Gradinile de Est ale Palatului Imperial din Tokyo

TIPĂREȘTE

A doua zi in Tokyo am inceput-o in Gradinile de Est ale Palatului Imperial, pe care nu le-am vizitat in urma cu o zi, deoarece erau inchise publicului. Accesul in gradina se face gratuit de la ora 9:00 pana la orele 16:30. M-am bucurat ca la intrare, locatia de unde poti cumpara si suveniruri, am descoperit si stampila pe care bineinteles am aplicat-o atat in carnetel, cat si pe pliantul care prezinta gradinile, ce avea loc special dedicat acesteia.

Au fost create ca parte a proiectului de renovare a terenului palatului si ocupa cartierele principale ale fostului castel Edo. Gradinile acopera 210000 mp si sunt deschise publicului incepand cu 1 octombrie 1968. Acoperă cele trei structuri de apărare importante ale Castelului Edo: Honmaru, cercul principal sau primul cerc, Ninomaru și Sannomaru, al doilea, respectiv al treilea cerc de aparare. Niciuna dintre cladirile principale nu se mai pastreaza astazi, dar mai exista santuri, ziduri, porti de intrare si mai multe case de garda.

Poarta principala a castelului Edo in timpul shogunatului Tokugawa era Ōte-mon, poarta pe care am intrat si noi in gradinile de Est, care este situata in directia statiei de metrou „Otemachi Sta.” . In timpul domniei celui de-al doilea shōgun Tokugawa Hidetada, castelul a suferit reparatii in anii 1620 si se spune că poarta si-a luat forma actuala in acest moment.

Un incendiu din Edo a distrus Ōte-mon in ianuarie 1657, dar a fost reconstruit in noiembrie 1658. A fost grav avariat de cutremure de 2 ori si reconstruit pentru a rezista pana in epoca Meiji. Au fost efectuate mai multe reparatii dupa epoca Meiji, dar pagubele cauzate de marele cutremur din septembrie 1923 si cele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial au condus la reconstruirea portii Ōte-mon. Este alcatuita din 2 porti, numite masugata, asezate in unghiuri drepte si unite prin ziduri pentru a crea o incinta patrata. In timpul luptelor aceasta devenea o capcana fara iesire pentru inamicul ce intra acolo.  

Creatura mitica japoneza numita Shachihoko, ce reprezinta un peste cu coada arcuita, cap si solzi de dragon era asezata pe acoperisul portii originale, unde actiona ca un talisman impotriva focului. Acest simbol l-am intalnit foarte des pe acoperisurile castelelor, turnurilor si portilor japoneze.

Prima zona in care am patruns a fost Sannomaru, in care se afla Muzeul Colectiilor imperiale, ce gazduieste o colectie de piese de arta detinute si mostenite de Familia Imperiala, care a fost donata guvernului japonez in 1989.  

Am trecut pe langa Doshin Basho guardhouse, una dintre cele 3 case ale garzilor, care au supravietuit din perioada  shogunatului Tokugwa, condusa de samurai de rang inferior, cunoscuti sub numele de doshin, care au dat si numele casei. Sarcina lor era sa verifice vizitatorii castelului si sa vegheze asupa urmasilor lorzilor feudali in timp ce asteptau ca stapanii lor sa se intoarca din interiorul complexului.  

Ne-am continuat drumul si am ajuns la Hyakunin Basho guardhouse, cea mai mare dintre cele 3 case ale gardienilor, situata intre portile San no Mon si Naka no Mon. Aceasta controla accesul la complexul principal Honmaru al castelului Edo, iar numele inseamna 100 de gardieni. Cladirea, lunga de 45 de metri era condusa zi si noapte de 4 schimburi de samurai, compuse fiecare din o suta de samurai doshin de rang inferior si 20 de samurai yonker de rang superior.

Astazi, in zona Honmaru se gasesc ramasitele turnului principal al castelului Edo, gradini de trandafiri, bambus, flor de cires, arbori de ceai, livezi  cu peri haponezi, piersici, pruni, curmali si meri japonezi. In gradina de bambus exista 13 specii de bambus de origine japoneza si chineza.

Zona Ninomaru este cel de-al doilea complex al castelului Edo, are o gradina japoneza, padure cu soiuri de copaci reprezentand cele 47 de prefecturi din Japonia.

Aceasta zona a fost candva locatia palatului pentru mostenitorul shogunului. Actuala gradina a fost creata in 1964, dupa modelul unei gradini de la mijlocul sec. al XVIII-lea. Este o gradina centrata in jurul unui iaz, iar aici se gasesc si 84 specii de irisi, care au fost introduse din faimoasa gradina de irisi din Meiji Jingu.

Am trecut pe langa casa de ceai construita din ordinul imparatului Meiji, in 1912, in gradinile Fukiage din partea de vest a terenului Palatului imperial. Ceainaria a fost mutata in Gradina Ninomaru in 1968 pentru a adauga o nota de eleganta Gradinilor de est, cand au fost deschise publicului. Numele Swa Teahouse se refera la zeitatea ShintoSuwa, careia ii era dedicat un mic altar langa locatia initiala a ceainariei.

Am parasit gradina prin poarta Hirakawa-mon, care se spune ca a fost poarta principala catre partea Sannomaru a castelului Edo. Ea ar fi putut fi si usa laterala pentru servitoare si, prin urmare, este numita si Otsubone-mon. Aceasta este alcatuita din 2 porti perpendiculare una pe cealalta, impiedicand intrarea directa in castel, similar cu Ōte-mon. In afara acestei porti este un pod de lemn care strabate santul Palatului Imperial.  

Ne-am indreptat spre statia de metrou "Takebashi Sta. " pentru a ne indrepta spre templul Meiji (daca tot am pomenit numele acestui imparat), situat langa statia Harajuku de pe linia JR Yamanote, langa parcul Yoyogi.  

---

VIZUALIZĂRI: 454 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI