Transalpina de la un capat la altul

TIPĂREȘTE

Fiind atat de multe impresii legate de acest traseu minunat -Transalpina- ma incumet si eu sa scriu cate ceva, caci acum cateva zile am fost (si eu) acolo si am avut ocazia pentru prima data sa vad frumusetea muntilor Parang de acolo de sus, aproape de cer.

S-au scris atat de frumoase impresii, au aparut si la TV o gramada de reportaje despre acest traseu, pe care multi doream pana acum sa il parcurgem, dar din cauza drumurilor f. proaste multi nu ne-am incumetat. Ei, bine, lucrurile s-au schimbat de atunci si au evoluat incet dar bine, astfel ca acum soseaua care strabate muntii Parang arata altfel, este noua, inca asfaltul ,,este fierbinte’’ si chiar daca in multe locuri inca se mai lucreaza la drum si nu exista parapeti de protectie, totusi soseaua este f. buna, iar frumusetea muntilor privita de sus de acolo m-a facut pe mine personal sa ma simt pe alta lume, o lume ireala, o lume absolut verde, si pe tot parcursul traseului am vazut niste peisaje extraordinar de frumoase.

Binenteles ca sunt pentru Transalpina mai multe trasee, pe care si le alege fiecare dupa posibilitati si dupa numar de zile, dupa numar de km, etc.

Oricum Transalpina este una, este practic traseul dintre Ranca si pana la Obarsia Lotrului. Acest traseu reprezinta Transalpina.

Fiindca spuneam ca sunt mai multe trasee de ales, o sa vi le spun pe cele mai importante, pentru cei care pleaca din Bucuresti:

1) Traseul 1

Bucuresti-Ramnicu Valcea-Horezu –Novaci-Ranca-Obarsia Lotrului-Brezoi- Bucuresti.

Distante: Bucuresti -- Obarsia Lotrului = 305 km (5 ore)

Obarsia Lotrului -- Voineasa = 40 km

Voineasa -- Brezoi = 40 km

Obarsia Lotrului -- Brezoi = 80 km (2 ore)

Brezoi -- Bucuresti = 207 km (2 ore si 45 min.)

Total traseu = 604 km- masurati pana in fata blocului. (aprox. 10 ore). Se face si intr-o zi dar este bine totusi de facut in 2 zile, cu cazare de o noapte undeva (la Ranca, de exemplu), pentru a putea admira mai mult natura.

2) Traseul 2

Bucuresti -- Obarsia Lotrului (prin Ramnicu Valcea, Horezu, Novaci, Ranca) --Salistea--Brezoi--Bucuresti.

Distante: Bucuresti -- Obarsia Lotrului =305 km (5 ore).

Salistea -- Sibiu = 41 km

Obarsia Lotrului -- Salistea = 80 km (2 ore).

Salistea -- Brezoi = 92 km (1 ora si 30 min.)

Brezoi -- Bucuresti = 207 km (2 ore si 45 min.)

Total traseu = 677 km (11 ore si 15 min.)

Fiind mai lung decat primul, e bine de facut tot in 2 zile.

3) Traseul 3

Bucuresti -- Obarsia Lotrului (prin Ramnicu Valcea, Horezu, Novaci, Ranca) --Sebes --Sibiu --Brezoi -- Bucuresti.

Distante: Bucuresti -- Obarsia Lotrului = 305 km (5 ore).

Obarsia Lotrului -- Sebes = 87 km (2 ore si 30 min.)

Sebes -- Sibiu = 55 km (1 ora).

Sibiu -- Brezoi = 67 km (1 ora si 15 min.)

Brezoi -- Bucuresti = 207 km (2 ore si 45 min.)

Total traseu = 714 km (12 ore si 30 min.)

Si acest traseu este bine de facut din 2 parti, cu cazare de o noapte undeva pe traseu, caci frumusetea peisajelor te insoteste peste tot si e pacat sa nu opresti si sa admiri natura.

Noi am ales pentru a urca pe Transalpina varianta 1, caci avand doar 2 zile la dispozitie, am hotarat sa alegem aceasta varianta, care chiar daca este cea mai scurta, am dorit cat mai mult sa ne bucuram de peisaje si sa stam astfel cat mai mult in mijlocul naturii. Si a meritat din plin fiecare centimetru strabatut.

Deci intr-o dimineata frumoasa de sambata, 27 aug. 2011, am pornit la drum. Stiu ca era inca devreme, era ora 7,30 cand am lasat Bucurestiul in urma si nerabdatori fiind sa ajungem la Ranca cat mai repede, am luat-o pe traseul nr. 1 amintit mai sus.

Traseul acesta este f. bine cunoscut de multi dintre voi, iar pentru cei care inca nu au avut ocazia sa ajunga pe Transalpina mergand pe acest traseu, am sa specific si nr. de km, mai detailat:

* Bucuresti - Pitesti (pe autostrada, 110 km, 1 ora)

* Pitesti - Ramnicu Valcea (60 km, 1 ora)

* Ramnicu Valcea - Troian (se face dreapta langa benzinaria OMV), se merge in continuare spre directia Targu- Jiu. Se trece prin Cazanesti – Barsesti -- Govora – Bunesti -- Stoienesti (aici exista indicator 6 km spre biserica Sf. Ioan Botezatorul) -- Barlogu (de aici se merge spre Baile Govora, 5 km) —Barzesti – Negrulesti -- Costesti (aici exista indicator spre biserica Sf. Nicolae, 6 km in dreapta) -- comuna Tomsani – Horezu – Slatioara – Milostea -- Polovragi (245 km de la Bucuresti pana aici) --Ciupercenii de Oltet -- Poienari (de aici se merge spre Pestera Muierilor, 10 km). In Poienari se face dreapta spre Baia de Fier – Cernadie -- Novaci. Inainte de intrarea in Novaci exista un indicator dreapta spre Ranca si Transalpina.

Imi amintesc acum ca tot acest traseu pana la Novaci a fost f. frumos, soseaua de multe ori urca si coboara, de multe ori neasteptat, sunt si multe curbe, practic nu poti sa mergi cu viteza prea mare. Ajunsi la Horezu am facut un popas mai lung, de vreo 2 ore, dar a meritat. Si veti afla si de ce, in rw. urmator.

Distante in km: Ramnicu Valcea -- Horezu = 44 km (1 ora)

Horezu -- Novaci = 42 km (1 ora si 15 min.)

Novaci -- Ranca = 18 km

(Transalpina): Ranca -- Obarsia Lotrului = 31 km (1 ora) -aceasta zona este cea mai spectaculoasa.

Se face deci dreapta la intrare in Novaci, spre Ranca si de aici soseaua incepe sa urce mult, mult de tot, astfel ca Novaci ramane undeva jos de tot, intreg peisajul vazut de acolo de sus, din drumul spre Ranca, este mirific.

Am oprit si noi pe traseu de cateva ori, caci soseaua urca destul de abrupt si masinuta noastra nu ca ar fi dat semne de oboseala, dar o auzeam cum ,,se chinuie ‘’ sa ne poarte sus, tot mai sus. Cei care ajungeti pe aici cu masinile pot sa va spun ca acest traseu este un veritabil examen in ale soferiei, caci trebuie sa stii bine sa conduci, sa stapanesti bine masina, volanul, sa-ti cunosti f. bine masina, performantele ei, mai ales la curbele acelea destul de stranse si tinand cont si de faptul ca era plin de masini, care unele coborau, altele urcau, multe erau oprite pe marginea soselei, multi curiosi vroiau sa traverseze de pe o parte pe alta a soselei, pentru a admira cat mai mult peisajul, si astfel trebuia sa te uiti si dupa ei. Multi aveau aparate de fotografiat, camere video, binocluri, dar toti vedeam natura din jurul nostru, ce spectacol unic si fascinant era peste tot pe unde ne uitam. Nu vedeam decat paduri verzi de brazi si vai adanci, prapastii abrupte se cascau intr-un spectacol ametitor, a fost superb tot ce am vazut noi de acolo de sus.

S-a lucrat enorm la construirea soselei, chiar daca mai erau portiuni in care se mai gaseau materiale de constructii, soseaua arata f. bine si merita din plin strabatut fiecare metru.

Stiu ca din Novaci pana la Ranca sunt doar 18 km si stiu ca inainte de a ajunge la Ranca am oprit sus pe un platou, unde eram atat de sus incat brazii lipseau cu desavarsire, facand loc poienilor verzi si arbustilor din aceia mici care se zaresc pe crestele muntilor.

Oprisem acolo intr-un loc in care erau vanzatori ambulanti cu diverse lucruri: miere de albine, branza, etc. Era f. multa lume aici si masini parcate si am oprit si noi sa cumparam miere si sa admiram de aici frumoasa statiune Ranca, care se zarea undeva in fata noastra, nu prea departe. Dupa o scurta pauza am pornit iar la drum.

Nu peste mult timp am intrat in statiunea Ranca. Stiam de la gazda noastra unde se afla pensiunea Karla si avand hartia cu informatiile, am gasit usor pensiunea, ne-am cazat aici pentru o noapte, in Ranca, urmand a doua zi sa urcam pe Transalpina. Despre cazarea la Ranca si despre plimbarile prin statiune v-am vorbit in rw. anterioare.

Stiu ca a doua zi duminica dimineata ne-am trezit mai greu, caci era acolo un aer rece si curat care te facea sa dormi bustean, iar dupa o buna plimbare pe acolo prin Ranca am pornit iar la drum spre Transalpina. Am observat ca acolo la Ranca si la ora 11 iarba era inca umeda, caci facand poze in iarba intre brazi, ne-am udat incaltamintea.

Am iesit repede din Ranca si imediat soseaua incepe sa urce mult, si noi eram sus, tot mai sus. Am vazut, cum urcam noi, ca in partea dreapta este o partie de telescaun si o cruce (troita), imediat in dreapta soselei. Am urcat mai departe si am ajuns undeva sus de tot unde am admirat frumusetea muntilor Parang, se vedea jos de tot si statiunea Ranca, chiar se zarea si partia mare langa care era pensiunea Karla unde ne cazasem noi .

Ce frumos era totul vazut de aici de sus! Simteam si aerul ca era destul de rarefiat, caci ne imaginam acolo sus ca plutim printre nori. Copila mea cea mare, care are si rau de inaltime, nu a vrut in ruptul capului sa coboare din masina, dar pana la urma cu greu am convins-o, macar pentru poze. Inaintam cu masina si in urcusul nostru vedeam tot mai mult ce sus eram, ce prapastii ametitoare se casca la tot pasul chiar langa noi, chiar langa masina. Cu greu ne incumetam sa ne aplecam capul afara pe geam, asa ametitoare priveliste era acolo. Pe o buna portiune de sosea sa stiti ca nu exista parapeti, deci trebuie condus cu mare atentie. Mai spunea cineva si ma repet si eu: nu recomand nimanui sa faca acest traseu pe timp de noapte, caci oricum nu vede nimic din peisajul din jur si este si f. periculos acest traseu pe timp de noapte.

Am oprit de mai multe ori, cum puteam sa mergem intr-una cand peisajul era atat de frumos?

La un moment dat eram undeva sus in varf, brazii se zareau de aici jos, departe, aici doar pasuni verzi erau si ici-colo cate un brad ratacit. Aici in varf ne-am uitat la GPS-eram la 2145 m inaltime! Sus, nu vi se pare?

De aici de sus am inceput mult sa coboram spre Obarsia Lotrului. Priveam mai mult in partea dreapta acum si asemuiam soseaua care serpuia undeva jos in fata noastra cu cea de pe Transfagarasan, caci in aceasta parte a Transalpinei, in partea cealalta, unde soseaua coboara, drumurile se aseamana mult, chiar f. mult. Numai ca aici mi s-a parut mie mult mai frumos. Mi-au placut enorm de mult cum faceau norii umbra pe crestele muntilor Parang, in acele locuri muntele era intunecat, astfel ca natura oferea acolo, cand si cand, un spectacol de umbra si culoare.

Oricum se stie ca Transalpina (sau DN 67 C cum se mai numeste) este soseaua construita la cea mai mare altitudine-2145m, masurati de noi cu GPS chiar in varf. Dar nu doar faptul ca eram la acea inaltime ci si faptul ca vedeam in jur acel peisaj absolut mirific, m-au facut pe loc sa clasific acest traseu ca fiind mult mai frumos si mult mai spectaculos decat Transfagarasanul, cred ca este cel mai frumos traseu din tara, dupa parerea mea.

Totusi cel mai deranjant aspect al calatoriei noastre a fost faptul ca erau peste tot multe masini, prea multe totusi, era o circulatie acolo ca pe bulevard. Stiu ca doream in multe locuri sa oprim putin, macar pentru masina, sa mai faca o pauza, saraca si nu aveam efectiv unde, peste tot erau plin de masini, astfel ca nu neaparat condusul a fost o adevarata piatra de incercare, cat mai ales atentia acordata celorlalti din trafic, masinilor care ieseau din parcare si dadeau cu spatele tocmai in sosea, catre noi si trebuia sa avem in vedere si acest aspect. Ori in momentul in care noi opream sa lasam cate o masina sa iasa din parcare, se facea imediat coloana in spatele nostru. In plus de asta, marginea soselei, unde era mai larga si unde parcau masinile, am observat ca era si mai joasa fata de nivelul asfaltului cel nou, astfel ca trebuia multa indeminare sa pornesti de pe loc, sa fii atent la cel care vine din fata, din spate, la trecatori.

Am mers mai departe, coborand incet pana am oprit iar intr-un loc unde copilele zarisera mai multi magarusi si oi si deci era efectiv imposibil sa nu oprim si noi aici, caci era si plin de copii, unii parinti mai glumeti isi urcasera odraslele pe magarusi si se distrau si faceau poze. Dar erau si copii care odata urcati pe magarusi, tipau ca din gura de sarpe ca vor jos, tipau atat de tare ca speriasera si magarusii, care erau f. blanzi, dealtfel, stiu ca veneau singuri la noi si ne lingeau mainile.

Era acolo in jur de o parte si de alta o poiana verde absolut superba, si ici-colo se mai zarea cate un brad singuratic, caci odata ce coboram noi tot mai mult spre Obarsia Lotrului, brazii dispareau, ei ramanand de data asta sus de tot si inaintam tot mai mult prin paduri verzi de stejar si foioase.

Pe marginea drumului am mai intalnit cateva locuri razlete de unde se putea cumpara branza si alte preparate din lapte de oaie, chiar am trecut si pe langa o stana.

Daca pe partea cealalta a traseului Transalpina, soseaua era f. buna, aici pe aceasta parte, spre Voineasa, drumul nu este totusi atat de bun, chiar daca e sosea asfaltata, exista din loc in loc niste guri de canal unde nu e asfalt si unde oricum trebuie sa incetinesti. Dar peisajul e de vis.

De la Obarsia Lotrului am mers mai departe si am zarit nu peste mult timp lacul Vidra, aflat in partea stanga a soselei, l-am admirat f. putin caci l-am pierdut apoi imediat in verdele padurii si oricat am incercat sa il mai admiram inca odata, nu am reusit.

In aceasta zona, deosebit de pitoreasca, pe valea raului Lotru, sunt f. multe locuri de venit cu cortul, practic de aici si pana la Brezoi sunt locuri superbe de venit si stat la cort. Am vazut f. multe corturi in padure, pe malul raului Lotru si deasupra padurii se vedea si mult fum, caci peste tot se prajea carne, lumea se relaxa caci inca era weekend, mirosul carnii prajite razbatea uneori si pana la noi in masina.

Mentionez ca tot acest traseu pe care l-am urmat noi de la Ranca-Obarsia Lotrului-Voineasa-Brezoi, este f. bine indicat, exista indicatoare si practic nu poti sa te ratacesti chiar sa vrei.

Stiu ca la un moment dat am ajuns la o intersectie de drumuri: in stanga se mergea spre Sebes si Sugag si tot inainte se mergea spre Voineasa.

Am mers asadar tot inainte din acel loc. Nu am mai mers asa de mult caci am oprit la zmeura. Erau niste vanzatori ambulanti acolo cu diverse lucruri, de la branza de oaie, ciuperci de padure, zmeura, pepeni, ceapa, etc. De aici am luat noi zmeura, o galetusa de 5 l cu 55 lei, dar ulterior ne-am dat seama ca ne-am pacalit, caci mergand spre Brezoi am oprit iar si acolo era mai ieftina. Dar era zmeura si dupa Ramnicu- Valcea, spre zona aceea cu mici si carnati. Oricum a fost f. f. aromata.

Ajunsi in Voineasa, drumul de aici incolo era mai cunoscut, caci anul trecut dar si ceilalti ani am stat la pensiunea Ciobanelu, aproape de acolo, la intrare in Ciunget (dinspre Malaia), pensiune care, spre marele nostru regret, a ars din temelii.

Din Voineasa am mers mai departe, am ajuns in comuna Valea Maciesului unde am admirat Pensiunea Denisa, Vila Trandafiru, Pensiunea Constantinescu, Pensiunea Agroturistica Lazar.

Fiindca eram atat de aproape de pensiunea Ciobanelu, de care ne leaga f. multe amintiri, de la intersectia de drumuri Voineasa cu Ciunget am luat-o pentru putin timp in dreapta, unde dupa 500 m am ajuns la pensiunea Ciobanelu. Aici privelistea era de data aceasta dezolanta. Focul a nimicit totul acolo, totul era pustiu. Era atata tristete acolo, ca efectiv mi-au dat lacrimile. Totusi am reusit sa fac si cateva poze. Ce frumoase amintiri avem noi legate de acest loc... Am ajuns aici prima data din pura intamplare, apoi am venit iar, si iar, caci ne-am simtit intotdeauna aici f. f. bine si proprietarii pensiunii, sotii Ciobanu, niste oameni deosebiti, au vandut tot ce aveau in capitala si s-au mutat aici, in mijlocul naturii. Si s-a ales praful de toata osteneala lor. Cel mai trist moment a fost cand doi dulai, cei pe care ii stiam noi mult prea bine, cei albi, ciobanesti, au venit la noi la poarta. Anul trecut erau frumosi, ingrijiti, acum erau slabi si tristi. I-am privit pentru o clipa si apoi cu inima franta, am plecat mai departe.

Am continuat traseul nostru si am ajuns in comuna Malaia, am admirat lacul Malaia si de aici si pana la lacul Bradisor si la baraj nu a mai fost mult. Pentru cei interesati, va dau numele unor pensiuni admirate din masina, care mi-au placut mie mai mult, pensiuni aflate in comuna Malaia: Pensiunea Piatra Verde, Pensiunea Paradis.

Am mai admirat inca o data, a nu stiu cata oara, crescatoria de pastravi de pe lac, care se afla in mijlocul lacului. Am trecut apoi dincolo de baraj, unde dupa ce am coborat am oprit pentru o jumatate de ora sa luam masa, pe o patura in iarba. Eram chiar langa peretele barajului, se facuse deja seara si ne era foame. Am mers apoi mai departe, am ajuns pe Valea Oltului, la Brezoi, aici am facut dreapta, de aici si pana la Bucuresti mai aveam 207 km, pe care i-am strabatut destul de greu, soseaua mai ales pe la Cozia a fost destul de aglomerata, la fel si pe la Valea Ursului. (Pentru cei interesati, in Brezoi am admirat alta pensiune, in dreapta soselei, se numeste Pensiunea Vultureasa ).

De aici din Brezoi si pana la Bucuresti traseul il cunoasteti deja mult prea bine, asa ca nu vreau sa va spun mai multe.

Au fost 2 zile extraordinar de frumoase, pline de culoare, spectacolul naturii ne-a incantat pe toti, ne-a incantat si ochii dar si inimile. Avem o tara extraordinar de frumoasa, avem locuri de o frumusete rara, iar pentru cei care inca nu au ajuns sa strabata acest traseu Transalpina, le recomand din tot sufletul sa nu rateze aceasta excursie- cu mare grija la condus, va urez din suflet: Drum Bun pe oriunde mergeti!!!

---

VIZUALIZĂRI: 122817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI