Un bun hotel de bussines (dar nu numai) la vărsarea Tibrului în mare

TIPĂREȘTE

Pentru întoarcere, ne-am făcut socotelile așa: zborul Madeira – Fiumicino avea să aterizeze vineri la 15:10, iar seara, în jurul orei 22, am fi avut zbor spre București. Intervalul dintre cele 2 avioane era cum e mai prost: prea mic să faci ceva în oraș, prea mare să stai în aeroport. Și ce rost are să ajungi în România sâmbătă dimineața la 3?! Păi hai mai bine să plecăm din Fiumicino în ziua următoare, astfel vom avea timp suficient să vizităm Ostia Antica (un vis mai vechi).  

Zis și făcut. De data asta, nu ne mai grăbeam, ajungeam la o oră rezonabilă și urma să petrecem mai bine de o zi în orășel, deci ne trebuia o cazare care să îndeplinească mai multe criterii: poziție bună (de preferat sea view; ne aflam în februarie, dar totuși, pentru atmosferă; plus ceva cârciumi prin zonă), mic dejun, eventual serviciu de transfer la/de la aeroport. Și nu în ultimul rând, preț rezonabil, desigur.  

Am ales Hotel Tiber, 4* - dublă cu mic dejun inclus, 117 euro. Anulare gratuită până cu câteva zile înainte, plata la proprietate. Fiumicino este locul unde râul Tibru se varsă în Marea Tireniană. Cu puțin înainte însă, se desface în două brațe, zona cuprinsă între ele numindu-se Isola Sacra. Hotelul nostru se află fix pe țărmul brațului nordic (mai mic), la aproximativ 200 m de gura de vărsare. La sud încep plajele și zona turistică.

Am luat legătura cu proprietatea cu o zi înainte, am anunțat cam când sosim și că avem nevoie de transfer. În acest scop, hotelul deține serviciu de shuttle după un orar prestabilit; citisem pe site, dar am zis să anunțăm totuși, poate nu se deplasează decât dacă știu că au clienți. Și bine am făcut, s-a dovedit că doar pe noi a trebuit să ne recupereze. Primisem anterior un mesaj cu locul de pick up dn aeroport (T3, ext 4, peron 3; am avut emoții, dar l-am identificat destul de ușor, deși e în terminalul celălalt, nu în cel în care am aterizat). În aproximativ 15 minute coboram în fața hotelului, pe Via della Torre Clementina, nr. 276. De menționat că serviciul de transfer nu-i gratuit, costă 7 euro de persoană pe sens și se plătește la recepția hotelului. În tot cazul, mi s-a părut o modalitate foarte comodă și puțin costisitoare.

Hotelul este o construcție modernă, ușor asimetrică, cu 6 niveluri. Citesc pe site (www.hoteltiberfiumicino. it) că deține 64 de camere și suite (majoritatea cu balcoane cu vedere la râu și mare), 2 restaurante, un bar, o piscină pe acoperiș, 3 săli de conferințe. Oferă diverse servicii, precum spălătorie, room service, recepție 24/24 ore, biciclete de închiriat, precum și o parcare privată contracost. Animalele de companie nu sunt acceptate.

Am pătruns în holul spațios de la parter, recepția e imediat în stânga, în sens opus desfășurându-se multiple spații de relaxare, apoi, la joncțiunea dintre cele 2 aripi ale clădirii, urmează barul și pe urmă restaurantul de mic dejun. Bine, toate astea aveam să le aflăm pe rând, deocamdată ne-am înființat la recepție, unde ne aștepta o angajată amabilă, ce ne-a cazat în cel mai scurt timp posibil. Am primit camera 305, la etajul al treilea, desigur, unde se poate ajunge cu liftul sau pe scări.  

Camera are dimensiuni apreciabile (19 mp) și structură clasică: hol, baie, dormitor, balcon. Aspect cromatic plăcut, vesel, în nuanțe calde (lait-motiv, portocaliul). Am avut un pat matrimonial dotat cu o saltea de cea mai bună calitate și lenjerie fină de bumbac, cu câte o pernă de căciulă și pilotă călduroasă. Pe pat ne așteptau 2 perechi de papuci de unică folosință (portocalii 😊), iar de-o parte și de alta am avut câte o noptieră, veioze, prize și întrerupătoare.  

Pe peretele opus, o masă-birou și un scaun, o oglindă, coșul de gunoi și TV-ul. Într-un compartiment al biroului, mascat de o ușiță, am găsit minibarul. Oferta a fost printre cele mai subțiri posibil, 2 sticle mici de apă minerală, la prețul de 1,5 euro bucata 😊 (în holul de la parter aveam să descoperim mai apoi o vitrină frigorifică plină cu tot felul de băuturi, desigur tot contracost).  

În continuare, holul era dotat cu un corp de mobilier mai elevat, un dulap cu mai multe compartimente (dar fără uși): Aici îți puteai depozita diverse, inclusiv bagajele, era loc destul pentru haine (împăturite sau atârnate pe umerașe), era și un seif și erau și perne de rezervă.

Baia am găsit-o echipată cu toate cele necesare: chiuvetă încastrată într-un blat de marmură, tron și bideu, cabină de duș walk in, calorifer-suport pentru prosoape, oglindă, uscător de păr și încă un coș de gunoi. Am avut câte 2 prosoape de fiecare, albe și pufoase și încă unul de ieșit din duș. Am avut și ceva consumabile: hârtie igienică destulă, flaconașe cu gel de duș și șampon, săpunele ambalate, căști pentru păr și vanity kit. Aerisirea se făcea destul de eficient cu ajutorul unui ventilator.

Piesa de rezistență o reprezintă balconul, desigur, cu priveliștea oferită! Din păcate, vremea n-a fost prea prietenoasă; în plus, aflându-ne pe țărm de mare și la o oarece înălțime, vântul și-a cam făcut de cap (inclusiv noaptea, șuiera din răsputeri încercând să se strecoare „pe sub uși, pe sub ferești” ), așa că prea mulți purici n-am făcut în acest spațiu, doar câteva poze la venire și oarece priviri aruncate prin ușă, din interiorul călduros al camerei. În tot cazul, în sezonul cald trebuie să fie foarte plăcut să adăstezi pe unul din cele 2 scaune din dotare, să privești ambarcațiunile plutind pe râu și, în depărtare, marea cea mare!...  

Podeaua este acoperită cu plăci mari de gresie de culoare deschisă, ferestrele cu draperii maronii. A fost cald, cred că hotelul beneficiază de încălzire centralizată, precum și de aer condiționat în sezonul cald, am văzut răsuflătoarea montată deasupra intrării dinspre hol în cameră. Wi-fi... trebuie să fi avut, ca la orice casă ce se respectă, doar că pentru mine nu-i un aspect important, prefer să mă folosesc de datele mobile proprii.

Micul dejun se servește în fiecare dimineață între 6:30 și 9:30; cam devreme pentru gustul nostru, dar fiind un hotel ce se adresează în special sectorului de business, e de înțeles. Noi am coborât spre sfârșitul intervalului și n-am mai găsit mare lucru. Bine, nici nu cred că am ratat prea multe, după cum părea... Se știe că micul dejun nu-i punctul cel mai tare prin hotelurile italiene (de obicei) și nici Tiber n-a făcut excepție. Totuși, nu pot spune că n-am avut chiar nimic de mâncat. Am avut câte ceva: omletă (mi se pare că ulterior au adus și câteva ouă fierte), șuncă presată, ceva între brânză și cașcaval, unt, pâine și iaurt. Nema legume și parcă zic că nici fructe n-am văzut. Erau și ceva dulciuri care nu m-au inspirat defel. Și un suc la dozator destul de ok. Cafeaua a fost însă foarte bună. Restaurantul de mic dejun deține și o terasă exterioară în fața hotelului, evident închisă la data vizitei noastre.

N-am încercat restaurantul a la carte, doar l-am vizitat (scurt) seara, când ne-am întors de la plimbare. Se află la ultimul etaj și în apropiere se fac scările ce urcă pe acoperiș, la piscină. Aceasta avea apă, era frumos luminată, dar, desigur, nefuncțională la acea dată. În plus, era să ne ia vântul pe sus, așa că am pozat rapid și-am plecat. Cu siguranță, piscina este un atu suplimentar pentru care merită să alegi acest hotel în sezonul cald.

Despre împrejurimi numai de bine! Pe Via della Torre Clementina se înșiră mâncătoriile ca mărgelele în salbă și am avut surpriza plăcută să constatăm că sunt multe care nu închid între prânz și cină! La vreo 200 m de Tiber Hotel se află Passarella Fiumicino, un pod pietonal peste râu, care face legătura cu Isola Sacra. Nu departe se găsesc magazine, alte mâncătorii și de aici începe salba de plaje. Tot în zonă se află un mic port turistic și stația de autobuz către Ostia Antica (deși cel mai comod e cu Uber, noi am plătit 25 de euro; sunt cam 10 km până acolo).  

După micul dejun, am urcat în cameră și ne-am strâns bagajele, pe care le-am depozitat ulterior în camera de bagaje specială de la parter, asta după ce am plătit contravaloarea cazării și a transferurilor de la/la aeroport. Pe urmă am plecat să vizităm situl arheologic, treabă care ne-a ocupat toată dimineața. Am avut noroc; deși nori îmbufnați acopereau cerul, nu ne-au gratulat decât cu câteva picături răzlețe și ne-au lăsat să ne facem treaba. Pe urmă am mâncat la o cârciumioară din zonă și pe urmă ne-am întors la hotel. Am avut ambiția s-o facem cu transportul în comun, am nimerit autobuzul care trebuie, însă n-am putut neam să plătim biletele. La sugestia șoferiței, am descărcat aplicația companiei COTRAL și tot drumul ne-am chinuit să achităm 2 amărâte de bilete (1,1 euro/pers!), însă se pare că trebuie să faci facultate în acest sens!... Deci – mi-e rușine s-o spun – am călătorit fraudulos, noroc că nu ne-a nimerit vreun control-ceva.

Fix când am ajuns la hotel, s-a pornit o răpăială pe cinste! Care a continuat până pe seară, timp în care am stat frumușel în lobby, foindu-ne de pe o canapea pe alta, ocupându-ne timpul cu diverse lecturi, mai „frecând” telefonul, mai degustând câte o bere sau cafea de la bar... Ideea e că ai de toate acolo – liniște, prize pentru încărcătorul de laptop/telefon, toalete curate, iar angajații sunt drăguți și nu te deranjează nimeni. Spre seară (se oprise ploaia) am ieșit în apropiere să mai luăm o gustare. Un pic mai târziu, la ora programată, ne-am suit din nou în microbuz, care în alte 15-20 de minute ne-a depus în fața terminalului. The end.

---

VIZUALIZĂRI: 327 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI