Cu masina si cabina pe platoul Bucegilor

Mutat în rubrica "Transbucegi - Drumul Babelor, MASIVUL BUCEGI" (nou-creată pe sait)

@Dan&Ema - Dragi amintiri mi-ai stârnit! Aprilie1988, m-am rătăcit de la Babele spre Piatra Arsă. Era o ceață deasă, frig și noapte. Veche și dragă poveste, despre prieteni și prietenii.

Mulțumesc, Dane!

Eu am gasit prin anii 70 in jnepenis la Piatra Arsa o hartie d-aia albastra Una Suta Lei

@Zoazore: multumesc si eu de vot, sper ca acest articol sa nu se opreasca la 49 precum cele cateva ce l-au precedat!

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Multumesc dar cred ca e modest articolul, pt un minighid as putea adauga inca f f f multe.

@Zoazore - Ceva similar am patit si noi prin 2008, cand valul de ceata care cobora odata cu norii ne/a facut sa ne intoarcem din drum si bine am facut, am avut norocul sa ajungem la timp inapoi la cota inainte de furtuna.

@calatorul - Nu pot sa rabd si sa nu ma laud si eu cu o patanie asemanatoare. Eram in concediu, cu sotia, in iulie 1973 si urcand de la Poiana Stanii la Piatra Arsa, dupa ce am iesit din padure si am intrat pe platou, dupa cativa pasi constatam ca nu ne mai vedem nici incaltarile, dar nici picioarele de la brau in jos. Cum nu observam sa ni le fure cineva, mai ales ca noi eram capul coloanei, tragem concluzia ca ne aflam deasupra unui nor. A fost o senzatie uluitoare sa vezi senin de jur, imprejur, sa vezi pana la crucea de pe Caraiman,dar sa nu iti vezi picioarele. Ne-am strans tot grupul care urca (eram cam 10 persoane), am asteptat sa se indeparteze norul si ne-am continuat dupa aceea urcusul spre Piatra Arsa. Stiu ca pare de necrezut, dar acesta este purul adevar.

Numai bine si calatorii placute!

@Dan&Ema - Păi de ce ne demoralizezi, colega, așa? Nu există

dacă mă uit la casetuța tehincă. Am văzut oameni mult mai în vârstă pe cărări de munte. Dar sunt de acord cu

Trebuie să ne luăm însă inima în dinți și să facem mai mult din ce făceam, pentru că putem.

Altfel, felicitări că ai ajuns. Fie să ajungem, oricum, oricând.

@liviu49:

Asemanator am patit si eu si a fost destul de neplacut in ciuda orientarii mele turistice ce a fost in tinerete premiata. S-a petrecut intr-un februarie cand era si zapada si chiar am bajbait

@Aurici:

Chiar am o balama care "se unfla" la efort. Am mers recent 8 km in Bucuresti si m-amintors acasa cu un genunchi normal si un genunchi si jumatate.

Dar pasiunea pentru munte este mare iar amintirile vesnice

@liviu49 - INteresant, spectaculos, rezulta ca nu sunt fenomene intamplatoare sau raritati, ci destul de frecvente. Rezumand, asa o fi viata in Muntii Carpati sau, vorba unui celebru slogan de frunze, Romania mereu surprinzatoare. VAcante frumoase!

@Dan&Ema - Pana nu am tiparit articolul nu l-am putut citi asa cum trebuie. Nu stiu de ce, dar am o pricepere de a citi pe calculator, ca nici dupa o jumatate de ora de manevrat mousul in sus si in jos nu reusesc sa citesc cum trebuie un articol ceva mai lung, de la cap la coada. Asa ca le tiparesc si le citesc. Celebrul de acum DJ 713 atrage si va atrage multi turisti care vor sa ajunga in acea parte de Bucegi, care mie mi se pare mai frumoasa ca cea de pe valea Prahovei.

Anul trecut, sambata 2 mai, de dimineta la ora sapte, ne scot din asternuturi si din dulcea lene de dimineata de sambata cumnata si cumnatul meu, cu care am mai fost pe Transfagarasa, in Cheile Bicazului (evident pe jos), Moeciu, pentru a ne invita intr-o scurta calatorie la munte. Cum puteam refuza asa ceva. Sigur veti spune: da’ ce nu stiai de vineri, ce te dai surprins de invitatie? De cand sotia mea a reusit sa gaseasca un milion de pretexte si motive pentru a nu pleca de acasa (de la udatul florilor, la hranitul pisicilor si cateluselor) solutia asta era; sculat din somn si hai in masina! Asa ca incercand sa aflu pe net pana au baut doamnele o cafea, pe unde sunt sanse mai mici de ploaie, cumnatul vine cu o propunere pe care nu o puteam refuza. Mergem, prin Tirgoviste, Pucioasa, la munte. El lucrase, in toamna trecuta, la asfaltarea drumului drumului de la Pucioasa pana dincolo de Moroieni si fusese pe DJ 713, pana la Dichiu. Zis si facut. Plecam, mergem fara sa mai oprim pe nicaieri, pana pe drumul spre Piatra Arsa. Pe DN 71 mai fusesem de cateva ori in anii 80’ cand dupa ce descarcam niste confectii metalice la IAS Pucioasa, la Runc, Fieni sau Razvad, ne intorceam pe Paduchiosul, Sinaia. Campina, Baicoi, de unde incarcam prifile metalice de la Energopetrol, de la Liliesti.

De data aceasta dupa ce trecem de Glod, ne uitam in stanga la cladirea Sanatoriului, ajungem la intersectie, viram la stanga si cap compas Piatra Arsa. Asa credeam noi! . Numai ca cel de sus avea alte planuri. Admiram, cat se poate din mersul masinii, facem primul popas intr-o parcare improvizata si nu ne mai saturam admirand peisajul. Dupa ce tragem o gura buna de aer curat, eu, pentru ca ceilalti trageau aer curat din tigare, ne continuam drumul si facem urmatoarea oprire intr-un loc oarecum amenajat, intr-o curba la dreapta, la limita intre judetele Dimbovita si Prahova. Pentru ca ne cam gadila foamea, ciugulim din ce aveam in traista, iar cateii din parcare ne dibuie imediat pe mine si pe sotie si vin direct la noi. Bineinteles ca impartim mancarea cu ei, iar dupa masa le umplem un vas cu apa sa aiba si mai tarziu. Mai rau a fost la plecare, pentru ca un catel a vrut sa mearga cu noi, ceea ce nu a fost posibil. Ne continuam drumul, dam si de zapada pe drum si ne oprim la cabana Dichiu in parcare. Iar admirare de peisaj, dar cand ne bucuram incepe o ploaie, la inceput timida. Cum spre Piatra Arsa nu se putea urca din cauz azapezii, incercam sa ajungem la Bolboci, Padina. Dar nici aici nu avem noroc, pentru ca drumul era cam denivelat, incepuse sa ploua cum trebuie si cu Solenza nu am avut curaj sa ne continuam drumul. Ne intoarcem la Dichiu si dupa ce bem un ceai plecam spre Sinaia si apoi spre casa, pentru ca sperante de timp mai bun decat ploaia care ne insotea nu existau. Spre Bucuresti ne intalneam cu foarte multe masini care urcau spre Sinaia, Predeal, Brasov si radeam de ei cand ne gandean ce ploaie lasasem in urma.

Cam acesta a fost pe scurt excursia noastra de 2 mai.

Cu toata ploaia care ne-a gonit acasa mai devreme decat am fi dorit noi, excursia ne-a bucurat prin frumusetea peisajelor vazute.

Calatorii placute tuturor!

Va multumesc tuturor pentru aprecieri si voturi, cred ca este o premiera pentru mine sa am "poza zilei" pe homepage-ul AFA si una din rarele situatii cand articolul meu este articolul cel mai votat in ultimele 7 zile.

Din fericire nu există încă Trans_Piatra_Craiului si drumul până la Plaiul Floii e mai bun iarna cu zăpadă pe el decât vara.

@ebirsan:

Nici nu vreau sa ma gandesc ce sosele asfaltate vor trece muntii in20 ani! Poate ca e trendul european dar de obicei asemenea dezvoltarii la noi schimb peisajul si microhabitatul respectiv

@Dan&Ema - Am fost in Canada de vreo doua ori. Am facut cu masina drumul de la Calgary la Vancouver si retur. In total vreo 2200 km din care 60% trec prin teritorii muntoase. Cel putin pe ruta cea mai scurta este autostrada in proporție de 80%.

Drumul strabate câteva rezervații naturale cu suprafețe imense (pt. România). In aceste zone pe toata lungimea autostrazii sunt garduri laterale de sârmă, solide, a. î. nici ursul grizzly (l-am văzut) sa nu le poată rupe. Din 5 in 5 km peste autostradă sunt "poduri" acoperite cu pământ și vegetație care să permită animalelor să treacă dintr-o parte în alta a autostrăzii.

Sunt și zone, mai ales în afara parcurilor naturale unde nu sunt plase de protecție, dar unde ai foarte des atenționări privind posibilitatea întâlnirii animalelor sălbatice.

In Canada mai bine dai cu mașina peste un om decât peste o căprioară, muflon, elan, etc. Dacă ai lovit un astfel de animal sălbatic și l-ai lăsat lat în mijlocul drumului, trebuie să rămâi pe loc și să suni la rangeri ca să vină să constate și să încarce animalul (mort/rănit) în camionetă (am văzut vreo duoă astfel de situații). Amenzile pentru un astfel de accident sunt cu sutele de dolari si-ți crește semnificativ și asigurarea auto anuală obligatorie.

Si inca un amanunt. Viteza maximă pe autostrazile din Alberta si British Columbia este de 110 km/h, in conditiile in care ai 3 benzi pe sens si pe zeci de km intâlnești 20-30 de mașini!!! Aproape nimeni (din localnici) nu depășește această viteză, chiar dacă in afara localitaților in 2000 km noi nu am vazut decât două echipaje de poliție.

Poate ar trebui să adaog că și motocicliștii stau la semafor în rând cu mașinile. Nu ai să vezi niciodată un biker (ori cât de tatuat și mușchiulos ar fi el) care să se strecoare printre mașini ca să ajungă primul în fața coloanei.

Pentru noi când am condus prima oară în Canada a fost un șoc și nu ne venea să credem cât de "fraieri" pot fi canadienii în trafic și cum respectă ei toate semnele de circulație. Cum opresc ei cu 5 m înaintea trecerii de pietoni ca să nu streseze trecătorul și cum la semafor lasă aproape 2 m până la mașina din față! Altă țară, alte dimensiuni!

Să mai spunem că în toate intersecțiile nesemaforizate trece fiecare în ordinea în care a ajuns?! . La început noi (ca să părem la fel de civilizați în trafic) vroiam să dăm prioritate de dreapta, chiar dacă ne apropiasem de intersecție cu 1 sec. înaintea celuilalt. Se bloca tot traficul, pt. că toți așteptau să trecem noi care ajunseserăm primii.

Nu sunt exagerări, ci doar Alberta și British Columbia teritories.

@ebirsan - Ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.

Poţi folosi linkul SCRIE IMPRESII (se deschide într-o fereastră nouă).

NB: linkul SCRIE IMPRESII poate fi găsit şi în pagina 1 a saitului.

@ebirsan:

Alta lume, alta educatie, alta grija pentru mediu.

@Dan&Ema - Alta lume, alta grija pentru mediu, sunt de acord.

In privința educației am ceva dubii.

Alberta este în principiu un stat de văcari și petroliști în adevăratul sens al cuvintelor.

Am fost la vreo două concursuri de rodeo din campionatul național, ținute "la mama lor" adică în zone unde lumea chiar se ocupă cu creșterea animalelor, distanța între ferme (evident private) este de zeci de km, iar orășelele au sub 5000 de locuitori.

Jumătate din publicul de la rodeo sunt indieni (nativi). Toată lumea poartă jeanși Wrangler, pălării de cowboy (cum le numim noi), cizme "ciocate" (o pereche costă de la 200$ in sus) și cămăși în carouri. Cele mai spectaculoase probe mi s-au părut cele de chuckwagon (căruțe cu coviltir pe patru roți trase de un atelaj de 4 cai).

In privința petroliștilor, serialele documentare tip Discovery cu petroliștii din Texas sunt valabile și pt. Canada.

Așa că de prea multă "educație" în sensul european al cuvântului nu prea poate fi vorba. Eu cred că este însă un reflex moștenit de respectare a legii (din frică) și o conștiință pragmatică de a evita cheltuielile neprevăzute și semnificative din amenzi, plus restul penalizărilor indirecte, toate acestea rămânând înscrise în istoricul tău personal în baza de date a poliție, societăților de asigurare, bănci, etc.

@webmasterX - vizitele în Canada sunt din 2010 și 2012. Nu știu dacă mai sunt de actualitate, deși acolo lucrurile nu se schimbă atât de rapid ca la noi.

Incă au legi în vigoare de cum trebuie să-ți legi calul în fața cârciumii!!

@ebirsan - Interesant, chiar ca ar merita o relatare separata, caci aici se pierde si putini au sansa sa citeasca informatiile, importante. Si eu mi/am propus sa descriu modul in care se circula pe afara dar am constatat ca membrii AFA au aflat deja.