HB Bistro, un local fără pretenții, bun pentru o agapă colegială

TIPĂREȘTE

Nu știu cum se face, dar în ultima vreme am umblat din cârciumă în cârciumă. Și nu am terminat, mai urmează... Dar stați liniștiți: niciun pericol să cad în patima băuturii! ????

De data asta, m-am întâlnit cu câțiva dintre foștii colegi de la liceul C. A. Rosetti, oameni dragi alături de care am petrecut ani frumoși. Despre această experiență, o adevărată școală a vieții, v-am povestit într-un review dedicat dirigintelui meu, deținut politic în temnițele comuniste vezi impresii, așa că nu voi mai reveni asupra ei, menționând totuși că prietenia care ne-a legat în perioada dolescenței a rezistat în timp, și drept dovadă, ne revedem periodic, în grupuri mai mari sau mai mici, cu ocazii festive și nu numai.

Acum nu a fost vorba de nicio aniversare sau cine știe ce eveniment, ci de dorința fierbinte de a ne revedea după mai bine de doi ani de pandemie.

Bun, ne întâlnim, dar unde? Prima propunere: Diesel, pe malul Lacului Floreasca, în apropiere de liceu. Îl frecventaserăm în mai multe rânduri și în afara locației deosebite (minus țânțarii cu care vine la pachet????), alte atuuri eu, una, nu consideram să aibă. Știam, de pildă, că e un restaurant de fițe cu chelneri țâfnoși și mâncare mediocră și extrem de scumpă, însă nu mă așteptasem să încerce să ne impună un meniu fix tip bufet suedez format din aperitive, feluri pricipale, cafea și băuturi răcoritoare (cele alcoolice urmând a fi achitate separat! ????) la prețul de 44 euro în varianta românească, respectiv 49 euro în cea internațională.

Cââât? ????Măi oamenilor, voi sunteți zdraveni la cap? Doar n-aveți de gând să transformăm o întâlnire informală, de genul despre care ești întrebat „Ce zici? Ieșim și noi la o bere?” , într-o sindrofie simandicoasă cu prețuri de cununie civilă ori botez?!!

În fine, după parlamentări îndelungate pe grupurile noastre de WhatsApp și Yahoo, un coleg ne-a propus HB Bistro, o alegere care s-a dovedit inspirată.

Haideți să vedem unde se află localul.

La numărul 49 pe strada Mătăsari, situată între două școli (ce coincidență plăcută, din punctul nostru de vedere de școleri nostalgici!): Liceul Iulia Hașdeu și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, pe scurt UNATC. Se poate ajunge cu troleibuzele 69 și 85 de pe Bulevardul Ferdinand I, cu tramvaiul 55 de pe Bd. Pache Protopopescu, cu autobuxele 330 și 335 și tramvaiul 1 de pe Șoseaua Mihai Bravu sau, ceva mai departe, de la stația de metrou Piața Iancului.

Eu am avut însă norocul să fiu transportată și la dus, și la întors, cu mașina condusă de soțul super amabil al uneia dintre colegele de clasă, care locuiește relativ aproape de mine.

HB e la doi pași de Restaurantul Belli Siciliani, unde am petrecut câteva ore foarte plăcute în urmă cu câțiva ani cu câțiva AFA-iști. Nu e departe nici de Terasa Florilor, unde m-am întâlnit în luna mai cu colegii de școala generală, iar în capătul dinspre intersecția cu strada Matei Voievod, vizavi de UNATC, la Club Art Papillon, mă văzusem ultima oară cu colegii de liceu în toamna lui 2019.

Ați înțeles deja că zona abundă în localuri amenajate în case cu puține etaje și curți primitoare, umbrite de copaci bătrâni. Mătăsari e una dintre acele străduțe „discrete” din spatele marilor artere bordate de blocuri. În urmă cu vreo două secole aici, în mahalaua Mătăsari, la marginea de atunci a Bucureștiului, își aveau locuințele negustorii de textile care își vindeau marfa în Obor. Și, evident, de la ei își trage numele artera.

La fel ca strada Romulus, despre care am făcut recent vorbire, Mătăsarii sunt un amestec de vechi și nou: casele mici tip vagon de la începutul secolului al XX-lea, unele din ele în stadiu avansat de degradare, altele recent renovate, coabitează cu vile noi într-o ambianță tihnită, veselă și pestriță ce nu semnalează neapărat prezența unor obiective turistice, ci doar creionează imaginea unei capitale mult mai complexă ca înfățișare decât ar putea părea la prima vedere.

Să ne bucurăm că (încă) mai avem parte de asemenea priveliști urbane! ????

Nu pot încheia această scurtă prezentare a zonei fără a menționa că după doi ani, la sfârșitul lui mai 2022 s-a reluat Festivalul Femei pe Mătăsari, ajuns la a zecea ediție, o inițiativă „menită a aduce în prim plan femeia cu tot ce are ea mai frumos și mai creativ” . Alegerea străzii n-a fost deloc întâmplătoare: imediat după 1990, Mătăsarii dobândiseră un prost renume din cauza „damelor de companie” care-și găsiseră „vad” bun taman acolo, din motive poate numai de ele știute.

Eu îmi propun să particip neapărat anul viitor la această manifestare cu muzică de calitate, scenete, standuri cu produse de vânzare, trasee culturale etc.

Iar am făcut o digresiune lungă... Pentru că nu mă pot abține. ????

Să revin totuși la HB Bistro, notând că are site propriu bistrohb.ro, și cont pe Facebook, dar și un scor modest și de neînțeles pentru mine, de numai 4, peTripadvisor.

Încă de la intrarea flancată de un soi de coloane și un frontispiciu unde denumirea „HB” e inserată atât de discret, încât cu ușurință o poți trece cu vederea, aflăm că localul organizează mese festive: nunți, botezuri, petreceri de firmă sau private, inclusiv pentru copii - am zărit un spațiu dedicat, plin cu baloane. Clădirea cu un singur nivel și nimic deosebit de natură să atragă atenția pare, într-adevăr, suficient de mare pentru asemenea adunări festive.

Mesele noastre fuseseră însă aranjate pe terasă, unde aveam să constatăm cu amuzament că nu eram singurul grup de „babalâci” veniți să-și depene cu nostalgie amintirile. Alte două confrerii serbau nu știu câți ani de la nu știu ce... ????Semn că bistroul e cunoscut bucureștenilor. Prea multe informații nu am găsit totuși despre el pe net, doar că - se pare - funcționează de ceva vreme, fiind înființat la puțin timp după 1990. Dacă așa e, bravo că a rezistat atât de mult!

După gustul meu, terasa e cam înghesuită. Mesele și scaunele albe (dar cu pernițe; la scaune mă refer!) sunt parțial acoperite de umbrele mari, însă din fericire amenințarea ploii nu s-a materializat. Că e și după sufletul omului! ???? Nu sunt fețe de masă, doar niște flori artificiale în vaze mici adaugă pete de culoare, alături de un perete zugrăvit în cenușiu pe care au fost încastrate imitații de ferestre cu oglinzi și așezate pe un fel de țeavă-poliță, ghivece cu bonsai și mușcate, adevărate de această dată. Nici prezentarea pe farfurie nu e cine știe ce, fără floricele, sosulețe și alte adaosuri cu pretenții estetice, doar mâncare și atât!

Fac o scurtă incursiune și la toaleta comună pentru bărbați și dame, chestie care nu mă entuziasmează... Curată, numai că orele fiind înaintate, hârtia igienică s-a epuizat în toate cabinele. Noroc cu șervetele de hârtie de șters pe mâini.

Fapt e că localul e aglomerat: terasa se umple până la ora plecării noastre și în saloanele în care reușesc să arunc un ochi văd multe mese ocupate. Și mai văd ceva: proprietarii nu s-au obosit cu designul, mergând pe ideea de funcționalitate, și după părerea mea, le-a reușit. La urma urmei e un bistro de cartier, nu un restaurant gourmet, deci câte un tablou ici-colo, o statuetă, o floricică sunt oarecum de ajuns pentru crearea unei ambianțe plăcute.

Cât despre meniul cu specific românesc și italienesc, aflați că e surprinzător de vast iar prețurile mi s-au părut foarte decente. Nu poate fi consultat decât scanând codul de bare de pe cartonașele așezate pe mese sau intrând direct pe site; meniul tipărit nu e pus la dispoziția clienților deoarece pe el prețurile nu au fost actualizate.

Ce se poate consuma la HB Bistro? Ceva supe și ciorbe de 13-19 lei; aperitive gen salată caprese (20 lei), de vinete (18 lei), omlete (7-13 lei), mămăliguță cu brânză și smântână (16 lei); mâncăruri gătite: jumătate de pui la ceaun sau cu mămăliguță (39 lei), șnițel de pui sau porc (22-29 lei), pomana porcului (34 lei); grătar: piept sau pulpe de pui (22 lei), mușchi de porc (21 lei) sau de vită (50 lei), pastramă de oaie (32 lei); paste (26-35 lei); pește: hamsii prăjite (20 lei), doradă la grătar (35 lei), file de șalău (30 lei); pizza (diametru 31 cm; 25-32 lei). Alături de carne se pot comanda garnituri de cartofi, orez, ciuperci (8-13 lei) și salate de varză, murături, roșii, asortată (10-13 lei).

La desert, în afara deja banalelor clătite (13-15 lei) și papanași (19-21 lei), se mai poate opta pentru tiramisu (16-18 lei), tortul casei (20 lei) sau salamul de biscuiți (12 lei), cu care am făcut cunoștință încă din copilărie, la grădiniță.

Variantele de frappéuri depășesc 20 lei dar espresso costă numai 9 RON. Bere draught au numai Ursus (11 lei/400 ml sau 20 lei/1 l), însă oferta e mult mai largă la sticlă: Timișoreana și Kozel (10 lei/400 ml), Perroni (12 lei/500 ml), Pilsner (14 lei/330 ml). Vinul casei (36 lei/1 l) vine de la Recaș, iar la sticlă de 750 ml se pot comanda soiuri de Sâmburești (69 sau 95 lei) sau Purcari (98 lei).

Lista mai cuprinde lichioruri și digestive, băuturi răcoritoare, smoothies, gin, coniac, whisky, vodcă, adică de toate pentru toți.

Adaug că meniul zilei (ciorbă, fel principal și desert), servit între orele 10-17, costă la bistro 26 lei iar la livrare la domiciliu - 30 lei.

Fiecare dintre cei 16 comeseni a comandat după bunul plac. Eu am băut la început un espresso și un gin tonic, am mâncat penne quattro formaggi și am încheiat cu o sticlă de bere Perroni. Pastele au fost foarte bune, cafeaua asemenea, ginul tonic preparat exact așa cum am cerut (slab) iar Perroni... e Perroni. ???? Total consumație 66 lei, absolut rezonabil, după părerea mea. Se poate achita în numerar sau cu cardul.

În jurul meu s-a optat pentru grătare de porc și pui, pește, tochitură etc. și nimeni nu s-a plâns de gust. Ne-am plâns însă un pic de serviciu: două chelnerițe deserveau întreaga terasă și cu greu făceau față. Am fost nevoiți să așteptăm destul de mult, inclusiv băuturile, iar când ne-au adus mâncarea (ce-i drept, străduindu-se să nu existe timpi morți între diversele feluri și cooptând în acest scop în echipă și un chelner), bietele de ele nu mai știau cine ce a comandat. În fine, cu nițică bunăvoință de ambele părți, totul s-a rezolvat.

Dar zău că n-am fost foarte deranjați de micile neajunsuri, căci principalul scop al întâlnirii n-a fost îmbuibarea, ci statul la taclale și punerea la curent cu noutățile intervenite în viața fiecăruia dintre noi în ultimii doi ani. Scop pe care l-am atins cu brio, toată lumea plecând încântată de revedere. ????

Deci dacă vă plac vechile străduțe ale Bucureștiului cu aer de Belle Epoque și atmosfera autentică a unui local fără pretenții, cu mâncărică bunicică și prețuri convenabile, HB Bistro e de voi.

Recomand!

PS. Luată de valul poveștilor cu prietenii, nu am făcut prea multe poze. Scuze!

Și pentru a intra în ambianța acestei străzi și fiindcă am pomenit de Festivalul Femei pe Mătăsari,

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 366 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI