4 mâncătorii faine în Praga

TIPĂREȘTE

Nicio vacanță nu e completă dacă n-o asezonezi cu gastronomia locală. Cel puțin noi asta încercăm să facem pe unde ne ducem, să mâncăm (și să bem) ca localnicii, măcar cât se poate.  

Despre bucătăria cehă v-am mai povestit și cu alte ocazii; n-o fi cea mai spectaculoasă din lume, dar cu siguranță nici cea mai rea. Ca peste tot, oamenii s-au adaptat la resurse și temperaturi ambientale, așa că mâncarea cehească este destul de consistentă, cu cărniță sau cârnați, grăsimi și făinoase (printre care tradiționalele „găluște” de cartofi sau făină; practic, un fel de ruladă fiartă din care se taie felii groase de un deget).  

O, și să nu uităm de bere! 🍻 Unii susțin că berea cea mai bună se face în Cehia, mai bună decât varietățile belgiene sau nemțești. Eu – mare iubitoare de bere – mă declar imparțială, am găsit pretutindeni sortimente care să-mi placă. Și pentru că în cea mai recentă minivacanță a noastră în Praga am avut 2 experiențe deosebite în ceea ce privește berea, pe acestea o să vi le prezint separat. Azi o să vorbim despre mâncătorii.

Steak Restaurant Titanic – 4,3/988 recenzii pe Google; 24, Štěpánská, Nove Město; program: L-V 11:00-23:00, S 12:00-23:00, D 16:00-22:00; www.titanicrestaurant. cz 

L-am ales la repezeală, după ce ne-am cazat, aruncând o privire pe harta Google după mâncătorii prezente pe o rază de 2-300 m, de preferat în direcția centrul vechi. Ne-au atras recenziile pozitive pe care Titanicul le deține și intuiția că vom mânca în sfârșit o masă adevărată pe ziua respectivă, după ce ciuguliserăm toate prostiile pe drum și prin aeroport.  

N-am făcut mai mult de 10 minute de la hotel până la restaurant, pe care l-am identificat ușor la parterul unei clădiri cu 3 sau 4 etaje, sobră și elegantă, cum sunt multe prin centrul Pragăi (chiar dacă aici ne aflam un pic excentric față de punctul 0). Am remarcat din mers fereastra rotundă în formă de hublou prin care se zărea un far miniatural, precum și „meniul zilei” , cu 3 feluri de mâncare, afișat pe zidul exterior în 3 limbi (engleză, rusă și – bănuiesc – chineză) = 333 czk = 16 euro. Bună afacere, doar că ora era deja înaintată, prânzul trecuse cam de multișor.

În fine, am intrat, am dat nas în nas cu barul stabilimentului, unde nu presta nimeni pe moment. Totuși, prezența noastră nu s-a lăsat neobservată și de nicăieri a apărut un ospătar căruia i-am împărtășit doleanța noastră și care ne-a invitat cu amabilitate să ne alegem una dintre cele multe mese; de fapt, cam toate (abia după vreo juma de ceas a început să se mai populeze zona; familii cu copii, în scop de cină timpurie). Desigur, am ales masa de lângă hublou 😊.  

Am primit meniuri (și în engleză), din cele cu poze și minime explicații despre preparat. Oferta nu foarte stufoasă, bazată 90% pe carne și derivate, prețurile medii. Nu ne-a luat mult să decidem: o porție de supă de pui (de șeruit; 99 czk) și câte un fel principal: minișnițele de pui și porc cu salată coleslaw (319 czk) și medalioane de porc cu legume (299 czk). De udat, câte o halbă cu bere Pilsner (62 czk). Vă reamintesc, 1 czk = 0,2 lei.  

Băuturile au venit mintenaș și ne-au întâmpinat toate așteptările, adică au fost reci și cu bule pișcătoare la limbă, așa cum se cuvine. Am avut timp să aruncăm câte un ochi prin încăperea în care ne aflam, cât și prin cele vecine și chiar am făcut câteva poze, profitând de „vântul” ce bătea din toate părțile. Decorul este destul de simplist, cu doar câteva elemente ce te duc cu gândul la numele restaurantului; așa-i la cehi, n-au ei cine știe ce treabă cu briz-brizurile.

În fine, a venit supița – fierbinte și aromată, plină de legume, paste și bucăți de piept de pui. Pentru cineva nu foarte flămând, o porție din supa aia poate fi de ajuns pentru câteva ore bune. Oricum, a picat bine. Pe urmă, felurile principale. Șnițelele au fost însoțite, în afară de minibolul cu coleslaw (cu varză roșie), de un fel de maioneză acrișoară, câțiva ardei iuți murați, un pic de salată și un sfert de lămâie. Medalioanele – de un sos brun, încă unul alb și legume trase la tigaie. Mult și bun, ne-am (prea) săturat! La final am mai luat o bere lager, din care deasemenea am băut amândoi.

Nota a totalizat 1042 czk/52 euro. Exact așa era scris prețul, și în moneda locală, și în euro. Am plătit cu cardul (în 95% din locuri am putut plăti cu cardul în Praga). La final țin minte că am vizitat și toaleta; curat, toate cele necesare, nimic de menționat. De recomandat Titanicu’ ăsta!...

Pivovar a Restaurace Vojanův Dvůr (Tribunalul Militar) – 4,1/4114 recenzii pe Google; U Lužického semináře 21, Malá Strana; program: L-V 11:00-22:00, S-D 11:00-23:00; www.vojanuvdvur. cz 

Păi atâta am învățat și noi de când tot colindăm Cehia, că pivovar înseamnă berărie! 😊 Bine, nouă ne trebuia mai degrabă mâncătorie la ora aia, adică vreo 3 după-amiaza să fi fost când am coborât de la Cetate (cu gladiolele tremurând frenetic și cu stomacurile lipite de șira spinării). Și atunci ne-a ieșit în cale, aproximativ la baza dealului, acest mirific loc care promite și mâncare, și bere artizanală... Cum să nu poposești?!

Am găsit poarta larg deschisă și am pătruns în incinta spațioasă ocupată de terasa exterioară, amenajată cu mese și scaune (chiar erau niște neni cu niște beri în față și niște țigări în colț de gură), dar nefuncțională, în sensul că nu venea nimeni să te servească aici (chiar scria explicit). Logic, ne aflam totuși la început de martie. Vara, mă gândesc că o fi cu totul altă treabă...

Așa că ne-am îndreptat spre clădirea în L, cu un singur nivel, dublată parțial de o terasă acoperită, închisă de niște geamuri uriașe. Am zâmbit când am dat cu ochii de brăduțul de Crăciun; brăduțul se ținea bine (pesemne era plantat într-un ghiveci) și încă purta cu mândrie steaua pe creștet și câteva globulețe colorate printre ramuri...

Am pătruns înăuntru, era destul de aglomerat, așa că am așteptat să ni se indice masa pe care s-o ocupăm. Aceasta s-a dovedit a fi pe terasa acoperită, unde era un pic răcoare, însă aveau păturici disponibile pentru cine dorea.  

Meniul de mâncare încăpea pe o pagină: aperitive, supe, salate&paste, hamburgheri și... specialități care merg la bere. Pe cealaltă erau băuturile (neinteresant). Cireașa de pe tort, expusă separat – cele 6 sortimente de bere artizanală producție proprie! Păi da!

Tati și-a luat gulaș în pâine (345 czk), care s-a dovedit a fi delicios, dar, așa cum se întâmplă, mai mult pâine decât gulaș. Plus că, pe măsură ce mănânci, zeama aia tot intră în miezul pâinii și se tot împuținează; dar probabil că asta e și ideea, să râșcâi la final stratul ăla înmuiat și să te declari sătul. Ce rămâne arunci de obicei (eventual „capacul” îl dovedești). Pe mine mă cam doare sufletul de atâta pâine risipită (deși am văzut cândva la Alba 2 spanioloaice – studente cred – care-și comandaseră pentru amândouă una bucată ciorbă de fasole în pâine și au ras tot-tot-tot, nicio firimitură n-a rămas; așa da!)...

Eu am luat rumpsteak cu fasole verde și cartofi (395 czk) – o bunătate absolută! De băut, am încercat în total 3 dintre cele 6 variante (72,78 90 czk), am avut și clasament la final, nu mai știu exact care a fost ordinea. Nota a adunat 1052 czk, aproximativ la fel ca data trecută! 😊 Ne-a plăcut și am reveni; recomandăm!

Palo Verde Bistro – 4,6/1810 recenzii pe Google; Žitná 45, Nove Město; program: zilnic 7:30-22:30; www.paloverdebistro. cz 

În aceeași seară, obosiți-varză, am zis să căutăm ceva cât mai aproape de hotel. Chiar peste drum am identificat 2 mâncătorii, o trattoria și unul vegan. Am mai fi fost ceva după colț, un pic mai departe. Le-om lua la rând și trebuie să ni se arate de undeva.

Întâi ne-am dus la italian. Era pustiu, iar angajatul nici măcar n-a catadicsit să ridice ochii din telefon în cele 30 de secunde cât am străbătut sala destul de lunguță, călcând apăsat. Nici când am ajuns în fața lui nu ne-a aruncat vreo privire, așa că am făcut stânga împrejur fără niciun cuvânt. Și am intrat alături, în cârciuma vegană (este de fapt restaurantul hotelului Salvator Boutique) . Aici, fix invers, am fost primiți cu un hello! zgomotos, cu multe zâmbete și cu o masă liberă (din puținele disponibile). Mi-a plăcut din prima și atmosfera, și decorul, cu multe plante verzi (am apucat să fac o poză chinuită la final, că altfel n-am vrut să deranjez populația).  

Oferta e destul de restrânsă, 1 pagină de mâncare (inclusiv breakfast) și 2 de băuturi. Am optat amândoi pentru câte o porție de lasagna vegetariană cu pesto roșu (269 czk) și câte o bere draught mică (60 czk). Berea a fost rece, mâncarea nesperat de gustoasă și multă, chiar n-am putut termina din farfurie. Aveau și niște deserturi vegane care arătau demențial (într-o vitrină rotitoare plasată fix lângă masa noastră; lol), dar cine să mai aibă stomac pentru ele?! Mi-a părut rău, sincer vă zic...  

Nota... am uitat s-o pozez, socotiți și voi. Da, da, recomand! Câteodată e bine să mai lăsăm cărnița deoparte...

Restaurace U Mlynáře (La Morar) – 4,4/3097 recenzii pe Google; Nerudova 213/18; program: zilnic 11:00-22:00; www.restauraceumlynare. cz

Se află chiar peste drum de Ambasada României, în Malá Strana. Aflați în zonă, l-am căutat rapid pe Google să vedem dacă e de încredere și am intrat. Terasa exterioară era pustie, înăuntru însă aproape plin. Am primit și noi o masă, meniuri și recomandarea de a ține cont și de oferta zilei care era trecută pe o tăbliță, separat.  

Până la urmă, Tati a ales ceva din meniu, iar eu din ofertă, însă când le-am primit ne-a pufnit râsul, arătau aproximativ la fel și erau, în esență, aproximativ la fel: carne (porc, respectiv vită) cu mâncărică de spanac (una avea și câteva ciupercuțe, alta nu) și găluște tradiționale de cartofi. S-au dovedit a fi extrem de gustoase, cred că a fost cel mai bun lucru mâncat de mine în Praga până acum! O să râdeți, dar mâncărica aia de spanac chiar m-a dat pe spate! Avea și un pic de usturoi, avea și ierburile potrivite; ce mai, era deliciu! 295 czk bucata plus 3 beri la halbă (39 czk! the cheapest!!!), rezultă 707 czk/30,74 euro. Cea mai bună masă și cea mai ieftină. De 2 ori recomand!

***

Cam asta a fost experiența noastră culinară Praga/primăvară 2024. Peste medie, dacă mă gândesc. E drept, avem grijă să nu intrăm chiar oriunde, facem o minimă verificare, oricât de tare ne-am grăbi. Până acum n-am prea luat plasă. Iar uneori chiar se întâmplă să avem surprize de proporții, cum s-a petrecut și cu Morarul de vis a vis de Ambasadă!

Gata, prepare yourself, data viitoare vă povestesc despre beuturii! 😉🍺

---

VIZUALIZĂRI: 612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI