coliere, inele, brăţări cu pietre semipreţioase în ideea că un domn galant oferă o bijuterie unei domnişoare ( ca pe vremuri).

Alegerea salonului

Am ales salonul din dreapta în care era aranjată o masă patrată lată cu latura de câte patru persoane. Noi eram 17, din care doi copii aşa că pe una din laturi urma să fie puse cinci tacâmuri. Faţa de masă de olandă era de un alb strălucitor, şervete din acelaş material, farfurii de porţelan în faţa cărora erau câte două pahare, tacâmuri de argint (aveau un marcaj), scaune înalte. Deasupra mesei era o lustră mare de bună calitate. Pe perete era un tablou mare cu Garibaldi ( rămas de la vechiul restaurant), pe alt perete câteva portrete clasice, vis-à-vis un televizor plasmă enorm iar în al patrulea perete era fereastra cu perdea şi draperii grele. Ca mobilier era o servantă cu obiecte de argint sau argintate şi un radio din perioada antebelică (de fapt era modern pentru că la masă ne-au pus casete cu Gh. Zamfir) Mai era o vitrină deasemeni cu obiecte vechi şi o masă de servit. Ce era total discordant era cuierul pom cu cinci braţe ca în tr-un birou de CAP.

Discuţiile preliminare

Ne-a primit o domnişoară care ne-a prezentat meniul şi preţurile, ne-a sugerat să nu comandăm grătar obişnuit că e păcat, ei având mâncăruri alese. Am convenit ca la început să servească platouri reci cu de toate, un platou fiind suficient pentru cinci persoane. Am stabilit trei platouri a câte 140 lei fiecare (mai erau de 170 şi 200 lei) Toate produsele din platou erau din ferma lor şi pregătite de ei. Felul principal era la alegerea fiecăruia. Vin aveau la sticlă sau vinul casei alb, roze, roşu la carafe

-Domnişoară ce putem aduce de acasă?

- Şampania. Ca dulce vă recomand prăjiturile făcute de fiica patronului Ana-Maria specializată în Franţa.

-Am vrea să aducem tort de la o cofetărie bună (văzusem că la ei o prăjitură era 18-20 lei) .

Cu tăria a fost discuţia mai lungă. Mi-a acceptat o singură sticlă şi doar la insistenţele mele încă una pentru doamne.Şi-a notat totul pe carneţel: ziua, ora, nr. persoane, trei platouri aperitiv, încă un cuier, temperatură 22-23 de grade, muzică de fond în surdină.Cu o seară înainte am adus cu un taxi tortul de fructe de pădure de la cofetăria Constance, cele două sticle de tărie (Whiskey şi cremă Tiramisu) şi două sticle de şampanie Cricova cumpărate dint-un magazin din Bucureşti (băusem în Basarabia şi mi-a plăcut)

12 noiembrie la prânz

Invitaţii soseau la ora 14 dar noi am venit la unu şi jumătate. Am sosit relaxaţi fără pachete şi sacoşe. Făcusem de acasă etichete ca să se aşeze după afinităţi. A fost o treabă grea pentru că soţul care ştie formate şi alte dedesubturi IT nu mai vede la calculator iar eu nu ştiu şi nici nu mai vreau să învăţ. Mi-a dictat ce şi cum şi am reuşit. Ne-am aşezat pe latura mesei spre geam, eu şi soţul având lângă noi cei doi copii fata şi băiatul. Imediat pe o latură lângă băiat, nora şi cei doi nepoţi. Lângă fiica mea, ginerele. După ce au venit toţi pe jos sau cu taxiul că şi-au lăsat maşinile acasă, am ciocnit un ˝La mulţi ani! ˝şi în câteva minute au venit platourile. Pe cele trei platouri propriu zise era piept de raţă, pastramă de pui afumat, file de porc crud afumat, cârnăciori felii, telemea de oaie, toate de casă. Separat la câte trei farfurioare era salată de boeuf, fasole făcăluită, zacuscă de hribi şi chifteluţe calde Zexe, acestea fiind o nebunie. Nu mi s-a părut excedentar sau eu stând de vorbă nu am apucat să gust din toate. Felul doi: eu am comandat sarmale de varză (5 buc) cu carne de mistreţ şi mămăligă excepţionale (38 lei). S-a mai comandat creer pane 18 lei cu piure 9 lei; pană de somn 38 lei; specialitate berbec 36 lei; muschi de vită 45 lei; măduvioare grătar 28 lei; jumătate de porţie de pizdulice 12 lei; pană de somn 38 lei; tocăniţă de viţel 36 lei; mititei Zexe, mari, delicioşi 6 lei/ buc; etc, etc adică salate, cartofi prăjiţi, murături, legume la grătar

Nu s-a băut mult, majoritatea comesenilor fiind mai copţi:12 pahare Merlot de 17 lei/ paharul, 2 pahare Aligote idem, bere fără alcool 12 lei, bere Pilsner 14 lei, bere Ursus 9 lei; fresh portocale 15 lei, limonadă grep 15 lei, cappuccino 15 lei, apă plată 0.75l 14 lei. Soţul a plătit 1500 lei (după ce s-au scăzut cei 200 daţi ca aconto), plus 150 daţi chelnerului la care dacă mai adaug tăriile, şampania şi tortul ne-a costat puţin peste 2000 lei pentru 17 persoane. Mână de la mână cu copiii, am scos-o! Nu a fost o surpriză pentru că îmi făcusem o evaluare generală după preţurile afişate la meniul publicat pe net. Cred că la Berăria H care are alt specific dar am fost de curând la miniîntâlnirea AFA sunt preţuri comparabile, poate puţin mai mari. Dintr-o evaluare a unui sait de specialitate rezultă că o masă completă în doi la Berăria H costă între 200 şi 300 lei cu următoarele repere hamburger 16-37 lei, sticla de vin 80-200, bere 8-12 lei.Serviciul a fost impecabil asigurat de un chelner principal şi două ajutoare. Chelnerii aveau cămăşi albe, papioane, veste în dungi şi şorţuri lungi negre. Uitându-te la portretul lui Garibaldi, ascultând naiul lui Zamfir, fiind serviţi de chelneri cu ştaif ne-am simţit domni într-o lume de mult apusă din care, contra cost am gustat şi noi câteva ore.

De petrecere în sine ce să mai spun? S-au spus bancuri răsuflate de pe vremea noastră, s-a râs, s-a şi cântat (nu cine ştie ce) şi am stat până spre ora opt. Cei mici cu tabletele în nas nu ne-au făcut nicio problem, dragii de ei! Chelnerul ne-a chemat taxiuri.

Am fost foarte mândri şi bucuroşi că am sărbătorit cu copiii, nepoţii şi prietenii aşa cum se cuvine şi la anul dacă ne-o ajuta Dumnezeu şi vom fi sănătoşi vom veni din nou la Zexe şi am să vă scriu din nou.

---

VIZUALIZĂRI: 1900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI