Un nou și același restaurant „Bellini”

TIPĂREȘTE

Trebuie să scriu „la cald” , altfel risc să uit și să o „lălăi” cu impresiile mele despre acest restaurant, care ne-a plăcut atât ca locație, cât și ca mâncare! :) Este vorba despre Bellini Garden, un restaurant cu specific italian.

Am mai fost la „Bellini” în urmă cu 5 ani, când restaurantul se afla pe str. Ion Ghica nr. 2, în spatele Muzeului de Istorie a Bucureștiului (fostul Palat Șuțu). Și acum – ca și atunci – am ales să mâncăm la Bellini în urma unui cadou/voucher primit de la cineva drag, de departe.

Rezervarea am făcut-o telefonic, pe baza listei de opțiuni atașate voucherului, orientându-ne către același restaurant, pentru că meniul oferea ceea ce nouă ne-a făcut cu ochiu’! 😉

Nu știam că și-au schimbat locația, așa că la ora 18:15 am ajuns în str. Ion Ghica nr. 2, daaaaar, aici am avut o mare surpriză! :(În locul lui „Bellini” funcționa un alt restaurant. Am telefonat din nou la nr. la care făcusem rezervarea și am aflat că au plecat de-acolo în urmă cu trei ani și că s-au mutat în str. Henri Mathias Berthelot, nr. 44, nu departe de „Casa Radio-București”

Deja se înserase, iar pozele făcute intrării în Bellini Garden nu știu cât sunt de reușite :(

Numele este schimbat tocmai pentru că are nu numai saloane în interior, (trei la număr, cu 70 locuri în total), ci și pentru că are locuri la terasele exterioare, un fel de grădină mare, împărțită în trei „saloane” , cu aprox. 300 locuri, plus un loc de joacă pentru copii.

Am intrat în curtea primei terase „îmbrăcate” cu material gros și transparent, unde ne-a „inundat” un val de căldură venit de undeva de sus, din plafon, deci căldură există și în anotimpul rece! Ne-a întâmpinat imediat un tânăr amabil care ne-a întrebat dacă vrem să stăm pe terasă sau în interior. Am ales interiorul. „-Dar să știți că în interior nu se fumează!” ... „-Nu-i o problemă, suntem nefumători!

Am ales să stăm în salonul din stânga. Toate saloanele, inclusiv terasa erau, deja, ornate ca pentru sărbătorile de iarnă. Casa se vede că a fost una din clădirile mari, boierești construite în interbelic și care, după naționalizarea din din 11 iunie ’48, a fost ocupată de mai mulți chiriași, dintre care a mai rămas o doamnă, undeva la etaj.

Oriunde îți îndrepți privirea, totul strălucește de curățenie, (inclusiv la toalete). Pe jos este parchet laminat, iar interioarele sunt mobilate în culori calde, cu tablouri frumoase pe pereți și cu fotolii confortabile îmbrăcate în catifea; zici că ești în vizită la niște prieteni dragi, nu într-un local public!:) 

Ce-am mâncat:

Meniul îl cunoșteam de dinainte, de pe voucher: câte un pahar de vin (roșu, rozé sau alb – noi am ales rozé, de la cramele Recaș).

Aperitivul a fost cu câte două ciuperci mari, coapte pe tablă, umplute cu spanac opărit și pudrate cu parmezan, crochete de cașcaval și un bol micuț cu un fel de dulceață de ardei iute, puțin diluată, dar foarte bună! Toate acestea erau așezate pe un pat de salată verde și roșii cherry.  

La felul principal voucherul oferea pește „tilapia” despre care am citit – pe net, firește - cât de controversat este, în bucătărie.☹ Dl. Alexandru, un tânăr frumos și amabil, de toată isprava, ne-a oferit, în schimb, filé de șalău parizian și cartofi wedge. Am mulțumit pentru înțelegere!😊

Ca desert ni s-au oferit clătite umplute cu dulceață de coacăze, iar pentru final câte un păhăruț de limoncello - pentru digestie - de la el de-acasă, din Italia, care nu se compară cu ce găsim aici, în magazinele noastre.......și, la final, ca bonus din partea casei, încă un pahar de vin rozé.

Ce să mai spun :-??, totul – de la aperitiv la bonusul din final - a fost un răsfăț culinar care ne-a încântat papilele😊

Despre cât ne-a costat această „cină romantică”- așa cum am „botezat-o” eu😊 – nu știu să vă spun :-??, a fost un cadou, după cum am scris la începutul articolului. Asta, însă, nu ne-a împiedicat, să fim „atenți” cu cel ce ne-a servit!:) Despre prețurile din meniu, vă puteți da seama cum sunt din pozele pe care le-am atașat. Nu prea frecventăm restaurantele, deci nu pot să zic că sunt mari sau mici! :-??

La final l-am întrebat pe Dl. Alexandru de ce au plecat de la vechiul local, cel din Ion Ghica? Ne-a răspuns că din cauza pandemiei. Nu mai aveau clienți, deci nici bani pentru plata chiriei de 10.000 euro/lună. L-am mai întrebat cum le merge aici, având în vedere că vadul nu mai este același vad, ca în centru. „ – O să vă mirați, ne-a răspuns, dar aici câștigăm mai mult și chiria e mult mai mică! Dincolo făceam cam 10.000 lei/zi, în timp ce aici facem cam 40 sau 45 de mii lei/zi. Avem noroc că beneficiem de o suprafață mult mai mare, iar lumea ne caută pentru calitatea preparatelor noastre!”

În concluzie: nouă ne-a plăcut la „Bellini Garden” și-l recomand fără rezerve. Dacă vi se face foame și sunteți prin preajmă, nu-l ocoliți, pentru că aici se mănâncă bine :P 

---

VIZUALIZĂRI: 55 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI