Marele palat Gatchina

TIPĂREȘTE

E ultima zi petrecuta in, capitala de nord a Rusiei” si ne-am propus sa vedem alte trei palate: Gatchina, Yusupov si palatul de marmura.

Am inceput ziua cu palatul Gatchina, pentru care a trebuit sa ne deplasam in orasul cu acelasi nume, situat la 45 km de Sankt Petersburg. Cea mai buna varianta de transport, pentru care nu am platit suplimentar, avand abonamentele valabile, inclusiv pe acest mijloc de transport, a fost trenul, pe care l-am luat din gara Baltysky, spre Gatchina Baltiskaya. Fata de gara, palatul se afla la circa 400 de metri.

Citisem despre acesta ca ar fi cel mai neglijat dintre palatele suburbane din Sankt Petersburg, de aceea era pe lista de rezerva, urmand a-l vizita doar daca timpul ne permitea. Am descoperit, placut surprinsa, un castel imens in stil englezesc, pe cat de impunator, pe atat de cald, cu o fatada semi-circulara de simplitate clasica, cu doua turnuri hexagonale care creeaza atmosfera unui castel medieval si care este in continua reconstructie, urmare a distrugerilor provocate in cel de-al doilea razboi mondial.

Se poate vizita zinic, cu exceptia zilei de luni si prima marți a lunii, pretul unui bilet fiind de 550 ruble, incluzand palatul cu Gradinile private si Parcul cu pavilionul Venus de pe insula Iubirii, Casa de mesteacan.

Povestea palatului incepe in 1765, atunci cand Ecaterina cea Mare ii ofera favoritului sau, contele Grigory Orlov, un cadou fastuos, mosia Gatchina. Orlov il angajeaza pe arhitectul Antonio Rinaldi sa proiecteze Palatul Gatchina, a carui constructie dureaza cincisprezece ani, iar contele mai traieste inca doi ani dupa finalizarea palatului.

Dupa moartea lui, Gatchina a fost cumparata inapoi de imparateasa, care il ofera fiului sau, viitorul tar Pavel I, care il remodeleaza. Mai tarziu, Gatchina e mostenita de vaduva sa, Maria Fedorovna si apoi e trecuta fiului sau, Nicolae I, care a adaugat salile Arsenal in cladire si l-a folosit ca resedinta oficiala de vara, la fel ca si fiul sau, Alexandru al II-lea. Alexandru al III-lea a petrecut primii doi ani ai domniei sale, la Gatchina, ingrozit de gandul ca ar putea fi asasinat ca tatal sau. Nicolae a comandat in onoarea tatalui sau, statuia impresionanta care se afla in fata intrarii principale a palatului.

In tot acest timp, camerele de stat si private au fost proiectate si decorate pentru utilizarea mai multor generatii de tari rusi si ai membrilor familiilor. Palatul a suferit pagube severe in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand a fost incendiat, martora peste timp a celor intamplate fiind Galeria Chesma, unde ruleaza un film documentar care prezinta palatul asa cum era inainte de incendiere, momentul in care acesta a fost incendiat si ruinele de dupa. Totodata, aici am avut ocazia de a descoperi sala asa cum a ramas dupa distrugerea ei de catre nemti, iar printre ruine, o zona e reconstruita tocmai pentru a arata fumusetea acesteia. A fost printre cele mai magnifice si impunatoare sali din palat pana in al doilea razboi mondial. Principalele sau elemente decorative erau cele trei panze monumentale ale pictorului german Jacob Hackert, care prezentau scene din batalia de la Chesma.

Desi modestia decoratiunilor arhitecturale ale Marelui Palat Gatchina il face mult mai putin izbitor la prima vedere fata de fatadele acoperite cu stucuri de la Pavlovsk si Tsarskoe Selo, acesta a fost unul dintre cele mai locuite palate imperiale.

La parter se gasesc Camerele private ale lui Pavel I, care au ramas intacte din 1801, cand a murit imparatul, pana in al doilea razboi mondial si care la momentul vizitei noastre erau inchise pentru renovare.

Primul etaj este renovat aproape in totalitate, aici regasindu-se camerele apartinand tarului Pavel I si ale Mariei Feodorovna.

Anticamera deschide suita de camere de stat. Aceasta a servit ca sala de receptie pentru vizitatorii care asteaptau aparitia imparatului. Schimbarea garzii se facea aici in muzica de flaut si tambur. Elementele de decor au fost modificate de-a lungul timpului, vasele de marmura de pe piedestal sunt acum asezate langa ferestre iar semineul pierdut a fost inlocuit cu unul din marmura si lapis lazuli.

Sufragerie din marmura este unul dintre cele mai rafinate interioare ale lui Vincenzo Brenna in stil neoclasic. In centru se afla statuia lui, Eros care strange arcul” (copia din secolul al XVIII-lea a originalului). Principala caracteristica a decorului interior sunt cele saisprezece coloane corintice din marmura Carrara, aduse din Italia in secolul al XVIII-lea. Picturile de pe tavan sunt impodobite cu mulaje decorative, in centru se gasesc, Credința și speranța” si, Selene si Endymion” (copia din secolul XX a picturii lui Stefano Torelli). Incaperea a suferit mult in cel de-al doilea razboi mondial, fiind nevoie de aproape 13 ani de restaurare pentru a o aduce la vechea ei grandoare.

Palatul Gatchina avea patru camere de tron in timpul domniei lui Pavel I, cea mai somptuoasa fiind Camera Tronului Superior. Tapiserii rare in rame de aur au fost oferite lui Pavel Petrovici si Mariei Feodorvna de catre Ludovic al XVI-lea al Frantei. Tapiseriile, Zebra” si, Cei doi sclavi care isi transporta seful” provin din seria New Indias si au fost lucrate la Gobelins Royal Manufactory. Tronul, sculptat din lemn aurit a fost modelat dupa tronul de argint al imparatesei Anna Ioannovna.

Camera purpurie este prima camera din suita de apartamente de stat apartinand imparatesei Maria Feodorovna. Numele camerei provine de la cele trei tapiserii purpurii ale seriei Don Quijote, primite de la Ludovic al XVI-lea si tesute la aceeasi Gobelins Royal Manufactory din Franta., Intrarea lui Sancho Panza in Insula Baratario” este una dintre cele trei tapiserii care au fost afisate aici, celelalte doua au ajuns in muzeul Pavlovsk dupa evacuarea din 1941 si nu au fost returnate inca. O piesa deosebita de mobilier este masa cu trei picioare pe care erau asezate in timpul ceremoniilor regalia imperiala.

Dormitorul de stat al Mariei Feodorovna are peretii decorati cu pilastri din marmura artificiala, iar intre acestia sunt panouri din matase Lyon brodate cu argint. Acest interior exceptional a disparut aproape in intregime in al doilea razboi mondial si a fost reprodus. Un grup de restauratori au pictat plafonul folosind inregistrarile istorice supravietuitoare.

Boudoirul oval al imparatesei Maria Feodorovna a pastrat o parte din decorul original de Antonio Rinaldi: panourile de usa din marmura artificiala, cu o vaza in relief si ghirlande florale care curg, modelul splendid al parchetului incrustat cu ornamente care reflecta modelul tavanului. In 1923 sub matasea de culoare verde masliniu de pe pereti a fost descoperita o pictura bine conservata, care a ramas si astazi ca marturie. Ca si celelalte camere din palat, Boudoirul a suferit rau in cel de-al doilea razboi mondial, lucrarile de restaurare ale camerei fiind terminate in 2007.

Turnul de studiu al Mariei Feodorovna este o camera relativ mica utilizata de imparateasa pentru studiu, care ofera o priveliste splendida asupra parcului si a Lacului Alb. Unele elemente ale decorarii interioare dateaza din vremea lui Orlov. La mijlocul secolului al XIX-lea, zidurile camerei erau imbracate in matase verde, iar sculpturile din marmura ale parintilor imparatesei, care erau ducele și ducesa din Württemberg, au fost aduse aici din camerele sale private. Portretul lui Pavel I tesut la Fabrica de tapiserii din St Petersburg in anii 1790 a supravietuit razboiului si este expus aici.

In Dressingul imparatesei Mariei Feodorovna, decoratiunile interioare cuprind basoreliefuri din marmura ale imparatilor romani si portretul Ecaterinei a II-a, intr-o rama de lapis lazuli, care era probabil aici din vremea lui Orlov. Desi destinatia acestei camere la acel moment nu este clara, interiorul rafinat a fost creat clar pentru o femeie.

In ciuda dimensiunilor mici ale Camerei verde de colt, decorul interior al lui Rinaldi este uimitor: panourile somptuoase din marmura artificiala in doua nuante, galbui si verzui, panourile de usa cu atribute militare sculptate in stuc - casti, scuturi si coarne de glorie. Aceeasi tema se continua si in decorarea plafonului.

Camera tronului a imparatesei Maria Feodorovna, era in timpul contelui Orlov, o camera chineza proiectata in stilul oriental, care era atunci la moda. Ulterior, peretii au fost acoperiti cu matase purpurie si au fost atarnate picturi cu peisaje si scene rurale, dar si picturi pe teme istorice si evanghelice. In anul incoronarii lui Pavel I și Maria Feodorovna, s-a instalat aici baldachinul bogat in ornamente din aur, de atunci camera fiind cunoscuta drept Sala Tronului. Acum sunt afisate cincizeci si noua de picturi.

Sala Alba este cea mai mare camera din suita apartamentelor de stat, cu cea mai mare parte a decorului original al lui Rinaldi. Sculpturile din marmura au fost instalate in timpul contelui Orlov.

Galeria Chesma a fost printre cele mai magnifice si mai impunatoare sali din palat pana in cel de-al doilea razboi mondial. Principalele elemente decorative erau cele trei panze care prezentau scene ale bataliei Chesma. Asa cum spuneam la inceput, din intreaga sala nu a fost renovat decat un colt, pentru a vedea in antiteza, cum arata aceasta si cum este acum, dupa incendiul din timpul razboiului, in 1944.

Ideea decorarii Galeriei grecesti a apartinut lui Pavel si a pornit de la fascinatia pentru antichitatea clasica, a societatii europene la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In palatul Gatchina, Galeria Greceasca a servit ca un "muzeu" de acest gen, cu copii italiene ale sculpturilor grecesti predominante in decorarea sa. Galeria a fost afectata in timpul celui de-al doilea război mondial, prima deschidere publica a Galeriei de la razboi avand loc in 2016.

Tot la acest etaj, in Aripa Arsenalului (cea dreapta) se gasesc camerele private al lui Alexandru al III-lea si familiei sale, Gatchina devenind principala resedinta imperiala la 27 martie 1881. Spre deosebire de apartamentele luxoase, aceste mici camere cu tavane joase au provocat surpriza in randul contemporanilor. Cu toate acestea, membrii familiei au considerat ca aceste camere sunt cele mai confortabile pentru a trai, toate mobilierul reflectand indeaproape gusturile lor. Apartamentele au inclus Cabinetul lui Alexandru al III-lea, unde s-a ocupat de afacerile statului si a primit membri ai caselor conducatoare ale Europei, politicieni celebri si savanti.

Din fericire, structura arhitecturala si unele elemente ale decorului Scarii din marmura au supravietuit, ceea ce a inlesnit restaurarea partiala a acesteia in anii 1950.

Alături de opere de arta, Palatul Gatchina gazduieste una dintre cele mai frumoase colectii de arme antice din Rusia. Aceasta cuprinde peste 1000 de obiecte de arme de foc datand din secolele XVI-XIX. Proprietarul inițial, care a initiat colectia, a fost contele Orlov.

In gradinile Palatului, marturisesc ca nu am poposit prea mult, pentru ca aveam alte obiective de vazut in aceasta ultima zi, insa, merita vizitat, fiind unul dintre cele mai atractive si enigmatice parcuri din suburbia Sankt Petersburgului. Odata cu biletul de acces ne-a fost inmanata si o harta a domeniului imens, descoperind astfel locatiile care ofera panorame pitoresti, pavilioanele romantice, precum si podurile peste cele cele 3 lacuri: lacul Negru, lacul de Argint, unde s-au efectuat teste cu submarine si lacul Alb, pe care te poti plimba inchiriind o barca.

---

VIZUALIZĂRI: 749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI