Un popas binevenit

TIPĂREȘTE

De cele mai multe ori, în mașină, pe drumul de întoarcere spre casă (din diverse destinații mai lungi sau mai scurte), o ultimă problemă pe care trebuie s-o rezolvăm este unde mâncăm când ajungem (că deh, frigiderul nu se umple singur în lipsa noastră). De obicei ne păstrăm pentru orașul de reședință, din 2 motive: că vrem să vedem călătoria încheiată și să poată și bietul șofer să se hidrateze după pofta inimii. Foarte rar ne oprim pe drum.

Așa s-a întâmplat după vacanța în Gran Canaria. Eu am zis acasă, Tati și-a amintit de un loc unde fusese recent la un eveniment și a insistat să-l testăm împreună. N-aveam cum să refuz așa ceva, mai ales că nu sunt eu șoferul; și cu atât mai mult n-aveam cum să refuz când am auzit despre ce-i vorba: Cabana Stejarilor.

Amenajată în 1968 în pădurea Lacu Sărat, la doar câteva sute de metri de intrarea în Brăila dinspre Buzău, cu scopul de „Restaurant, popas turistic cu căsuțe, camping și grădină de vară” , nu-i așadar greșit a spune despre Cabana Stejarilor că reprezintă o locație istorică. În tot cazul, nu-i brăilean și nici măcar gălățean să n-o cunoască. Între timp, căsuțele și campingul au dispărut, a rămas cârciuma cu frumoasa terasă exterioară aranjată la umbra copacilor.  

În ceea ce ne privește, am trecut pe lângă ea de nenumărate ori, dar niciodată (până acum) nu ne-am oprit. De fapt, multă vreme am avut impresia că găzduiește exclusiv evenimente; doar după ce a fost Tati efectiv acolo a aflat că-i deschisă pentru tot poporul, (și) în regim a la carte.

Cum vii dinspre Buzău, Cabana Stejarilor se află pe stânga, având locuri de parcare dedicate pe ambele părți ale șoselei. Nouă ne-a fost la îndemână să lăsăm mașina vis a vis de restaurant. Este amenajată o trecere de pietoni, însă trebuie mare atenție la traversare, este un drum foarte circulat și nu toți șoferii sunt dispuși să oprească. Pe trunchiul unui copac, chiar în dreptul zebrei, sunt fixate 2 plăcuțe ce conțin mai multe mesaje scrise: „Fumatul strict interzis!” (normal, că-i pădure), „Te rugăm aruncă gunoiul la coș!” și „Toaletă găsiți la 200 m (la OMV) sau vis a vis la restaurant! Gratis! Mulțumim că ești OM!” No comment.

Am traversat deci cu mare grijă și ne-am îndreptat spre intrarea în complex, marcată de o poartă simplă vegheată de-o parte și de alta de 2 amfore stilizate, de drapelul României și de... un cerb-statuie. Deasupra, între stâlpii intrării, tronează firma cu numele reședinței, alături de care este desenat logo-ul său (2 acoperișuri în V și un copac). Urmează o frumoasă alee acoperită cu dale de piatră, flancată de arbuști de tuya, ce se termină la intrarea în restaurant, în fața căreia aștepta un ospătar îmbrăcat la 4 ace, spre a întâmpina oaspeții și a-i îndruma spre mese.  

Cum era vreme faină, soare și destul de călduț pentru momentul anului (sfârșit de aprilie), am dorit să stăm afară, pe terasă, iar gazda noastră ne-a indicat una dintre mesele de 4 persoane. N-am prins foarte aglomerat, deși duminică după-amiaza; ce-i drept, ora prânzului trecuse de mult, iar a cinei mai avea de așteptat.

Am primit meniuri clasice, tipărite. De pe prima pagină am aflat povestea – nu foarte spectaculoasă – partea cu căsuțele (pe care îmi amintesc că le-am prins) și cea mai nouă, ce datează din 2018, când întreg domeniul a fost reamenajat. Am aflat că dispune de 4 spații destinate servirii mesei, dar și organizării de evenimente, scop pentru care sunt dotate cu echipamente audio de ultimă generație. Că oferta gastronomică se suprapune pe bucătăria tradițională și internațională, Chef-ul Daniel Epure folosind în special ingrediente oferite de micii producători, pescari și fermieri locali.

Am ales întâi băuturile, așa cum se procedează de obicei: eu bere draft (15 lei), șoferul limonadă cu mentă și ghimbir (18 lei). Pe urmă mâncarea: eu buturel de porc cu cartofi la cuptor (după ce am aflat de pe Google semnificația cuvântului „buturel” , că n-o știam; este sinonim cu ciolan; 86 lei), iar Tati a combinat pulpe de pui la jar (31 lei) cu ciulama de ciuperci cu mămăligă (46 lei) și salată verde (17 lei). Am fost întrebați dacă vrem pâine și inițial am zis că nu, însă ospătarul atât ne-a lăudat turtele fierbinți pe care abia le scoseseră din cuptor, că n-am rezistat și am comandat și noi una (7 lei).

A urmat, rând pe rând, excursia la toalete, prilej pentru mine să vizitez și interiorul. „Ia-ți telefonul cu tine să faci poze!” m-a avertizat Tati. Și da, am avut ce să pozez! Elegant, luminos, aerisit! Mi-au plăcut mai ales decorațiunile vii (plante verzi) și dulapul din lemn sculptat – o bijuterie!  

Între timp primiserăm băuturile; am gustat și eu din limonadă, era dulce cât trebuie, cu aromă pregnantă de mentă de la frunzele ce fuseseră blenduite în amestec. Am primit și câte un set de tacâmuri, fiecare în ambalaj de hârtie personalizat. N-am așteptat mult nici pentru mâncare, au venit cam toate grămadă. Pâinea într-un coșuleț, învelită în șervet alb, era caldă încă și mirosea absolut îmbietor! Recunosc, cu ea am început și ne-am străduit să nu gustăm decât un pic, de poftă, să lăsăm loc pentru restul. (Oricum, ce a rămas aveam să luăm la pachet.)

Buturelul a fost delicios și – evident – prea mare pentru mine. Cartofii ar fi trebuit să fie aromatizați cu usturoi și rozmarin, n-am regăsit aceste arome, însă erau buni. Am avut și un bol mic de salată de varză și morcov. Nici Tati n-a putut dovedi ce și-a luat (era clar de la început), așa că am mâncat cât am putut, ne-am terminat băuturile și am rugat să ne împacheteze ce-a rămas (și astfel ne-am asigurat și o parte din prânzul de a doua zi) și să ne facă nota de plată.

N-am așteptat mult nici pentru aceste servicii. Am plătit cu cardul 220 lei plus tipsul separat, cash.  

Am plecat sătui și mulțumiți, chiar încântați. A fost o experiență bună, care ne-a dat curaj să mai poposim și altădată. Atmosfera de pe terasă, cu mesele răspândite printre copaci, mi s-a părut un mare bonus, însă nu m-aș da în lături să mănânc nici înăuntru. Iar mâncarea a fost în general bună; nu extraordinară, dar bine gătită și gustoasă.

Dacă veniți dinspre Buzău spre Brăila, vă invit să opriți la Cabana Stejarilor, chiar dacă nu vă e foame! ; măcar pentru o cafea sau un suc. Și mai ales pentru atmosferă. Nu veți regreta!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI