Dealul Ueno — transformat in primul Parc Public

TIPĂREȘTE

Dealul Ueno-transformat in primul Parc Public, din Tokyo Prima zi in Tokyo, o zi cu soare stralucitor si destul de cald pentru a mai gasi acei minunati ciresi infloriti si a ne bucura de spectacolul florilor-hanami. Dar numai buna pentru a cutreiera parcul si arondismentul.

De la receptia hotelului am aflat, cat de aproape suntem de Parcul Ueno, aflat in vecinatatea garii Ueno mergand pe stradutele inguste care ne vor scotate chiar in fata la parc. Intradevar a fost cel mai frumos drum, cu multe buticuri aranjate cu lampioane colorate la intrare, cu localuri mici, care etalau la intrare meniuri si chiar ladite pline cu gheata in care erau fructe de mare, pesti mici, pe care le puteai servi in interior, dupa ce intai ti le preparai singur. Asta am aflat dupa-masa, cand lesinate de foame si obosite dupa lunga zi de vizita, am luat pranzul in unul din aceste locuri. Cum ne-am descurcat, o sa aflati atunci cand voi ajunge acolo cu povestea mea. Oricum, a fost distractie atat pentru noi, cat mai ales pentru clientii japonezi.

O remarca, desi stradutele erau aglomerate de multitudinea de restaurante, buticuri, de multa marfa, totul era frumos aranjat si intr-o curatenie perfecta. Nu zareai nici o hartiuta, muc de tigara, mirosuri urate.

Dupa ce ne-am strecurat prin labirintul de stradute, ne-am trezit in mijlocul unor strazi largi, cu trafic intens, blocuri de piatra nu foarte inalte, care adaposteau magazine universale, unde intodeauna gasesti marfa pentru toate buzunarele. Pe partea opusa acestei sosele, era intrarea principala in parcul Ueno, spre stanga in imediata vecinatate a parcului este iesirea principala Keisei-Ueno, din gara Ueno. Aceasta gara a cunoscut o dezvoltare si modernizare din sec. xx, fiind locul de plecare a trenurilor din Tokyo spre nordul Japoniei.

Pana in anii 50 in zona traiau, multi oameni ramasi fara case si care se adaposteau pe sub liniile ferate, care erau pe terasamentele mai ridicate. Inca in aceasta zona mai locuiesc oameni saraci a caror numar s-a redus si care se adapostesc in ruinele inca ramase a unor case vechi.

Spre stanga era semaforul si am traversat, intrand in parc, unde pe partea dreapta, esti intampinat de statuia de bronz a lui Saigo Takamori, eroul japonez, ultimul samurai care a condus rebeliunea Satsuma din 1877, in fruntea a 40000 de insurgenti si care invins, s-a sinucis. In partea opusa este monumentul dedicat celor 2000 de shogitai, credinciosii shogunului Tokugawa, care au stat adapostiti pe acesta colina si au dus lupte de rezistenta, impotriva instalarii Restauratiei Meiji. In 1867, au fost invinsi si ca sa nu intre pe mana invingatorilor, au dat foc la templul lui Tokugawa, Kanei-ji, un complex format din mai multe cladiri. Dar spre norocul urmasilor, au uitat de altarul Tosho-gu, dedicat lui Tokugawa Ieyasu.

Acest altar este deosebit pentru decoratiunile cu motive chinezesti si picturi ai scolii Kano. Este cel mai vechi altar din Tokyo si care nu a suferit nici o renovare, fiind asa cum a fost realizat in 1651 si face parte din Patrimoniul Cultural al Japoniei. Mergand pe alee inainte spre Gradina ZOO, pe partea dreapta este Templul Kanei-ji, care a ramas neatins de incendiul samurailor si este dedicat zeului budist Kannon.

Pe partea opusa templului se intinde lacul Shinobazu, vestit pentru nuferii de pe lac si care din pacate pentru noi, nu erau inca infloriti. Dar am putut vedea multitudinea de cormorani, care se adapostesc pe iaz.

Pe o insula legata de alee printr-un mic podet acoperit cu ghirlande de flori, ajungi la templul Benten-do, dedicat zeitei Benten, a bogatiei, artelor si a cuplurilor de indragostiti. Cand ajungi pe insultita, pe stanga este un izvor natural, cu apa potabila, unde pe marginea unui zid care inconjoara caderea apei limpede, rece, sunt cani, pentru a lua apa si apoi iti pui in pumn, pentru a te racori, de caldura care incepea sa te doboare.

Iesind din nou pe alee, pe partea dreapta un ciresi, ramas singur inflorit. Atatea le-a trebuit turistilor, toti se indreptau spre el, pentru a mai prinde o poza cu flori de cires. Asa ca in Tokyo am reusit sa vedem un cires inflorit. Speranta noastra era la Aomori, localitate unde ni s-a spus ca este zapada, iar ciresii infloresc dupa 25 aprilie, de aceea cea mai frumoasa sarbatoare a ciresilor, este in fiecare an pe 25 aprilie. Exact ziua planificata sa ajungem cu vasul de croaziera, in Aomori.

Mergand in continuare spre nord, pe partea dreapta este Pagoda Kanei-ji tot ramasa din sec. XVII, ca o relicva a incendiilor. La sud de Pagoda, este o gradina de bujori, cu 200 de specii.

Pagoda, in prezent este in grija gradinii Zoologice din Ueno, inaugurata in 1882 si renumita pentru ursii Panda, care vietuiesc aici. Dupa ce cumperi bilet pentru intrare, intri pe un teren, unde este o casa pentru servit ceai si un grup de toalete. Am ramas fascinanta, cand am vazut ce inseamna grup sanitar public in Japonia. Si pot spune ca am vazut multe in toata lumea, dar aici in afara de curatenie (pe care am intalnit-o la acelasi nivel si in Noua Zeelanda), sistemul ecologic si de economisire a apei, dezinfectarea ulterioara, obligat sa o faci, este unica in lume. Din poza atasata veti putea vedea mai bine cum arata o toaleta, dar voi face si o mica descriere.

Dupa ce intri ai in fata o poza cu operatiunile pe care le urmezi, in dreapta pe un mic suport (la ei totul este mic, pentru persoane de talia mea, nu este nici o problema) pe care sunt servetele umede dezinfectante, dupa folosirea toaletei, tragi apa si auzi cum dintr-un rezervor alaturat se reumple vasul toaletei. Si acum surpriza, cand am dat drumul la apa pentru spalat pe maini, apa de la spalat intra in rezervorul tampon, pentru a fi reutilizata la toaleta. Acolo nimic nu se pierde, sunt foarte grijulii cu resursele.

Intrand in gradina zoo, in prima parte sunt multe animale de talie mica, mai mult domestice:capre, porci de guineea, lame, oi, magarusi, bine ingrijite, dar spatiul in care erau expuse (sper ca numai pe perioada vizitatorilor), mici, ceea ce m-a determinat sa trec repede mai departe (nici nu sunt fan al gradinilor zoologice, dar vroiam sa ajung la ursii Panda), ajungand la colivii, acestea mai mari, cu o multitudine de pasari, cu penajul frumos colorate.

La capatul drumului, am ajuns la o padure mica de bambus, cu grote trunchiuri de pomi uscati si toata aceasta suprafata inchisa de un geam din sticla securizata. Pana la sticla niste bare impiedica turistii sa se apropie de geam (in poza atasata se vede bine delimitarea spatiului). In interior doi ursi Panda, iesisera din barloc, nu stiu daca au iesit sa vada multimea de turisti, care ii astepta sau ca li se facuse foame. Cert este ca dupa ce au iesit, s-au repezit la betele de bambus, suficient de bine si pentru turistii, care ii putea admira cum stateau in fund, smulgand din acele bete.

Ajunsesem la capatul drumului prin gradina zoologica, asa ca ne-am intors, indreptandu-ne spre iesirea din parcul Ueno. De aici am luat-o spre zona plina de culoare din apropierea garii Ueno, Piata Ameyoko. Aceasta piata este urmasa pietii negre care a aparut dupa razboi si unde se vindeau marfuri de contrabanda aduse mai ales din USA. Denumirea acestei piete vine de la Ameya-yokocho, care inseamna„aleea magazinelor de bomboane ", pentru ca pe tarabele din piata se vindeau dulciuri, iar pe dedesubt se vindeau marfurile de contrabanda.

Aceasta piata, azi seamana cu un Bazar Asiatic, la fel de colorat si plin de viata. Pe tarabe gasesti, blugi de toate marcile, genti de piele, pantofi de piele, rucsacuri, valize, diverse bijuterii artizanale si cel mai important este ca aici preturile sunt negociabile, putand sa obtii lucruri de calitate, marci vestite, la preturi mult mai bune. Iar in amestecul acesta de produse, este o zona a pietii unde pe tarabe sunt tot felul de seminte, goji, alune, nuca, stafide si multe altele de care nu stiu ce sunt, apoi articole de bacanie, peste proaspat, urmeaza si multe tarabe cu tot felul de dulciuri, bomboane. Nu ne-am abtinut si am trecut la cumparaturi, incitate de diversitatea marfurilor. Eu am intrat sa-mi cumpar un rucsac tip si geanta, pe care il ochisem cand am trecut pe langa standul cu genti. Era din panza groasa, in trei culori: alb, rosu, bleumarin, dar avea multe spatii despartitoare, bine organizate si loc pentru sticla mea de apa cu filtru de epurare cu capacitate de 600 ml. Iar pretul negociat, a fost de 15 $, acest rucsac mi-a fost foarte util in tot restul calatoriei mele prin Japonia. Din pacate l-am pierdut definitiv, fiindu-mi furat, impreuna cu toata valiza la intoarcere acasa, de pe aeroportul Otopeni. O poveste urata care a intunecat la sfarsit excursia mea in Japonia. Dar am sa revin la sfarsitul episoadelor mele despre Japonia. Acum am uitat si ramane de domeniul trecutului. Pana va relatez reantoarcerea acasa, am sa va spun atat ca pe aeroportul Otopeni se fura, mult, eu am patit-o in aprilie 2018 pe data de 29 fara a mi se gasi valiza, politia aeroportuara Otopeni, mi-a cerut poze, continut, dar fara a se obosi prea tare. Singurul lucru bun a fost despagubirea facuta de Quatar, compania de zbor, care mi-a trimis spre complectare o fisa, in care sa relatez continutul bagajului, valoarea lor si pentru cele noi sa atasez chitante (care era tot in valiza) sau extras de cont de pe cardul cu care am cumparat (asta da am trimis) Valoarea inclusiv valiza, care era noua si tineam mult la ea, deoarece avea un cantar mic sub maner, a fost de 1800 $ (aveam si rochie de seara pentru festivitatile de pe vasul de croaziera), iar Quatarul mi-a incarcat in cont suma in lei, echivalentul a 1100 $.

Dar sa revin la cumparaturile din piata, numai prietena mea Violeta a mai facut o treaba excelenta, si-a luat o pereche de pantofi, usori, din piele bleumarin, minunati, cu 25 $, dar si acum regreta ca nu a luat 2 perechi. In rest niste magneti, seminte de rontaiala si atat.

Era deja tarziu, obosite si lesinate de foame, am strabatut restul bazarului si ne-am reantors la stradutele inguste care ne duceau la hotel si unde ochisem cateva mici restaurante cu preparate de peste, scoici si fructe de mare. Am intrat dupa multe ezitari, in unul din ele care era mai aglomerat, mergand pe principiul, unde este lume multa, mancarea este proaspata si buna. Dupa ce am fost asezate (eu, Violeta si Dora) la o masa si ni s-a adus o lista de meniu, am incercat sa vedem ce arata bine si ne-ar fi pe gust. Am uitat sa va spun ca in aceste mici localuri listele de meniu sunt scrise numai in japoneza. Deci alegerea se facea de turisti, numai vizual, pe baza de poze, ca de inteles nu prea aveam nici o sansa. Oameni din local erau numai japonezi localnici, asa ca am luat decizia dupa poze si transmisa comanda tot cu ajutorul imaginilor si cu putina engleza stiuta de ospatar sau cu ajutorul unor japonezi care au incercat sa ne sara in ajutor.

De aici a inceput spectacolul oferit gratis. Violeta si-a luat o supa de noodle cu fructe de mare (poza era mai clara si nu putea gresi), eu cu Dora am ales dupa poza niste pestisori mici albi, care erau 4 bucati pe o farfurie, nu am ales garnitura pentru ca era suficient castronul cu orez fiert inclus din start, era deja pe masa adus odata cu lista de meniu, pentru fiecare cate unul chiar si Violeta cu supa ei. Am fost intrebate cate portii de peste (noi asa am inteles) si am zis 2 portii. Si acum vine comanda: Violeta supa si un rand de bete o ligura de plastic, noua ni se aduce un mic resou si doi pestisori (si acum rad cu lacrimi, cand imi aduc aminte), am privit uimite la cei 2 pestisori, la resou nu, pentru ca ne dumirisem ce trebuie sa facem cu el, pana a venit comanda uitandu-ne la masa de langa noi unde niste tineri, primisera ceva asemanator si se apucasera de gatit. In primul moment am crezut ca este portia numai a uneia din noi, dar cand am vazut ca ospatarul pleaca fara a avea de gand sa se reantoarca, am realizat ca daca am cerut doua portii, el a inteles doi pestisori, asta era tot pentru mine si Dora. Am pus cei 2 pestisori, pe gratar si l-am chemat din nou pe baiat sa-i mai cerem niste pestisori, adica inca 4 buc. Comanda fiind facuta de data aceasta printre hohote de ras, pe care bietul ospatar nu le prea intelegea si mai mult atragand atentia multor mese din local. Si dupa ce noi am rezolvat problema cu pestisorii si am mai cerut sa ne aduca inca 2 linguri de plastic, pentru ca era imposibil sa mancam orezul cu betele, am vazut ca la o masa de langa noi, distractia continua, uitandu-se la Violeta. Violeta primise supa cu fructele de mare si alaturi noodle fiert. Si a incercat sa le uneasca, turnand din supa peste noodle din bol, a carui capacitate era mai mica decat cantitatea de supa, gest care a produs momentul vesel a celor 3 japonezi de la o masa alaturata. In final unul din ei, a venit la masa noastra si i-a arata, cum trebuia sa faca, sa ia cu betele noodle si le inmuiai in supa si apoi le mancai, dupa care cu lingura luai din supa cu fructele de mare. Intre timp am reusit sa prajim si pestele, dar orezul il injumatatisem, ramanand prea putin pentru peste. Am cerut inca o portie pentru mine si Dora.

Dupa asa o masa am inteles ca de acum incolo vom mergem sa mancam din timp, nu cand suntem lesinate de foame si mai bine sa luam masa acolo unde mananca turistii straini. Japonia este cu totul altceva si pentru cei din local a fost ciudat cand in linistea de acolo rasetele noastre au tulburat linistea localului.

Obosite cu foamea amortita, am ajuns la hotel, unde am luat drumul patului, pentru ca urma o alta zi, mai complicata decat cea de azi. Urma sa facem un City-tour al orasului Tokyo, cu cele mai frumoase obiective si cu masa de pranz inclusa, la un restaurant traditional. Obiectivele incluse cu taxa de intrare la fiecare sunt: palatul Imperial, cartierul Ginzanumit locul cu argint (numele luat de la o veche monetarie, unde se bateau monedele). Hibiya, Nihombashi-centru afacerilor, finantelor Japoniei, Akihabara-numit si orasul electronic, Templul Senso-ji, singurul templu budist din Japonia si ultima oprire la City-Tower, pentru a arunca o privire asupra intregului oras. De aici, urma sa fim transferati pe o barca, pentru o croaziera pe raul Sumida-gawa.

In urmatorul rw, veti face cunostinta cu toate aceste minunate locuri din Tokyo

parcul frumos dar sufera de o lipsa de aranjament, totul fiind asezat haotic, impletindu-se obiectvele vechi cu altele din alte perioade, mai noi

---

VIZUALIZĂRI: 749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI