Minune romaneasca !!! (inca!)

Din pacate, ”minunea” e doar pe jumatate romaneasca, e mai mult nemteasca, ei fiind aceia care au consolidat-o si pietruit-o, trasandu-i forma pe care au asfaaltaat-o romanii acum.

@rentea: io ştiam că de fapt e invers:

(din saitul oficial) - adică nemţii au folosit infrastructura deja existentă, făcută de strămoşii romani şi 'modernizată' (la nivelul acelor vremuri) de 'ai noştri'. Eventual aş putea spune că nemţii au adaptat-o necesităţilor lor strategico-tehnice.

Un alt exemplu de drum transalpin (de data asta, chiar peste Alpi), ar fi Grossglocknerhochalpenstrasse, care se află tot pe o 'fundaţie' de vechi drum roman. Şi cu siguranţă mai or fi, unele poate uitate de mult...

@Dragos: Asa este, poate nu m-am exprimat eu bine, ea a fost realizata initial, din cate stiu eu, de armata romana, pe timpul cuceririi Daciei...

@rentea: Dragilor, nu va certati... Conteaza atat de mult cine a initializat lucrarea?

Important e ca se lucreaza, si deocamdata arata bine.

Sper sa fie la fel de bine multi ani de acum incolo...

@LMarinela: nu se ceartă nimeni; încercăm doar să stabilim adevărul istoric.

Eu sunt sigur că LMarinela, fără vreo rea intenţie, atunci când a afirmat că este "minune românească" s-a bazat pe proverbul românesc care spune că "Ce creşte în curtea ta este al tău"

Sănătate!

E drept că pe site (care nu e oficial, e al unui pasionat) apare istoricul de mai sus, ce e curios însă este că, nici pe o hartă rutieră din 1928, nici pe una din 1946, șoseaua nu apare nici măcar la categoria „alte drumuri”.

@abancor: ai dreptate, dar până la urmă, chiar și AFA e făcut de un amator... Dar câtă pasiune a pus aici! La fel și acel site; deși făcut de un amator, eu îl găsesc foarte bine structurat, cu actualizări frecvente și merită cu prisosință titlul de "oficial".

În ceea ce privește hărțile... nu e vina cartografilor că nu apare. Explicații pot fi destule, mie-mi vin acum doar 2 în minte:

- o fi fost drum strategic și trecut "la secret";

- o fi fost atât de distrus de vreme și intemperii, că a fost declasat la nivelul de potecă turistică / drum pastoral.

Cel mai bine ne-ar lămuri niște poze aeriene ale zonei din acea epocă, dar m-aș mira să aibă cineva acces la arhivele MApN...

Oricum, am urmărit un fir de discuție de pe alt forum, cu mult timp înainte de a fi început reabilitarea sa, și pot spune (la fel cum s-a mai spus și aici ici-colo, de către cei ce aufostacolo prin veacul trecut) că era aproape impracticabil pentru turisme (între Rânca și Obârșie).

Dar bine că acum e circulabil și ne putem bucura de priveliști.

Dar e și rău, că nu învață de la austrieci (de pildă), cu a lor Grossglocknerhochalpenstrasse, unde e accesul controlat, cu plată (NUMAI ziua), unde sunt mai mult decât suficiente parcări și niciun țăran cu brânzeturi sau mai știu io ce minuni de iarmaroc prin ele, cu locuri de joacă pentru copii (să nu se plictisească pe durata excursiei), cu muzee și expoziții, cu... da' ce-mi bat io gura, las' că vă spun și povestea aia în curând!

Confirm aceasta varianta, amfostacolo in '96 si pot spune ca erau portiuni unde doar un 4*4 puternic te putea scoate din belea. Teoretic nici nu era numit drum aceea portiune.

Am și eu o mărturie de la o profesoară de geografie, care a parcurs drumul (numit de ea, în anii 90, „Transparîngiana, șoseaua peste Pasul Urdele”, sau ceva de genul ăsta, nume sub care l-am cunoscut și eu pînă de curînd, cînd a început asfaltarea și început să fie des pomenit) prin anii 70, într-un camion militar (descrierea doamnei, mai multe amănunte despre camion nu știu). Îmi povestea despre asta pentru că venise vorba despre drumuri și pomenise șoseaua drept cea mai înaltă de la noi. Zicea că nu se putea merge pe acolo decît cu Aro sau camioane mari.

Și eu am fost pe acolo în 1999, cu o mașină de teren. La Rînca (pe vremea aia era compusă din 5 - 6 cabane) deja mă săturasem de drum, m-am întors, pentru că n-aș fi ajuns înapoi la asfalt pe lumină.

Drumul exista de mai demult, e clar; cel puțin ca potecă apare pe niște hărți austro-ungare din 1910.

Am mai găsit azi o relatare din zonă, relatare de pe la 1900. Vlahuţă povesteşte, în "România pitorească", o plimbare de 3 zile, călare, din Novaci pînă sus în Parîng. La acel moment, exista o potecă, dinspre Novaci sus, prin pădure, pînă se urca binişor, apoi nu mai era nimic, au călărit pe poteci de oieri sau fără nici o potecă. Deci, se poate contura o cronologie a şoselei în veacul 20, putem spune că urme din drumul roman, dacă a existat, nu prea mai erau la 1900, dar la 1910 era o potecă de la Novaci pînă în creastă, iar la 1928 era chiar drum de pămînt, cu rang de şosea comunală, tot pînă în creastă.