El Balcon del Mundo și niște mărunțișuri...

TIPĂREȘTE

Kaliakria Resort dispune de 3 restaurante: El Balcon del Mundo (meniu internațional), La Terrazza (specific italian) și Bistro El Jardin (specific bulgăresc). Nu prea mâncasem înainte de a pleca de acasă, dar mă consolam cu gândul că o să-mi scot pârleala la destinație, așa că tot drumul m-am setat pe modul „nu mi-e foame” (funcționează de obicei 😊) și visam doar papa bun și BRRC! Și priveliștea nemaipomenită care mă vrăjise când citisem prima dată despre Balconul ăla!...

Doamne-Doamne e bun și ne lasă să visăm... Ce-l costă?! Oricum ultimul cuvânt îi aparține... Ajunși la recepția aparthotelului, Tati a aflat că pentru El Balcon del Mundo trebuie rezervare și că pentru cina din seara asta nu mai sunt locuri. Nici pentru a doua zi. A, ba... stați puțin, s-ar mai găsi o masă pentru mâine, ora 19!... E ok?! E ok, ce să mai zicem...

După ce ne-am instalat, am ieșit să mâncăm. Primul drum l-am făcut la Balcon, că suntem căpoși până-n oase și cine știe?! Hostesa ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg și ne-a confirmat: nu, în seara asta pas! Ne-a îndrumat spre celelalte două, dar ne-a făcut cu ochiul și a zis că-i preferă pe italieni, fac pizza bună. Noi nu voiam pizza și, cred că mai mult din motiv de Gică Contra, ne-am îndreptat spre celălalt.

Bistro El Jardin se află de fapt în afara complexului, imediat în dreapta cum ieși și are în față un iaz cu nuferi și broaște, o grădină de legume, câteva rânduri de viță-de-vie și câțiva pomi fructiferi. Idilic! După ce ne-am apropiat, am remarcat și locul de joacă pentru copii, masa de ping-pong și o clădire ce părea nefolosită în prezent (pe partea opusă aveam să descoperim supermarketul resortului). Restaurantul se desfășoară imediat în dreapta, cu o zonă de interior și 2 terase, una lângă iaz, cealaltă pe partea opusă, unde peisajul nu-i spectaculos, în schimb este instalat un ecran TV uriaș.  

Pe noi nu ne interesa neapărat să urmărim meciul ce deja începuse (oricum, zona era deja ocupată), așa că am solicitat o masă pe terasa de la iaz, în prima linie. Tati a întrebat cum stau cu țânțarii, iar domnișoara ne-a adus, odată cu meniurile, un tub de Autan. De care n-a fost nevoie să ne atingem.

Meniul este scris în limba engleză și cuprinde doar câteva preparate: salate, aperitive, paste, scoici&pește, feluri tradiționale, burgeri și chestii la tigaie sau grătar. Există și variante pentru cei mici. Ne-am decis pentru 2 startere pe care să le împărțim: eu am ales kiopoolu (salată de vinete și ardei copți), iar Tati liutenița (pastă de legume, predomină ardeii și roșiile, oarecum asemănătoare cu zacusca noastră). Și pâine – am precizat, amintindu-ne că la bulgari, dacă nu ceri pâine, e posibil să nu capeți din oficiu. Ambele porții au costat câte 7,8 leva.

Ca fel principal, mi-au făcut cu ochii ardeii umpluți cu carne și orez (18,5 lv), deja salivam intens vizualizându-i. Tati și-a luat dovlecei pane cu sos de iaurt (17,7 lv), iar Fidan, prietena noastră, kavarma (un fel de tocăniță) cu pui (18,8 lv). De băut, s-a dorit bere draft locală (Kamenitsa; 6,5 lv/500 ml) și limonadă cu mentă (9 lv/1 l).  

Băuturile au venit destul de repede, oricum spectaculosul apus de soare ce înroșise cerul dincolo de iaz ne-a făcut pe moment să uităm de sete și de foame. Ne-am foit un pic prin împrejurimi, am făcut câteva poze și gata, am primit și de mâncare.  

Aperitivele au fost foarte gustoase, iar pâinea și mai și! La fel și dovleceii (sosul un pic usturoiat – demențial; Tati a mai cerut un bol), și kavarma a fost bună. Cel mai puțin inspirată m-am dovedit chiar eu. De fapt, suna bine „ardei umpluți cu cane și orez” , însă execuția a fost un dezastru! Ce credeți că am primit?! 3 ardei kapia copți, băltind în sos de roșii. Nu tu carne, nu tu orez. Nici acum nu înțeleg de ce n-am protestat, i-am mâncat și asta a fost. Eram prea obosită și prea bucuroasă de minivacanță, nu voiam să mi-o încep cu scandal, cred... În fine, noroc că mă săturasem deja cu aperitivele și cu câțiva dovlecei pescuiți de la Tati. A, că am uitat să vă spun: i-am primit și ultimii! La bulgari se poartă chestia asta, felurile de mâncare se aduc la masă pe măsură ce-s gata, nu neapărat toate odată (de fapt, prea rar toate odată).

Nota de plată a adunat 93,1 leva. Ne-au taxat și pâinea, desigur, dar nu mult (1,5 leva), sosul extra nu l-au taxat. În concluzie, am plecat fără regrete de la Bistro El Jardin. Nu pot să nu-l recomand totuși, atmosfera e faină, iar celelalte chestii au fost ok. Doar că vă puteți aștepta la surprize...

El Balcon del Mundo

Ei da, a meritat așteptarea!... Făcusem deja cunoștință cu el la micul dejun, avusesem ocazia să admirăm pe îndelete superba vedere către mare. E de fapt mai mult o terasă acoperită, iar la intrare are un bar în aer liber, cu câteva mese, un hamac, iar seara se aprinde un foc într-un vas special. Plantele verzi din loc în loc și muzica de calitate, în surdină, completează fericit ambientul. Pe partea dinspre mare, pe la jumătate, terasa-restaurant este prevăzută cu o mică platformă pe care se află un binoclu pe un stativ. Seara sunt felinare romantice, locul chiar are ceva magic!

Am fost conduși spre masa noastră și același ospătar avea să se ocupe de noi, cu profesionalism, până la final. Dealtfel, a fost singurul loc din această mică vacanță unde n-am avut absolut nimic de obiectat, totul a decurs ca la carte, ca într-un adevărat restaurant cu renume.  

La fel, meniurile sunt scrise în engleză, paleta nu-i foarte vastă și cuprinde toate categoriile, de la startere până la desert (de fapt, pentru desert au meniu separat). Prețurile peste medie. Am ales vițel la cuptor cu piure trufat de cartofi și legume (eu; 38,5 lv), miel la cuptor cu cartofi noi (Tati; 39,5 lv), iar Fidan a vrut ceva din... meniul pentru copii: degețele de pui cu cartofi pai (15,5 lv) și salată (8,5 lv). Pentru udat, am convenit că ar merge ceva mai elegant și l-am împuternicit pe Tati să aleagă vinul; roșu să fie. Luarăm și o sticlă de apă (8,8 lv).  

Am primit din partea casei câte un mizilic – icre frecate, pastă de brânză, câteva măsline foarte bune (le încercasem deja la micul dejun) cu feliuțe de pâine de casă. Am primit și băuturile. Vinul aparține casei Villa Melnik, de care ne leagă amintiri frumoase și chiar avea să se dovedească un companion excelent pentru felurile alese de noi.  

Felurile principale le-am primit deodată (încă o bilă albă pentru El Balcon 😊). Arătau toate într-un mare fel și au fost delicioase. Mi-a plăcut că am primit extra-sos într-un bol, să-mi pun peste friptură. Mielul era însoțit, pe lângă cartofi, de o porție generoasă de salată (o să vedeți în poze: farfuria ideală, cu ¼ proteine, ¼ carbohidrați și ½ vegetale 😊), iar Fidan s-a ales cu destul de multe degețele, destui cartofi și destulă salată acoperită cu fulgi de parmezan. Ba, chiar am râs: ochiometric, porția ei era cea mai mare din toate.  

Am decis să încheiem cum se cuvine acest festin, cu câte ceva dulce adică. Eu am ales Mojito Cheesecake cu lime și mentă (15,9 lv), Tati – sorbet de mango (12,5 lv), iar Fidan – tartă cu înghețată și fructe de pădure (15,5 lv). Evident, am gustat unii de la alții, așa că pot afirma că toate au fost demențiale!

Se duse nota un pic peste 200 de leva, dar nah, nu mănânci în fiecare zi la Balconul Lumii!... Și dădurăm și tips cu mare bucurie și recunoștință – 20 lv.  

Pe Terrazza am păstrat-o pentru ultima seară. De fapt, pățiți fiind și remarcând că arealul se cam aglomerase, am făcut rezervare cu o zi înainte, când am plecat de la Balcon del Mundo. (Și bine am făcut.)

Terrazza se află cam în aceeași linie cu El Balcon, tot pe marginea dealului, cu vedere frumoasă la mare. E la fel, jumătate acoperită, jumătate nu, decorată cu măslini pitici în ghivece și plante agățătoare. La loc de cinste stă cuptorul pentru pizza.

Meniul este pur italian, dar varianta restrânsă,  pizza-antipasti-paste-salate. Dacă vrei o cărniță-ceva, nu ăsta-i locul. Noi am ales spaghetti carbonara (eu; 21,8 lv), risotto cu șofran și creveți (Tati; 25,5 lv) și pizza quatro formaggi (Fidan; 19,8 lv). Am băut apă minerală (San Pelegrino; 12 lv) și vinul roze al casei (15 lv/0,5 l). Cea mai inspirată a fost amica noastră, pizza s-a dovedit bună și crocantă, cu umplutură fix cât trebuie. Pastele nu m-au dat pe spate, parcă le lipsea ceva. Nici risotto nu mi-a plăcut, nu era cremos și n-avea sare. Mai au de învățat chefii de la Terrazza... Atmosfera însă ne-a plăcut, seara era călduță și marea aproape. 94,1 leva am plătit în final.  

În concluzie, un mare-mare da pentru El Balcon del Mundo! Chiar dacă e mai scumpișor, e un loc de top și își merită banii și reputația. Celelalte... hm-hm. Cu grijă. În niciun caz ardei umpluți la Bistro și mai degrabă pizza la Terrazza.  

---

VIZUALIZĂRI: 1994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI