Hotel Troyan Plaza – o cazare pe neve

TIPĂREȘTE

Urma să stăm în acest hotel în care ne-au cazat alții prin natura circumstanțelor despre care v-am povestit în review-ul cu orașul Troyan, așa că n-am plecat cu niciun fel de așteptări către Troyan Plaza Hotel.

La momentul la care am aflat care-i sălașul, n-am avut altceva de făcut decât să mă uit puțin pe booking să-mi fac și eu o idee despre unde ne vârâm trupurile după ce ne vom slei de puteri la paranghelia pentru care mergeam.

Scorul general de 8,7 din 660 de evaluări și nota mare la curățenie – 9,0 dată de cei care au jurat pe roșu că ăsta este adevărul gol-goluț, m-au încurajat să cred că locul este mai mult decât decent.

Oricum nu se cădea să schimbăm ceva pentru că rezervarea fusese deja făcută de gazda petrecerii, mulți alți invitați stăteau și ei acolo și în plus toată acțiunea era in that place. Poate doar dacă mă punea în cameră mixtă și pe rogojini aliniate la perete ????... dar și așa, prea multe cazări nu găseam în oraș, iar dintre toate vreo trei hoteluri, restul apartamente.

Troyan Plaza Hotel stă cu adresa pe ulița P. R. Slaveikov nr. 54 și virtual pe site-ul troyanplaza.com, este ușor de găsit pe orice hartă fizică sau online (coordonatele 42.88623/24.71324), ce ai de făcut este să mergi tot către centrul orașului.

Pentru că veneam din nord, noi am găsit hotelul pe mâna stângă pe o străduță care șerpuiește din drumul principal apoi dă chiar în fața hotelului. Acesta are cumva o formă de semicerc, străpuns pe verticală cam pe la mijloc de un turn lipit de intrare, în care se află casa scării.

Consultând site-ul acestuia, am aflat că în hotel se găsesc cu totul 56 de camere din care 22 camere twin standard, 27 camere duble de lux, 6 suite cu 1 dormitor cu pat dublu plus o canapea și 1 apartament VIP cu 1 dormitor (maisonette). Cam prin toate camerele există un loc de cazare în plus, sub forma unui fotoliu extensibil sau canapea, potrivite copiilor sau celui de-al treilea adult. Toate suitele au terase spațioase și priveliște la râul Beli Osam și munte.

Hotelul dispune de 3 săli de conferință cu dimensiuni și capacități diferite - tocmai bune pentru întâlniri de afaceri, seminarii, conferințe sau prezentări (20 persoane - Hall Eight, 40 persoane - Troyan Hall și respectiv 100 persoane - Balkan Hall).

Centrul de relaxare și sport este echipat cu saună cu o mică piscină cu hidromasaj, jacuzzi, camere de masaj, un solar și o sală de fitness cu aparatură modernă care poate fi folosită gratuit de oaspeți dar deschisă și pentru externi; acestea au program prietenos, aproape toată ziua (spa 10:00 – 19:00; fitness 9:00 – 20:00). Nu a fost timp pentru așa ceva, deci n-aș putea să vă sfătuiesc în vreun fel.

Există un restaurant de 120 de locuri, cu vedere faină spre râul Beli Osam și munți – în care am fost la micul dejun - și o sală VIP cu o capacitate de 20 de locuri, precum și o mehana tradițională de 100 de locuri, în care s-a ținut petrecerea și în care am stat mai bine de cinci ore.

Parcarea încăpătoare și gratuită se întinde până în spatele hotelului, dar noi am găsit un loc în zona din față, așa că am rămas acolo.

La recepție, o doamnă blondă din cutie (adică brună la origini) ne-a zâmbit prietenos și ne-ar fi rezolvat rapid dacă răspundeam la intrebari corect, de la început. Săraca era disperată că nu ne găsea numele în rezervările ei; a scris cu chirilice, cu diacritice, fără diacritice, ne-a rugat să spell-uim și prenumele, dar neam să dea de noi. Ne-a spus că a verificat și on the appendix – habar n-am ce lista căutaților prin Interpol mai era și aia - dar tot nimic! Într-un final, doamna s-a luminat la față când am rostit formula magică - numele sărbătoritului și ne-a dat cartela camerei 214 de la etajul 3, unde am ajuns cu liftul dar de coborât, coboram pe scări ????.

În lobby spațiul este destul de generos, amenajat cu fotolii și măsuțe de cafea și vitrine cu obiecte expuse spre vânzare. Evident, nu lipsesc suvenirele din ceramică de Troyan. O masa de billiard face timpul mai plăcut turiștilor care petrec mai mult în hotel.

Dacă ați uitat sau pur și simplu ați ignorat produsele cosmetice de acasă, nu vă necăjiți, pentru că la recepție sunt dotați cu di tăte, de la periuțe și paste de dinți până la creme și geluri de duș sau produse de sulemeneală.

Ei mai scriu pe site-ul lor așa: Este disponibilă spălătoria: clienții pot folosi mașina de spălat. N-am nicio idee dacă te duci frumușel și-ți speli bulendrele apoi le atârni pe o sfoară sau vine o tante și le ia în punga aia de plastic pe care o găsești în dulap, ca să ți le înapoieze curate și plăcut uscate. În fine, o fi fost doar o traducere aiurea din bulgară în engleză!

Wi-fi ul este disponibil cam peste tot. În cameră, unde l-am încercat, a fost foarte ok și nu am nimic de reproșat, deși am citit și pe invers despre asta.

La check out nu am întâmpinat nicio problemă să plătim cu cardul cei 120 de leva (aproximativ 326 de lei).

Din holul în care te lasă liftul poți să mergi doar în două direcții, iar camera noastră era spre stânga. Coridoarele respectă și ele în mod corespunzător linia curbată a hotelului și au geamuri care dau spre exterior, astfel că toate camerele se află pe aceeași parte.

Aranjamentul la noi era un hol mic cu baia și camera pe partea stângă. Trecerea spre cameră era îngustată de un perete care făcea spațiul de la intrare și mai mic, unde încăpea doar o oglindă lungă pusă pe un cuier-tăblie, după ușă.

Camera era una dublă standard mică, fără balcon sau terasă, dar chiar nu ne interesa lucrul ăsta pentru că am petrecut acolo insuficient timp ca să avem mofturi de primăvară… eee, unul mic acolo, să zicem – paturile twin erau cam înguste și cu spațiu între ele. Nu ne-am mai bătut capul să vedem dacă le puteam uni că fiind mochetă pe jos, se amortiza aterizarea… ????

Mobilierul era din pal furniruit, mocheta era curată, jaluzelele prinse cu funde, perdeau albă, paturile acoperite integral cu cuverturi croite pe măsură, cromatica nu era rea. Dulapul cam slim, ca pentru o cameră single, ascundea în compensație 2 perne, pungi de plastic pentru haine de curățat și o trusică de cusut cu ac și ață. Lipseau halatele de baie și papucii de unică folosință – deși cred că întregul hotel este cotat la 4*. N-am citit pe niciunde să fie în regim amestecat, adică și cu camere de 3*.

N-am înțeles de ce lămpile de noapte erau apropiate, deasupra spațiului dintre paturi. Chiar dacă patul ar fi fost dublu sau mai exact tocmai în cazul în care patul era dublu, o veioză d-aia nu bate și în pleoapele celui care vrea să doarmă în loc să citească? Doar d-aia se pun veiozele astea de-o parte și de alta a paturilor, nooo? Lenjeria de pat a fost albă și curată, dar saltelele nu au fost suficient de confortabile. La chestia asta s-a mai adăugat și lățimea sau mai de grabă îngustimea lor, după cum am spus, ceea ce n-a prea fost pe gustul meu.

Amuzant era tabloul copilăresc de deasupra paturilor, făcut dintr-un puzzle înrămat, în care era surprinsă o imagine dintr-un basm... probabil ca să sugereze că locul este de poveste. Mmmhh... nu-i chiar așa!

Existau TV plat, birou cu scaun, un fotoliu – neextensibil - și măsuță de cafea pe care era pus la vedere anunțul cu amenda de 50 leva/26 euro pentru ăi de-i pune Necuratu’ să bea tutun în cameră – nu îmi amintesc să fi întâlnit un astfel de anunț pus așa ostentativ, prin alte părți.

Aerul condiționat era plasat foarte bine lângă fereastră, să nu bată peste pat. Pentru încălzire exista calorifer sub fereastră. N-am nicio amintire despre faptul că ne-a fost frig sau cald, deci trebuie să fi funcționat încălzirea sau să nu fi fost necesar să reglăm ceva, întrucât vremea nu era foarte rece în acea perioadă.

A lipsit kit-ul pentru ceai-cafea, dar minibarul pitit în birou a fost aprovizionat, iar prețurile erau mai mult decât decente pentru un hotel. N-am avut timp și nici ocazia să consumăm ceva, cu excepția unei ape de 500 ml.

Baia mică și mai mult lungă, era utilată cu cadă. Zona din capătul în care era montat dușul era despărțită de restul băii cu un panou de sticlă, astfel că apa nu se împrăștia prin baie, deci a fost de bine. Existau uscător de păr, consumabile și prosoape albe. Totul era curat și fără mirosuri ciudate și n-am avut nici-o problemă cu apa caldă.

Dacă am fi stat mai multe zile/nopți, vă spuneam și despre serviciul de curățenie, schimbat prosoape, luat gunoiul sau alte alea, dar în condițiile date nu am nicio informație pe care să o share-uiesc.

Cu toate că am găsit curățenie și nimic nu era discordant sau țipător ori care să deranjeze în mod explicit, impresia generală este de atmosferă obosită. Materialele textile și modelul cuverturilor și draperiilor dar și mobilierul, sunt cam old-fashioned și de o calitate mai slabă, ceea ce face ca locul să pară ieftin. În orice caz, cele 4* sunt un pic sablate și atinse de patina timpului, așa că ar necesita o șlefuire.

Dacă la micul dejun (care se desfășoară zilnic între orele 7:30 – 10:00) am fost așa, într-o goană, să bem o cafea și să luăm ceva din zbor pentru că ne grăbeam să ajungem în București la aeroport, la petrecerea de cu seară am avut o cină lungă în restaurantul tradițional.

Masa s-a deschis ???? cu o salată bulgărească pe care am găsit-o deja pe masă, în dreptul fiecărui loc și mi-am amintit amuzată că mai văzusem asta cu câteva luni în urmă când am fost în Arbanassi, la restaurantul hotelului Sevastokrator. Erau mai multe grupuri acolo și mesele erau amenajate așa în așteptarea mesenilor, cu salate personalizate per grup ????. Noi fiind de capul nostru și fără rezervare, atunci n-am avut parte de astfel de prezentare.

Iată că la Troyan Plaza petrecerea a început în mod tradițional. Băuturile cu grade și fără erau diverse – fanta, coca-cola și ape minerale cu bule /fără, precum și vinuri -iar cafeaua era la cerere, de la espressor. Tot la cerere, mi-au adus și două ape tonice mici de 330 ml. Pentru că eram în Troyan, evident că Rakia de prune a fost vedeta și comesenii noștri au fost foarte încântați. Am gustat și eu să văd cu ce se lăudau, dar apreciez mai mult un vin roze sau roșu, sec.

La capitolul mâncare au stat excelent. După salată a urmat un aperitiv cu tot felul de rulade de carne și legume în aspic, mezeluri, niște tartine mici cu crème diverse de brânză… din ce îmi amintesc, pentru că nu am făcut poze. Un aperitiv super bun, pe care l-au servit separat pe farfurii mici din ceramică pictată frumos, a dispărut instant cam de pe la toți. Era un soi de clătită foarte subțire rulată sul, în care era o cremă de brânză cu mărar și dovlecel feliat extrem de fin, iar sulul tăiat în forme triunghiulare. A mai urmat un fel principal destul de bogat, cu friptură din două tipuri de carne și garnituri din orez sârbesc și din cartofi copto-prăjiți și parcă încă ceva, dar nu-mi amintesc. Bineînțeles că lipseau salatele însoțitoare (care se servesc în mod obișnuit la noi). Sărbătoritul a avut un tort imens, din care am mâncat și noi desigur.

Toate bucatele au fost gustoase și au arătat apetisant, stropite cu băuturi bune și asezonate cu muzică și voie bună, dar cele mai spectaculoase au fost dansurile, v-am mai spus! Mehana și-a închis ușile la miezul nopții, așa că ne-am retras și noi tot atunci.

Hotelul este plasat la aproximativ 300 de metri de centrul orașului, cu vedere minunată către râu și munți. Se ajunge în pas lejer la obiectivele turistice de interes, care sunt plasate tot prin centru.

Distracția a fost scopul pentru care am ajuns în acest loc și n-am fost dezamăgiți. Restaurantul tradițional a fost un cadru potrivit, iar gazdele bulgare s-au străduit ca totul să fie foarte plăcut! Cu toate că voiau mulți să mai petreacă, nu a fost posibil să continue în restaurant, întrucât s-a închis la ora 12:00 p. m.

Concluzie

Recomand hotelul pentru curățenie și gastronomie. Personalul a fost atent și amabil, dispus să facă șederea oaspeților cât mai plăcută. Însă, dacă vreți ceva modern, inedit, stele strălucitoare, nu vă așteptați să găsiți în acest loc. Nu este nimic spectaculos, doar decent.

---

VIZUALIZĂRI: 515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI