GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mică recapitulaţie
În Dublin, aşa cum am scris în reviewul anterior, ne-am cazat la hotel Charles Stewart pe Parnell Square 5/ 6. Am plătit 600 eu pentru cinci nopţi, bani care au fost retraşi de hotel de pe cardul nostru imediat ce am făcut reţinerea, cu 8 luni înaintea sejurului anunţat. La insistenţele noastre din luna mai de a ne returna banii sau măcar o parte din ei probând cu documente medicale că nu putem veni, hotelul ne-a răspuns că în contract se prevede că se retrage toată suma în momentul reţinerii camerei şi sub niciun motiv nu se returnează.
Amplasament
De la aeroport am luat autobuzul 747 care are staţia nr. 4726 chiar în capătul squarului, la cca 50m de hotel. Squarul Parnell este un patrulater de imobile cu latura mare de vreo 200m şi care are la mijloc un şir de clădiri istorice: fostul spital- maternitate Rotonda, teatrul Gate, o biserică de piatră dantelată presbiteriană construită în 1860, parcul Remembrance cu statuia lui Lir şi copiii lui transformaţi în lebede. În acest patrulater sunt 15 staţii de autobuz deservite de 22 linii. Chiar pe trotoarul din faţa hotelului sunt staţiile 261-265 în care opresc autobuze care merg în direcţiile principale ale oraşului. Patrulaterul se încheie cu gardul parcului Remembrance şi biserica presbiteriană şi în celălalt capăt, la vreo sută de metri de hotel, cu cea mai importantă stradă din oraş o´Connell cu o lungime nu mai mare de 500m până la podul peste râul Lifety.
Hotelul
Este o clădire cu două etaje construită în stil georgian la începutul secolului trecut. În ea a locuit. Oliver St. John Gogarty, celebrul poet irlandez care a fost coleg cu James Joyce. Încă de la intrare mi-am dat seama că nu s-a făcut mare lucru în privinţa transformării unei locuinţe vechi în hotel. Hotelul are două etaje, o faţadă îngustă de cărămidă roşie şi este delimitat de clădirile vecine (tot hoteluri) de un gard de fer forjat. Am urcat câteva trepte şi am intrat pe o uşa îngustă vopsită în albastru. În holul strîmt de la intrare era înghesuit biroul recepţiei în spatele căruia era o cameră fără o destinaţie precisă. Recepţionera româncă a fost foarte amabilă cu noi şi ne-a repartizat chiar la acea oră matinală cameră la parter aşa cum cerusem. Din hol pornea o scară abruptă spre etaj aşa că am fost mulţumiţi de repartizarea făcută.
Camera
De cum am deschis uşa, ne-a izbit un miros de stătut şi mucegai. Am bănuit că a fost închisă fereastra mai mult timp şi am sperat că în câteva ore se va aerisi. N-a fost aşa. După cinci zile, ajunşi acasă a trebuit să-mi pun hainele din bagaj la aerisit. Camera era foarte mare, peste 30mp şi cu înălţime de peste 5m. evaluaţi în raport cu înălţimea soţului (1.80m) La un asemenea volum de cca 150mc, fereastra care pe sistem vechi se ridică în sus, lăsând liber un spaţiu de aerisire de cca 1mp, nu era suficientă. Camera era curată, avea 3 paturi cu aşternuturi impecabile şi pilotă groasă. Tot mobilierul, (cu excepţia paturilor a unei măsuţe rotunde cu două scaune) respectiv două dulapuri înguste de o persoană, un birou cu un fotoliu de lemn, trei noptiere, cred că erau fabricate cu mulţi zeci de ani în urmă dar erau acceptabil întreţinute. Pe noptiere în dreptul fiecărui pat era câte o veioză iar pe tavan o lustră frumoasă cu 5 braţe. La un perete era un şemineu acoperit. Într-o nişă se afla o cafetieră cu o tăviţă cu plicuri de cafea, ceai, zahăr, lapte de cafea care se completau zilnic. Singurul obiect nou era mocheta roşie. Tare mă bate gândul că a fost cumpărată ca să ascundă mucegaiul de pe pardoseală. O altă sursă de mucegai erau obloanele groase de lemn deschise spre cameră şi care mirosau îngrozitor.
Dorel de Dublin
Chiar a doua zi a sejurului nostru în hotel, soţul a rămas cu clanţa în mână şi cum era şi normal, partea dinspre coridor a clanţei a căzut pe jos. Am bătut în uşă, am strigat şi cum eram aproape de recepţie a venit chiar proprietarul să ne depaneze. Bine dispus, chiar prea bine, ţinând seama de ora de dimineaţă, ne-a promis că o repară imediat. Bineînţeles că la revenirea noastră din prospectarea oraşului, obosiţi ca vai de noi pentru că eram treji de la 4 dimineaţa, nu fusese nimic reparat. Am dormit cu uşa vraişte proptită cu un scaun. A doua zi a zis să plecăm liniştiţi la plimbare, că dacă nu avem încredere, să strângem lucrurile şi să le ducem în camera de bagaje, că până seara se repară. Nu s-a reparat. A treia zi a început să se enerveze şi ne-a oferit o cameră pe neve la un alt hotel de-al lui. Pe hartă era cam peste mână, ori punctul forte al hotelului nostru era amplasamentul. Ne obişnuisem să dormim cu uşa proptită cu un scaun şi să plecăm în oraş lăsând lucrurile în plata Domnului. Le rugasem pe cameristele românce să fie atente să nu intre cineva în cameră. Abia a patra zi proprietarul a bătut o bucată de tablă pe partea exterioară a uşii pe care ne-a arătat cum se deschide:cu cheia şi cu o bufnitură de picior.
Baia
Era amenajată într-un spaţiu cu pereţi de rigips ca un cub care se găsea în interiorul camerei. Cabina de duş avea duşul fixat în tavan sus la 5 m înălţime. Dacă după ce veneam din oraş voiam să-mi răcoresc picioarele umflate trebuia să fac duş complet. Cuveta era foarte mică şi când te spălai se uda toată pardoseala. Nu avea baterie ci două robinete: ori te spălai cu apă fiartă, ori foarte rece. Lipsă cosmetice ci doar două dozatoare cu săpun lichid. Nu era un cuier sau agăţătoare pentru haine şi nici poliţă la cuvetă. Trebuia să te plimbi cu cosmeticele tale din cameră la baie şi retur. Prosoapele se schimbau zilnic, erau curate şi destul de noi.
Micul dejun
Era servit la subsol după ce coborai o scară cu trepte înalte. Se serveau două tipuri de breakfast. Primul irlandez era compus din iahnie de fasole foarte bună cu doi cârnaţi câteva felii de bacon prăjit, un ou ochi, sosuri.Puteai adauga jus, cafea, pâine prăjită, unt, gem. Al doilea, continental era compus din lapte sau iaurt, cereale, două ouă fierte, deasemeni cu jus, cafea, pâine toast, gem. După două zile de mic dejun irlandez am trecut pe cel continental. Oricum, te săturai pentru a face faţă la drum.
Concluzie la cazare
Cu toate neglijenţele, delăsarea şi lipsa de interes pentru o bună funcţionare a hotelului, pentru noi a primat faptul că din faţa lui sau la câţiva zeci de metri depărtare luam un autobuz către orice direcţie a oraşului şi că aveam în apropiere un minimarket deschis non-stop de unde luam mâncare pentru seara. Deasemeni amabilitatea şi simpatia pe care ne-au arătat-o angajatele românce a şters multe din inconvenientele hotelului.
Trimis de Michi in 21.07.17 18:34:20
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 53.35359040 N, -6.26238250 W - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Michi: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)===
Mutat în rubrica "The Charles Stewart Guesthouse, DUBLIN" (nou-creată pe sait)
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@webmaster26: Este perfect, mulţumesc
@webmaster: Mulţumesc WEB, eu am încercat să fiu obiectivă.
Chiuveta asta cu doi robineti separati mi se pare antedeluviana. Si totusi, oaspetii englezi pe care ii avem la hotel, mai ales cei in varsta, tin mortis sa aiba chiuveta dop, sa se spele in ea. Probabil reminiscente legate de lighean. Mai haios este ca acum avem niste chiuvete moderne, dar foarte putin adanci, ca niste tavi
Da' multi romani mai sunt prin hotelurile din vest
@Michi: Nu pot spune ca nu m-am amuzat citind articolul si ma gandeam in acelasi timp la hotelul la care am stat eu la Dublin in 2005 si anume Drury Court Hotel, unde erau 2 variante de mic dejun si anume mic dejun mic (o felie de paine prajita cu somon si un ou ochi) si mic dejun mare care cuprindea ceva mai multa variatie, insa nu extraordinara, ceea ce am retinut sunt 2 chiftele care erau supersarate.
In rest lapte, sucuri, produse de patiserie si diverse alte lactate la liber.
In camera aveam si eu ceai, cafea, fierbator de apa si mi s-a parut camera chiar ok. In plus eram foarte aproape de diverse de zonele comerciale un avantaj avand in vedere timpul meu limitat.
M-ar mai tenta o vizita la Dublin iar articolul tau a fost prilej de frumoase aduceri aminte, felicitari, votat cu mare drag.
Felicitari si respect!!! Voi reveni cu intrebari, multumesc.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)