Aubergine, o vânătă și atât

TIPĂREȘTE

Iarna nu-i ca vara! O constatare foarte deșteaptă, lăsând deoparte numele celui care a făcut-o celebră. Aveam să mă conving încă o dată de asta acum două zile când, având o întâlnire în centrul Bucureștiului, cam pe la ora 12, trebuia găsit un loc călduț și liniștit undeva în interior căci terasele au intrat în hibernare și oricum nu erau de ales la temperaturile negative. Cum treburile erau prin zona istorică a capitalei, ochii au fost atrași de firma ce părea a unui aprozar de altă dată, o vânătă pe fond verde. Am intrat și nu, nu era aprozar, era un mic restaurant cu un aspect mai aparte și cu un nume hazliu totuși, Aubergine. Să fie franțuzesc, să fie englezesc? Posibil oricare, doar și la țară scrie pe băcănie în orice limbă numai românește nu, așa că de întrebi unde-i locul de luat pâine, unii îți spun după vechea formulă "La Nae a lu' Bălaie", alții, în pas cu timpurile, îți oferă o fonetică locală a vechilor limbi europene.

Ei bine, cum am deschis ușa "vinetei", un slujbaș vesel ne-a și salutat iar la întrebarea dacă putem consuma ceva la ora aceea, ne-a invitat la etaj unde, zicea dânsul, era mai cald și mai frumos. Voinicește pe scări - la ce soare cu dinți suportasem cam două ore, acum zburam spre locul cald. La etaj, dilemă: stânga unde era un salonaș mic sau dreapta unde locul era mai larg și cu mai multe mese? Rapid, ales dreapta.

După ce ochii se obișnuiesc cu lumina nu foarte puternică și după ce ocupăm o masă ce avea două canapele tapisate, încercăm să ne dăm seama unde am nimerit. Uși vechi, foarte multe uși vechi, una lângă alta rezolvau problema pereților ce în altă situație trebuiau întreținuți cu muncă și ceva bani. Aveam să aflu apoi de la ospătăriță că ne aflăm în "salonul mesei ovale", de fapt un salonaș dacă apreciezi spațiul, unde mesele și scaunele sunt diferite, desperecheate, unele dintre ele semănau cu cele pe care le aveau bunicii sau vecinii mei acum ceva zeci de ani și care cu siguranță se mai găsesc prin unele case. Aveam să aflăm tot așa că ușile au fost adunate special pentru acest local, că sunt undeva în număr de peste 300 și provin din Transilvania, Ungaria și Austria. Acum, dacă mă gândesc bine, puteam să contribui și eu cu 2 - 3 uși interesante care, nepotrivindu-se nicăieri, au ajuns cenușă în sobele mele de la munte. Aici sigur se încadrau în decor, scorojite cum erau. La fel cu ușile, scaunele și mesele sunt vechi și desperecheate iar în mijlocul sălii se află o singură masă ovală veche.

Primim și meniurile, tablete într-un suport gen carte confecționat din ceva imitație de lemn, ușor de folosit. Pe meniu sunt câteva date despre local, pe care le-am citit după ce am comandat.

De ales, cam greu. Nu este prea bogată oferta și cam măricele prețurile. Alegem câte un piept de pui marinat la grătar cu cartofi, eu o salată de fructe și o limonadă Aubergine cu ghimbir iar amica un Apple Ginger (mere, ghimbir și morcov) și un classic frappe. Despre pâine, nu prea plăcută treaba, ei pregătesc pâine cu sfeclă și cu turmeric. A fost mai greu de aflat dacă au ori ba, așa că am comandat fie cu pâinea casei, fie deloc. În final am primit pâine cu turmeric, bună și călduță, bănuiesc încălzită la microunde. Cea cu sfeclă, o mare necunoscută dacă se face în ziua aceea (vroiam măcar pentru acasă).

Pieptul de pui foarte bun și suficient de mult, cartofii însă îi căutai cu lupa: doi cartofiori mici frumos feliați și buni la gust dar doar de decor, cantitativ nu știu dacă aveau 70 g. Chiar am făcut ceva glume atât cât i-am avut în fața ochilor, scurt, foarte scurt timp.

Salata mea de fructe, bună dar tot așa, mică, mică pentru prețul plătit, 18 lei, plus că era într-o cupă al cărei picior era atât de înalt că, stând normal la masă, mie îmi venea fix la nas! Acum nici eu nu sufăr de mulți centimetri pe verticală dar m-a amuzat faptul, gândind cum se descurcă cei ce vin cu un copil nu foarte mic. Limonada și ce a comandat amica, bune la gust.

Servirea a fost foarte rapidă, ospătărița s-a purtat foarte civilizat, nota de plată a venit rapid, 70 lei de persoană pe chitanță, exact cum ne așteptam. Cash sau card și dacă vrem chitanțe separate fusese întrebarea. Cash eu, card amica, avea nevoie de o factură pentru o singură persoană, lucru rezolvat iarăși foarte rapid. La partea mea a adăugat și amica ceva cash din partea ei, căci mare pe chitanță, chiar foarte mare scris "Tips are not included !", asta așa să nu care cumva să fim neatente, doar produsele și prețurile erau scrise mărunțel și finuț !

Mulțumite parțial - atmosferă plăcută, liniștită la cea oră deși erau deja câteva mese ocupate însă mâncarea, cantitativ lasă de dorit. Plus că proporția carne/cartofi a fost nu foarte inspirată, cu atât mai mult cu cât se vrea restaurant mediteranean cu specific israelian. Și nu prea se potrivește cu "Aubergine, Healthy Food", amintit de la firma din stradă până la meniu. Probabil healthy pentru contul firmei.

În rest, este un loc care mi-a plăcut, la primele ore după deschidere este liniștit, cu un aer puțin boem, care te îmbie și la meditație, căci viața este o veșnică deschidere și închidere de uși, unele mai frumoase, altele mai triste.

La plecare am tras cu ochiul și la celălalt salon, "salonul copacului" cum aflasem din prezentarea de pe tabletă, un loc mic și foarte intim dacă nu ar fi de trecere și unde, un bătrân măslin aflat într-un vas mare era plăcut luminat de soare prin geamuri vechi și luminatorul din tavan.

Există și un al treilea salon, cel al "sticlelor de vin" unde, în locuri cu temperaturi constante și decorate cu obloane vechi austro-ungare, sunt sticle cu vin din toată lumea, 90 de soiuri. Nu am putut fotografia acest salon căci erau ceva clienți, doar l-am privit puțin din salonul copacului.

Jos la parter, de fapt intrarea în restaurant, este și barul cu, cred, două sau trei mese cu scaune metalice vechi, de firmă, nu am dat atenție prea multă acestui loc căci la venire ne grăbeam spre masă, la plecare graba era spre o altă întâlnire în alt colț de oraș.

Aubergine este pe str. Smârdan la nr. 33, este un local de chef la care probabil mă voi mai opri doar pentru un desert sau pâine cu sfeclă căci decorul cu ușile vechi de peste 100 de ani mi-a plăcut. Nu și raportul cantitate/preț și nici proporția produselor a ceea ce presupunea felul comandat.

---

VIZUALIZĂRI: 1125 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI