Hai la han să bem o bere!

TIPĂREȘTE

A venit vara, și odată cu ea s-au reluat întâlnirile cu prietenii la terasele bucureștene. Deci, hai la o bere! 🍺

Unde să fie, unde să fie? Ba La Mama Ateneu, ba la HB Bistro, ba la Rare Garden.

Și până la urmă s-a votat democratic pentru Hanu’ Berarilor Casa Lupescu, un restaurant de care auzisem dar unde nu călcasem până atunci.  

Așa se face că într-o după-amiază însorită de început de iunie, pe la orele 16 trecute fix, ne-am adunat vreo 15 foști colegi de liceu puși pe istorisiri, amintiri, dar și făcut planuri. Ce dacă ne apropiem de 70 de ani, ce, n-avem voie să privim în viitor?!! 😁

Dar mai bine să revin la restaurantul cu pricina.

Așa după cum probabil știți, în București sunt trei cârciumi care funcționează sub marca autohtonă „Hanu’ berarilor” :

►Hanu’ Berarilor - Uranus, Calea Rahovei, nr 157A

►Hanu’ Berarilor - Casa Oprea Soare, Str. Poenaru Bordea nr. 2

►Hanu’ Berarilor - Casa Elena Lupescu, Bd. Pache Protopopescu nr. 51

La ultimul de pe listă, cu voia dumneavoastră😉, am decis și noi să mergem, criteriul fiind poziția cât de cât centrală și accesibilitatea. Eu am ajuns cu tramvaiul 55 și am plecat cu autobuzul 135, ambele circulând pe Bd. Pache Protopopescu, însă în apropiere sunt și stații ale tramvaiului 14 sau ale troleibuzelor 69,85,86 și 90. Parcare nu există... 🙁

Restaurantul are site-ul https://hanuberarilor.ro/elena-lupescu/, dar îl găsiți, dacă n-aveți ce face și pierdeți vremea pe net, și aici: https://www.facebook.com/hanuberarilor/? locale=ro_RO.

Este deschis zilnic, de duminică până miercuri între orele 9-23, iar de joi până sâmbătă de la 9 la 24.

Rezervări se pot face telefonic la numărul 0725008005 sau pe mail la hanuberarilor. lupescu@citygrill.ro. Pe Tripadvisor ocupă locul 51 din 1698 restaurante recenzate din București, cu un scor de 4,5.

Vă spuneam că la Casa Lupescu nu fusesem, însă la Casa Oprea Soare, fostă Bucur, da, și avusesem ocazia să îi admir de multe ori interiorul elegant. Eram curioasă, prin urmare, să văd în ce fel amenajaseră cei de la City Grill clădirea interbelică (anii 1920) ce poartă numele Elenei (Magda) Lupescu, personaj controversat, amanta de cursă lungă a regelui Carol II al României și, în final, cea din ultimă a sa soție. Deși casa figurează pe lista monumentelor istorice din capitală ca aparținând în trecut acesteia, nu se știe dacă a fost efectiv locuită de ea.

Bulevardul pe care se află restaurantul - Pache Protopopescu - poartă și el un nume cunoscut, cel al unui politician liberal și primar al capitalei care în numai trei ani în funcție a contribuit semnificativ la „europenizarea” orașului. Astăzi, strada arată însă cam amestecat, cu case în paragină sau de-a dreptul părăsite, intercalate printre construcții elegante interbelice sau mai noi.

Localul, inaugurat în 2011, face parte dintr-un proiect ambițios, început în 2009 cu Casa Oprea Soare, de restaurare a unor case boierești din Bucureștiul de odinioară în vederea transformării lor în localuri populare, cu specific românesc. Nu știu în ce măsură s-a reușit acest lucru; mie prețurile nu mi s-au părut deloc populare... 😞

Clădirea monument istoric este retrasă de la stradă, în față fiind o grădină frumos amenajată, cu multă verdeață și separeuri de câte 4-5 mese protejate de umbrele mari. Există și o terasă acoperită, și acolo ne-am așezat noi.

Stilul arhitectural al casei este o combinație (nu foarte reușită, după părerea mea) de neogotic, neoromânesc, rustic normand, chalet și Art Nouveau. Are două etaje, plus un foișor-turn: la parter e sala centrală, un fost hol de onoare pe două niveluri, înconjurat de patru saloane de dimensiuni modeste care îndeplineau rolul de sufragerii și camere de primire. Primul etaj, la care se accede pe o scară spiralată îngustă, are aceeași dispunere a încăperilor. Etajul al doilea adăpostea probabil dormitoarele iar mansarda era destinată spațiilor de servicii.

Nu am vizitat decât parterul, și în afara înălțimii sălii principale, alte elemente nu m-au impresionat. Decorul, dominat de culoarea întunecată a meselor și scaunelor din lemn, este prea sobru, după gustul meu, în ciuda ferestrelor trifore și a oglizilor ornamentale, care îi conferă o notă de eleganță.

Saloanele erau goale, în schimb afară era o oarecare agitație, lucru firesc având în vedere vremea bună.

Dar hai să vedem meniul, sau mai corect spus meniurile, câte unul pentru mâncare și băutură, ambele în română și engleză și fără poze. O prezentare standard, așadar, cu nimic ieșită din comun.

La primul, remarc câteva feluri de supe și ciorbe de 25-28 lei, apoi aperitive, gen salată de vinete 30 lei, cașcaval pané 32 lei, icre cu mix de măsline 29 lei, mămăligă cu brânză, ou și smântână 16 lei, salată grecească 42 lei, salată de pui 44 lei, cea de rață 52 lei. La felul principal se poate opta pentru câteva mâncăruri gătite (sarmale 62 lei, ciulama de pui cu mămăligă 46,50 lei sau tigaie picantă 51 lei); pește (63-72 lei porția); fripturi (ceafă de porc 42,50 lei, carne la garniță 79 lei, piept de pui 38,50 lei, pulpe de rață 96 lei); mititei 10 lei/buc. ; cârnați 29-45 lei; burgeri 54-74 lei. Sunt însoțite de garnituri precum cartofi prăjiți 17,50 lei, varză călită 19 lei, salată de murături 14 lei, ardei copți 19 lei.

Deserturile includ nelipsiții papanași (41 lei/2 buc.), tort de mere 34 lei, cheesecake 38 lei, profiterol 42,50 lei, tort joffre 35 lei.

Nouă ne era însă sete. Și ce sete! 🤣Și cum ne aflam la un așa-zis han, musai să bem bere, așa încât pentru început am comandat berea casei la metru (10 halbe mari) la prețul de 152 lei. Rece, nimic de zis, dar îngrozitor de slabă - 3,5 grade alcool🙁, așa că după prima rundă, ne-am reorientat și fiecare a cerut altceva. Eu am vrut o halbă de Ursus Premium 400 ml - 16 lei. Mult mai bună!

Oferta de băuturi e foarte vastă și acoperă cam toate capitolele, de la apertitive și long drinks, la tării, răcoritoare, vinuri, cafea și ceai. Ca să nu mă „sparii” din nou😬, n-o să enumăr aici prețurile, vă las pe voi, dacă doriți, să le consultați în fotografiile anexate.

La mâncare nu am căzut de acord și fiecare a poftit altceva. S-au comandat mici cu cartofi prăjiți (eu și un fost coleg), supă cremă de legume, tigaie picantă, cașcaval pané, saramură de crap și altele pe care nu le-am văzut, fiind prea departe de locul unde mă așezasem.

Micii mei au fost foarte gustoși, chiar n-am avut nimic de reproșat, și laude știu că au fost aduse și cașcavalului pané. Ceilalți comeseni au părut și ei mulțumiți, iar la final câteva colege s-au delectat cu tortul de mere (porții uriașe) sau joffre, declarându-se încântate. 😋

Serviciul a fost foarte prompt. Chiar am apreciat amabilitatea chelneriței și modul profesionist în care am fost tratați. O bilă albă și pentru curățenia din saloane și de la toalete.

Știu că Hanu’ Berarilor face și livrări la domiciliu, că organizează evenimente corporate, nunți și botezuri, că servesc și micul dejun și că la prânz au meniu fix pentru seniori.

Noi ne-am simțit bine, ca de fiecare dată, punând țara la cale și stând la taclale mai bine de trei ore. Nu pot totuși să nu remarc prețurile mari: pe mine, un espresso, două halbe de bere și trei mici cu cartofi prăjiți m-au costat 100 de lei. 😮

Hanu’ Berarilor nu mi s-a părut un loc destinat celor cu venituri medii, așa cum înțeleg că s-a dorit inițial, ci mai degrabă unul cu pretenții și cu tarife mari. În ciuda serviciului impecabil, în condiții normale, adică dacă eu aș fi făcut alegerea restaurantului, nu aș fi optat pentru Casa Lupescu. Nu pot să zic că mi-a displăcut total, dar nu e genul meu.

Pur și simplu!

---

VIZUALIZĂRI: 663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI