Turnul cu Ceas din Sighișoara și Muzeul din interiorul său

TIPĂREȘTE

Ce frumoasă excursie am făcut în vara lui 2017 cu un grup de pensionari, organizată de Asociația acestora din orașul Ploiești. Sunt ani de când îmi doream să vizitez orașul Sighișoara cu cetatea sa. Evenimentul s-a produs în vara anului 2017.

După mai multe orașe vizitate atunci, fiecare din ele etalând ce are mai frumos intrăm în sfârșit în orașul Sighișoara și autocarul parchează la poalele cetății. Cuprinsă de nerăbdare pregătesc aparatul foto pentru a imortaliza momentul. Dar așa- numitul Dracula, care zice-se că s-ar fi născut pe aici, și-a băgat ”coada” în aparatul meu, pentru că brusc m-am trezit cu bateria consumată. De rezervă nu aveam. Conform prostului meu obicei, trag o înjurătură și imediat prietena mea mă liniștește spunându-mi: - Stai liniștită, uite magazine în jur, poate găsești baterie. Și am găsit. Ce să mai zic, s-o fi speriat de cele auzite și a tulit-o!

Cetatea Sighișoara construită în sec. al XIII-lea de coloniști sași și păstrată aproape în întregime este singura cetate medievală locuită și în prezent, trecută pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Amplasată pe malul sudic al râului Târnava Mare, este așezată pe o coastă de deal ce formează două terase, una în partea de jos numită Dealul Cetății, dar cu 30 m mai sus de orașul propriu-zis și terasa de sus numită Dealul Școlii, aceasta cu 50 m mai sus de Dealul Cetății.

Odată intrată în cetate recunosc Turnul care m-a atras mai abitir ca orice. Cetatea propriu-zisă este înconjurată de un zid înalt de patru metri, prin unele locuri chiar mai înalt, ridicat în sec. al XIV-lea ca protecție împotriva atacurilor turcești. Zidul avea 14 turnuri din care 9 se păstrează până în ziua de azi. Acestea erau sedii ale diferitelor bresle negustorești, având în același timp și rol de apărare a cetății. Amintim pe cele cu iz de meșteșug rămas în istorie cum ar fi Turnul Tăbăcarilor, Cositorarilor, Cismarilor, Cojocarilor, Măcelarilor, a Dogarilor etc.

Cel mai înalt din cele 9 existente este Turnul cu Ceas care are 64 de metri, simbol al orașului Sighișoara și obiectiv ce nu trebuie ratat. Merită chiar un drum special făcut pentru a-l vedea. Nu vă faceți probleme, se ajunge ușor fiind acces direct din drumul european E60. La Sighișoara în jud. Mureș se poate ajunge și cu trenul, gara fiind acolo undeva pe hartă, trebuie numai consultată.

Am urcat în Turnul cu Ceas, cel mai înalt fiind și am început a număra treptele, dar cum la anumite intervale sunt expuse obiecte ale diferitelor bresle, ce mi-au sustras atenția, s-a dus numărătoarea cu pricina. Apropos, vreți un test de atenție? Mergând pe stradă, numărați 10 persoane care vorbesc la telefon. Fiind luați de ”val”, intersecții, vitrine și multe alte cele, la un moment dat nu veți mai ști la ce număr ați ajuns. La fel și eu cu numărătoarea scărilor din turn.

Din loc în loc, până la înălțimea cestuia, după cum am spus se află expuse rezultatul muncii breslelor ce au administrat fiecare câte un turn. Admirăm vase din cositor ce au aparținut breslei acestora, obiecte din piele ale Breslei Pielarilor, furci, coase, sape, lacăte, chei și alte obiecte din fier ale Breslei Fierarilor, lăzi din lemn destinate a fi lăzi de zestre și de depozitare ale Breslei Tâmplarilor, alte obiecte ale Breslei Lânarilor, foarfeci, o mașină de cusut și mașini de călcat ale Breslei Croitorilor. dar cele mai frumoase sunt ceasurile ce au aparținut Breslei Ceasornicarilor, străjeri ai acestui turn, de la înălțimea căruia orașul are o superbă priveliște.

La coborârea din turn, alte valori sunt expuse, anume cele ale Breslei Farmaciștilor și a Sticlarilor. Ce borcane și flacoane din sec al XVIII-lea, în care aceștia țineau pulberi din plante tămăduitoare, închise ermetic, fiecare cu eticheta și denumirea sa, aranjate ordonat, la îndemână: recipiente, vase sin sticlă, retorte, instrumente farmaceutice, documente, desene, explicații.

Dar la vederea mobilierului în care erau ținute, decepție! nu se poate așa ceva! Frumos, pictat, dar deh... plin de cari. Doar dacă, la vremea respectivă or fi fost tratate cu ceva ierburi împotriva acestora. Așa suntem noi, cei din ziua de azi, pricepem mai greu logica și modul de viață din acele vremi. Și totuși, rudimentar sau nerudimentar, s-a rezistat bolilor și sămânța de om există.

Parcă în ziua de azi nu se moare de boli! Ohooo... și ba încă, cum! Medicina e încă departe... (departe de ce ar trebui să fie, comparativ cu alte tehnologii) Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1639 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI